După aceea, Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat.
Isus Hristos Domnul nostru Preaiubit ne-a făcut o preadulce și prea adevărată făgăduință că El va fi cu noi, cu toți ai Săi, în fiecare zi, până la sfârșitul veacurilor (Matei 28, 20).
Noi credem din toată inima că această sfântă făgăduință a Lui este întru totul adevărată și că întocmai așa cum ni s-a spus, o împlinește El.
Și cu toate acestea, nu totdeauna vedem acest lucru, uneori ne îndoim de el.
Nu totdeauna ochii noștri privesc descoperiți slava Lui. Uneori ne sunt încețoșați de neîncredere.
Nu totdeauna urechile noastre aud limpede vocea Lui. Uneori n-o mai putem nici auzi nici asculta.
Nu totdeauna inimile noastre simt puternic prezența Lui. Uneori n-o mai simt deloc, sau aproape deloc.
Nu totdeauna duhul nostru trăiește aievea marea și Dumnezeiasca bucurie a împărtășirii dragostei și luminii Sale. Uneori o pierde de tot.
Trec uneori răstimpuri mai lungi, alteori mai scurte când, pe căile noastre nu ni se arată deloc nici un semn al prezenței Lui sfinte. Ca în zilele cu nori grei, când nu vedem soarele. De parcă nici nu este. Tânguim atunci cu inima apăsată timp îndelungat, după o rugăciune scăldată în lacrimi, după o cântare mișcătoare, după un suflet mult dorit și depărtat.
Și în această apăsătoare umblare ne simțim chinuitor de singuri, dureros de slabi, sfâșietor de mâhniți.
Nici una din amintirile noastre frumoase nu ne mai pot împrăștia atunci norii negri și grei care ne acopăr tot cerul inimii până în pământ.
Atunci nici una din frumoasele noastre încredințări și nădejdi din viitor, care ne erau atât de sigure și de luminoase înainte, nu ne mai pot mângâia sufletul apăsat,
și nici una din cuvintele atât de scumpe alte dăți, nu ne mai pot înviora duhul mâhnit de moarte.
Toți credincioșii Domnului au cunoscut astfel de stări, când sufletul zace, uscat ca o moară de pe care a secat apa care o purta.
Ca un câmp peste care nu mai ploaie. Ca un cerb care nu mai află nici un izvor să-și potolească setea. E starea despre care spunea psalmistul când zice:
O, Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut,
îmi însetează sufletul după Tine,
îmi tânjește trupul după Tine
De trei ori nenorocit.
Sufletul meu suspină și tânjește de dor, după curțile Domnului, inima și carnea mea strigă după Dumnezeu (Psalm 84, 2).
- Atunci toată ființa credinciosului se roagă: Grăbește de mă ascultă Doamne. Mi se topește duhul, nu-mi ascunde Fața Ta... Fă-mă să aud dis de dimineață bunătatea Ta... (Psalm 143, 7-8).
Credinciosule și frate, când treci prin astfel de întunecimi duhovnicești, - nu cădea zdrobit de durere și nu-ți pierde nădejdea. Spune atunci ca Iov:
Dar știu că Răscumpărătorul meu este Viu!
Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi avea carne, voi vedea totuși pe Dumnezeu. Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor... Ochii mei Îl vor vedea... Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu (Iov 19, 25-27).
căci Domnul Isus Însuși a făgăduit: Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8). Și:
Eu vă voi vedea iarăși, inima vi se va umplea de bucurie și nimeni nu vă va răpi bucuria voastră (Ioan 16, 22).
Atunci vei vedea că întunericul ține numai o clipă, iar lumina ține veșnic. Că mânia Lui ține o clipă, dar îndurările toată viața.
Că biruința răului ține o clipă, dar înălțarea celor buni este pe totdeauna (Iov 18, 5; Psalm 30, 5).
Căci chiar dacă seara vine plânsul, dimineața fii sigur că vine totdeauna veselia.
Toate răstimpurile de secetă, oricât de lungi, se încheie cu ploaie. Toate iernile cu primăvară fericită. Și toate despărțirile pline de mâhnire - cu revederi fericite.
Pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu nimic nu lucrează spre rău, ci toate lucrează împreună spre bine (Rom. 8, 28).
Noi nu ne-am bucura atât de mult de soare dacă n-ar fi nor niciodată. Nici nu ne-am iubi atât de mult pe cei dragi nouă, dacă n-am avea și răstimpuri de despărțire, între noi și ei. Dar tocmai acestea fac să ne dorim atât de mult. Să ne bucurăm atât de dulce. Și să prețuim cu adevărat, ceea ce avem mai scump pe lumea asta.
Să nu uităm niciodată marele adevăr, că Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin chiar nenorocirea lui (Iov 36, 15).
Astfel că boala cuiva este chiar salvarea sufletului său din neascultare. Paguba, un mijloc de cercetare lăuntrică. Suferința un prilej de pocăință. Un rău mic, ne scapă de unul mare.
Despărțirile noastre sunt un mijloc prin care Domnul ne ține proaspătă, fierbinte și frumoasă dragostea de El și de frați în inimile noastre. Vai de acela pe care despărțirea pentru o vreme, îl desparte pe totdeauna.
Dar nimic nu ține decât atâta cât este nevoie ca să facă în inimile noastre lucrarea cea bună. Să ne trezească setea cea mântuitoare. Și să ne ațâțe dragostea cea curată.
Apoi pe neașteptate vine strălucirea bucuriei.
Isus ni Se arată iarăși. Soarele iese iarăși.
El în clipa revederii Lui, șterge tot ce-am suferit, ne întoarce tot ce am pierdut și ne învie tot ce îngropasem.
O, ce Dumnezeiască ești tu clipă fericită! Ferice de cei care au suferit pentru Tine și cărora Tu le-ai răsplătit totul înmiit.
Slavă veșnică Ție Preaiubitul și Preadulce Mântuitorul nostru Isus Hristos.
Din tot sufletul nostru Îți mulțumim pentru dragostea cea mare cu care ne-ai răscumpărat și ne-ai pecetluit ca să fim ai Tăi, pentru chemarea de care ne-ai învrednicit. Și pentru planul minunat pe care îl ai cu noi.
Ce fericită este pentru noi părtășia cu Tine. Și ce negrăit de dulce și fericită petrecerea Ta cu noi!
Cum ne arde inima când ne deschizi Tu Scripturile. Cum ni se umezesc ochii când ne cântă glasul Tău. Cum ni se înfioară de drag tot sufletul când ne cuprinzi cu dreapta Ta mângâietoare, Isuse Iubitul Scump și Domnul nostru.
Te rugăm fă-ne harul acesta necurmat. Și rămâi cu noi clipă de clipă și pas cu pas.
Dar dacă totuși, uneori, pentru a ne stârni dragostea cea mare și spre a nu ne lăsa să cădem în lenevie și în săturare duhovnicească, este nevoie să ni Te ascunzi pentru o vreme, Te rugăm nu întârzia prea mult Dulce Isus. Și nu Te duce departe de noi.
Arată-ni-Te iarăși și fă-ne să nu mai putem de bucurie, că Te-am găsit.
Amin.