... Isus S-a mai arătat
Traian Dorz - Hristos - Slava noastră
Ioan 21, 1
După aceea, Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat.
Isus Hristos Domnul nostru Preaiubit ne-a făcut o preadulce şi prea adevărată făgăduinţă că El va fi cu noi, cu toţi ai Săi, în fiecare zi, până la sfârşitul veacurilor (
Matei 28:20 – Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”
Matei 28, 20). Noi credem din toată inima că această sfântă făgăduinţă a Lui este întru totul adevărată şi că întocmai aşa cum ni s-a spus, o împlineşte El.
Şi cu toate acestea, nu totdeauna vedem acest lucru, uneori ne îndoim de el.
Nu totdeauna ochii noştri privesc descoperiţi slava Lui. Uneori ne sunt înceţoşaţi de neîncredere.
Nu totdeauna urechile noastre aud limpede vocea Lui. Uneori n-o mai putem nici auzi nici asculta.
Nu totdeauna inimile noastre simt puternic prezenţa Lui. Uneori n-o mai simt deloc, sau aproape deloc.
Nu totdeauna duhul nostru trăieşte aievea marea şi Dumnezeiasca bucurie a împărtăşirii dragostei şi luminii Sale. Uneori o pierde de tot.
Trec uneori răstimpuri mai lungi, alteori mai scurte când, pe căile noastre nu ni se arată deloc nici un semn al prezenţei Lui sfinte. Ca în zilele cu nori grei, când nu vedem soarele. De parcă nici nu este. Tânguim atunci cu inima apăsată timp îndelungat, după o rugăciune scăldată în lacrimi, după o cântare mişcătoare, după un suflet mult dorit şi depărtat.
Şi în această apăsătoare umblare ne simţim chinuitor de singuri, dureros de slabi, sfâşietor de mâhniţi.
Nici una din amintirile noastre frumoase nu ne mai pot împrăştia atunci norii negri şi grei care ne acopăr tot cerul inimii până în pământ.
Atunci nici una din frumoasele noastre încredinţări şi nădejdi din viitor, care ne erau atât de sigure şi de luminoase înainte, nu ne mai pot mângâia sufletul apăsat,
şi nici una din cuvintele atât de scumpe alte dăţi, nu ne mai pot înviora duhul mâhnit de moarte.
Toţi credincioşii Domnului au cunoscut astfel de stări, când sufletul zace, uscat ca o moară de pe care a secat apa care o purta.
Ca un câmp peste care nu mai ploaie. Ca un cerb care nu mai află nici un izvor să-şi potolească setea. E starea despre care spunea psalmistul când zice:
O, Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut,
îmi însetează sufletul după Tine,
îmi tânjeşte trupul după Tine
ca într-un pământ sec, uscat şi fără apă (
Psalmii 63:1 – Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă.
Psalm 63, 1). Şi sec şi uscat şi fără apă. De trei ori nenorocit.
Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor, după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă după Dumnezeu (
Psalmii 84:2 – Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
Psalm 84, 2). Mi se topeşte sufletul de dor (
Psalmii 119:20 – Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile Tale.
Psalm 119, 20). Îmi întind mâinile spre Tine, îmi suspină sufletul după Tine, ca un pământ uscat (
Psalmii 143:6 – Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine ca un pământ uscat.
Psalm 143, 6). - Atunci toată fiinţa credinciosului se roagă: Grăbeşte de mă ascultă Doamne. Mi se topeşte duhul, nu-mi ascunde Faţa Ta... Fă-mă să aud dis de dimineaţă bunătatea Ta... (
Psalmii 143:7 – Grăbeşte de m-ascultă, Doamne! Mi se topeşte duhul: nu-mi ascunde Faţa Ta! Căci aş ajunge atunci ca cei ce se coboară în groapă.
Psalmii 143:8 – Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.
Psalm 143, 7-8). Arată-mi Faţa Ta şi fă-mă să-Ţi aud glasul (
Cantarea Cantarilor 2:14 – Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce şi faţa ta, plăcută.” –
Cânt. Cânt. 2, 14). Credinciosule şi frate, când treci prin astfel de întunecimi duhovniceşti, - nu cădea zdrobit de durere şi nu-ţi pierde nădejdea. Spune atunci ca Iov:
Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este Viu!
Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor... Ochii mei Îl vor vedea... Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu (
Iov 19:25 – Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.
Iov 19:26 – Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.
Iov 19:27 – Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.
Iov 19, 25-27). Şi spune ca sf. Pavel: Îl vom vedea faţă în faţă (
1 Corinteni 13:12 – Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
1 Cor. 13, 12). Şi spune ca sf. Ioan: Îl vom vedea aşa cum este (
1 Ioan 3:2 – Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este.
1 Ioan 3, 2), căci Domnul Isus Însuşi a făgăduit: Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu (
Matei 5:8 – Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Matei 5, 8). Şi: Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va umplea de bucurie şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră (
Ioan 16:22 – Tot aşa şi voi, acum sunteţi plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.
Ioan 16, 22). Atunci vei vedea că întunericul ţine numai o clipă, iar lumina ţine veşnic. Că mânia Lui ţine o clipă, dar îndurările toată viaţa.
Că biruinţa răului ţine o clipă, dar înălţarea celor buni este pe totdeauna (
Iov 18:5 – Da, lumina celui rău se va stinge şi flacăra din focul lui nu va mai străluci.
Iov 18, 5; Psalmii 30:5 – Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.
Psalm 30, 5). Căci chiar dacă seara vine plânsul, dimineaţa fii sigur că vine totdeauna veselia.
De aceea fiţi tari şi îmbărbătaţi-vă inima voi toţi cei care nădăjduiţi în Domnul (
Psalmii 31:24 – Fiţi tari şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!
Psalm 31, 24). Toate răstimpurile de secetă, oricât de lungi, se încheie cu ploaie. Toate iernile cu primăvară fericită. Şi toate despărţirile pline de mâhnire - cu revederi fericite.
Pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu nimic nu lucrează spre rău, ci toate lucrează împreună spre bine (
Romani 8:28 – De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
Rom. 8, 28). Noi nu ne-am bucura atât de mult de soare dacă n-ar fi nor niciodată. Nici nu ne-am iubi atât de mult pe cei dragi nouă, dacă n-am avea şi răstimpuri de despărţire, între noi şi ei. Dar tocmai acestea fac să ne dorim atât de mult. Să ne bucurăm atât de dulce. Şi să preţuim cu adevărat, ceea ce avem mai scump pe lumea asta.
Să nu uităm niciodată marele adevăr, că Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin chiar nenorocirea lui (
Iov 36:15 – Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui şi prin suferinţă îl înştiinţează.
Iov 36, 15). Astfel că boala cuiva este chiar salvarea sufletului său din neascultare. Paguba, un mijloc de cercetare lăuntrică. Suferinţa un prilej de pocăinţă. Un rău mic, ne scapă de unul mare.
Despărţirile noastre sunt un mijloc prin care Domnul ne ţine proaspătă, fierbinte şi frumoasă dragostea de El şi de fraţi în inimile noastre. Vai de acela pe care despărţirea pentru o vreme, îl desparte pe totdeauna.
Dar nimic nu ţine decât atâta cât este nevoie ca să facă în inimile noastre lucrarea cea bună. Să ne trezească setea cea mântuitoare. Şi să ne aţâţe dragostea cea curată.
Apoi pe neaşteptate vine strălucirea bucuriei.
Isus ni Se arată iarăşi. Soarele iese iarăşi.
El în clipa revederii Lui, şterge tot ce-am suferit, ne întoarce tot ce am pierdut şi ne învie tot ce îngropasem.
O, ce Dumnezeiască eşti tu clipă fericită! Ferice de cei care au suferit pentru Tine şi cărora Tu le-ai răsplătit totul înmiit.
Slavă veşnică Ţie Preaiubitul şi Preadulce Mântuitorul nostru Isus Hristos.
Din tot sufletul nostru Îţi mulţumim pentru dragostea cea mare cu care ne-ai răscumpărat şi ne-ai pecetluit ca să fim ai Tăi, pentru chemarea de care ne-ai învrednicit. Şi pentru planul minunat pe care îl ai cu noi.
Ce fericită este pentru noi părtăşia cu Tine. Şi ce negrăit de dulce şi fericită petrecerea Ta cu noi!
Cum ne arde inima când ne deschizi Tu Scripturile. Cum ni se umezesc ochii când ne cântă glasul Tău. Cum ni se înfioară de drag tot sufletul când ne cuprinzi cu dreapta Ta mângâietoare, Isuse Iubitul Scump şi Domnul nostru.
Te rugăm fă-ne harul acesta necurmat. Şi rămâi cu noi clipă de clipă şi pas cu pas.
Dar dacă totuşi, uneori, pentru a ne stârni dragostea cea mare şi spre a nu ne lăsa să cădem în lenevie şi în săturare duhovnicească, este nevoie să ni Te ascunzi pentru o vreme, Te rugăm nu întârzia prea mult Dulce Isus. Şi nu Te duce departe de noi.
Arată-ni-Te iarăşi şi fă-ne să nu mai putem de bucurie, că Te-am găsit.
Amin.