Ce frumos ar fi...
Traian Dorz - Semănați Cuvântul Sfânt
1 - Nu ne putem opri să nu plângem și să nu ne rugăm mereu gândindu-ne: ce frumos ar fi...
Ce frumos ar fi un cler sfânt, urmat de o Oaste sfântă. Și o Oaste sfântă îndrumată de un cler sfânt. Doar acestea două tocmai pentru această împreună lucrare au fost lăsate de Dumnezeu.
2 - În marile și rarele vremuri biblice când aceste două forțe sfinte au colaborat armonios ascultând glasul Domnului Isus, atât una cât și alta - ce opere frumoase, ce minuni mari și ce suflete înalte au creat!
3 - Pentru Oastea Domnului, acesta a fost de la început idealul cel frumos pentru care a militat cu toată puterea și dragostea ei, pentru ca în strânsă colaborare cu un cler sfânt să împlinească fericit gândul lui Dumnezeu și datoria noastră împreunată: mântuirea neamului nostru și înviorarea Bisericii lui Hristos.
4 - Dar chiar dacă prin lucrarea Satanei și prin slăbiciunea oamenilor, acest gând sfânt a fost împiedicat și întârziat pentru un timp, - el totuși n-a fost nimicit. A fost amânat numai, dar nu anulat.
5 - Idealul acesta pus în fața noastră de Dumnezeu, rămâne mereu strălucind și promițător în fața noastră și a tuturor celor ce ne vor urma pe noi, până când Dumnezeu și timpul îl va realiza, așa cum ni l-a inspirat El.
6 - Tot ce începe Dumnezeu, nu rămâne de rușine. Orice întreprinde El, nu dă faliment. Oamenii și Satana pot uneori amâna, încurca, întârzia desfășurarea și încheierea fericită a ceea ce a început Dumnezeu, - dar nu o pot nimici.
7 - Poporul lui Dumnezeu, Oștirea lui Hristos pe care Duhul Sfânt a pornit-o spre Canaanul promis - va ajunge odată cu siguranță acolo.
Putem să ne îndoim de noi înșine dacă vrem, putem să ne îndoim de un conducător ori chiar de o generație de luptători, - dar de poporul Lui ca un întreg, dar de Oastea Lui ca de o unitate, nu avem nici voie și nici drept să ne îndoim niciodată. Poporul și Oastea peste care Domnul Și-a pus Numele Lui, va ajunge la biruință tocmai pentru Acest Nume (Isaia 48, 11).
8 - Pentru vremea când aceste binecuvântări se vor întinde peste toată țara noastră și peste toate țările lumii, peste toată biserica noastră și toate bisericile lumii, - să ne rugăm cu toții și să ne rugăm cu toată credința și stăruința.
Dumnezeului Celui Mare, noi trebuie să-I cerem minuni mari, pentru că El le poate face. Și atunci Se bucură El când noi nu-I limităm puterea Lui la lucruri mici.
9 - Dar noi nu trebuie numai să ne rugăm mereu pentru acest fericit ideal - ci să și lucrăm fiecare după puterile și după condițiile noastre pentru grăbirea împlinirii lui.
10 - Oricâte greutăți ni s-ar ivi în cale, atunci când Dumnezeu ne-a inspirat un gând frumos, noi trebuie să mergem în întâmpinarea lui, cu toată îndrăzneala și încrederea noastră în realizarea lui. Oricât de târziu, el tot se va realiza.
11 - Când vrei să faci numai binele și ești convins de necesitatea lui, vei reuși totdeauna, căci Dumnezeu este oricând de partea celui convins și însuflețit de gândul binelui.
12 - Când de șapte ori ai încercat fără a reuși - nu spune: Nu se mai poate, ci ia din nou a opta oară totul. Și dacă nu te vei îndoi deloc - vei vedea minunea. Nu te îndoi niciodată, ci crede totdeauna când știi că gândul e bun și scopul e sfânt.
13 - O, ce bine ar fi dacă toți duhovnicii bisericilor ar fi duhovnicești iar nu firești și dacă toți episcopii ar fi măcar sfinți nu preasfinți, ce mireni drept credincioși ar umplea nu numai bisericile și adunările noastre, ci mai ales Împărăția lui Dumnezeu!
14 - Între preoții simpli totuși sunt mulți care au o conștiință trează și temătoare de Dumnezeu - dar în cei cu locuri mai înalte în ierarhia sfântă este dureros de alarmant ce rară mai este o conștiință cu adevărat temătoare de Dumnezeu și angajată lui Hristos, pentru o viață evanghelică și vie în bisericile îndrumate de ei!
15 - De secole parcă Duhul lui Dumnezeu tot luptă să scoată oficialitatea aceasta din această mlaștină a conservatorismului. Dar îndată ce pare că a scos un picior, se scufundă cu celălalt - și totul rămâne pe loc, descurajator de neputincios.
Ce cutremur sau ce foc ar mai putea să ne salveze oare?
Dumnezeule al Învierii, trimite Duhul Tău peste valea aceasta de oase moarte - și fă minunea cu ei!
16 - Totuși Duhul lui Dumnezeu lucrează. În locuri modeste, prin suflete simple, focul sfânt arde mereu pe altarul viu și curat. Când este înăbușit aici, se aprinde colo - și când tac unii, încep să grăiască alții.
Sub cenușa smereniei, focul iubirii trăiește mai mult.
17 - Lucrarea Domnului cea vie de-a lungul istoriei a descoperit și a cultivat cu deosebită stăruință inspirația duhovnicească prin cele patru izvoare ale ei și anume: adunarea, meditația, rugăciunea și cântarea. Sute și mii de glasuri și condeie modeste dar curate I-au adus lui Dumnezeu laude și cântări pline de inspirație, întreținând vie împotriva oricăror furtuni potrivnice, această flacără sfântă pe altarul iubirii lui Hristos.
18 - Aceste minunate daruri cerești erau adormite în poporul nostru, până la ivirea curentului înnoitor al Oastei Domnului. Abia ea a trezit, prin soarele Evangheliei aceste frumoase adormite - care cântă acum atât de frumos.
19 - Poate că nu toate vor fi lucrări de mare talent, dar curentul puternic ce le inspiră va aduce și va crea și lucrări nemuritoare, căci seva e puternică și vița sănătoasă.
20 - Să fim fericiți și recunoscători lui Dumnezeu pentru acest început și această desfășurare continuă. Să ne rugăm și să lucrăm ca totul să se realizeze cât mai înalt și cât mai deplin.
O, ce frumos va fi totul atunci!
Doamne, ajută-ne să ne vedem cât mai curând împlinirea aceasta. Amin.