Ce grea e lupta sfântă

Ce grea e lupta sfântă s-o duci pân-la sfârşit

pe-atât de mulţi ispita pe drum i-a prăbuşit,

pe-atât de mulţi, vreo cursă cu zâmbet şi cu jind

i-a-nfăşurat cu flăcări, - şi i-am văzut pierind...

O, nu-i uşoară crucea s-o duci cum vrea Isus,

cât de puţini mai suie, - şi cât de mulţi s-au dus...

cât de puţini mai luptă, ce mulţi s-au lepădat,

ori duşi de-o rătăcire, ori morţi de vreun păcat.

Câţi am plecat odată pe calea lui Hristos,

cu steaguri şi mulţime, pe scurtul drum frumos, -

ce nume lăudate, ce promisiuni, - ce lei...

- iar azi după furtună, ce-a mai rămas din ei?

Ce scumpă-i mântuirea pe care-o dă Isus,

dar ce puţini o află ducând-o până Sus,

- a lumii „mântuire”, - uşor o poţi avea

dar nimeni niciodată, - n-a mers în cer cu ea!

O, sufletul meu ţine-ţi cuvântul ce l-ai spus,

du-ţi scumpa mântuire cum fraţii sfinţi şi-au dus,

cărarea dreaptă ţine-o pe mijlocul ei sfânt,

Hristos te-aşteaptă-n capăt cu cel mai drag veşmânt...