Ce grea e lupta sfântă

Ce grea e lupta sfântă s-o duci pân-la sfârșit

pe-atât de mulți ispita pe drum i-a prăbușit,

pe-atât de mulți, vreo cursă cu zâmbet și cu jind

i-a-nfășurat cu flăcări, - și i-am văzut pierind...

O, nu-i ușoară crucea s-o duci cum vrea Isus,

cât de puțini mai suie, - și cât de mulți s-au dus...

cât de puțini mai luptă, ce mulți s-au lepădat,

ori duși de-o rătăcire, ori morți de vreun păcat.

Câți am plecat odată pe calea lui Hristos,

cu steaguri și mulțime, pe scurtul drum frumos, -

ce nume lăudate, ce promisiuni, - ce lei...

- iar azi după furtună, ce-a mai rămas din ei?

Ce scumpă-i mântuirea pe care-o dă Isus,

dar ce puțini o află ducând-o până Sus,

- a lumii „mântuire”, - ușor o poți avea

dar nimeni niciodată, - n-a mers în cer cu ea!

O, sufletul meu ține-ți cuvântul ce l-ai spus,

du-ți scumpa mântuire cum frații sfinți și-au dus,

cărarea dreaptă ține-o pe mijlocul ei sfânt,

Hristos te-așteaptă-n capăt cu cel mai drag veșmânt...