Ce înfățișare are azi locul unde a fost răstignit Mântuitorul
Pr. Iosif Trifa - Pe urmele Mântuitorului
Acum voi scrie unele amănunte despre ce înfățișare are locul unde a fost răstignit Mântuitorul. Pentru o mai bună orientare a cititorilor, dăm alături chipul cu înfățișarea locului unde a fost răstignit Mântuitorul.
Precum am mai amintit în această carte, împărăteasa Elena a zidit o măreață biserică pe locul unde au fost Golgota și Mormântul Domnului (unde e azi Biserica Sfântului Mormânt). S-a făcut însă atunci o mare greșeală, întrucât, de dragul planurilor, vârful Golgotei a fost întrucâtva retezat, ca să fie mai asemenea cu celelalte locuri. Însă cu toată această greșeală, vârful Golgotei tot s-a păstrat în parte și a rămas până azi cu mult mai înalt decât celelalte locuri. A rămas întreagă și se păstrează întreagă stânca ce s-a cutremurat și s-a despicat în două când Mântuitorul Și-a dat duhul.
Pe locul unde Mântuitorul a murit pe Cruce, e azi altar ortodox (un altar deschis), îngrijit de Patriarhia din Ierusalim; se află și acest altar înlăuntrul Bisericii Sfântului Mormânt). Podoabe scumpe și lumini nenumărate împodobesc acest altar.
Întreg locul este îmbrăcat în marmură scumpă. Dăm mai jos imaginea acestuia.
La mijlocul altarului, unde a fost odinioară Crucea răstignirii, se găsește icoana răstignirii Mântuitorului îmbrăcată în aur. Mai jos, la mijloc, în față, se vede o formă de masă, iar dedesubtul ei, pe o ridicătură, se află o stea. Acesta este locul unde a stat înfiptă în stâncă Crucea răstignirii. Această stea este întreagă din argint, iar masa și toate cele din jurul ei sunt din marmură scumpă. Aici la această stea se apleacă închinătorii în genunchi, să sărute locul sfânt unde a curs Sângele Domnului pentru noi și mântuirea noastră. De cele două laturi ale icoanei răstignirii sunt două icoane mari, icoana Maicii Domnului și a unei mironosițe femei. Ambele aceste icoane sunt în mărime naturală (în mărimea omului) și îmbrăcate în aur și argint.
De jur-împrejurul altarului se ridică un fel de curcubeu pe care sunt zugrăvite raze în fel de fel de culori. Are acest curcubeu o minunată înfățișare; parcă țâșnesc din el raze de lumină, parcă-i o răsărire de soare luminos. Foarte potrivit e acest lucru, căci Golgota este cu adevărat o răsărire de soare luminos, este răsărirea „Soarelui Dreptății”, care ne-a luminat viața și ne-a scos din întunericul morții.
La stânga altarului, jos în adânc, se vede o icoană mai mică. E icoana Maicii Domnului când privea de departe chinurile Fiului său și plângea. Este în această icoană atâta durere, încât stoarce lacrimi din ochii tuturor celor care o văd. De însemnat e că aproape toate aceste podoabe sunt dăruite de Rusia și în special de țarii și țarinele Rusiei. Nenumărate candele de aur și argint ard zi și noapte în acest preasfânt loc.
Sus, în fața altarului, atârnă un candelabru mare și minunat de frumos. Este întreg din aur curat, dăruit de țarul rușilor.
Jos, la dreapta altarului și la dreapta mesei din mijloc, sus, pe o mică ridicătură, se vede ceva negru ca o cheie. E acolo o bucată de metal (o balama) ce mișcă în dreapta și în stânga și acoperă o gaură prin care, uitându-te, vezi stânca ce s-a crăpat de sus până jos în clipa când a murit Mântuitorul. Această stâncă se păstrează până azi așa cum a fost pe vremuri.
Despre această stâncă și despicătura ce se vede în ea, învățații cei sfătoși și necredincioși spuneau într-o vreme că e o despicătură de rând sau cel mult vreun cutremur de pământ a pricinuit-o. S-a întâmplat însă că a venit un mare învățat englez și a cercetat stânca cu de-amănuntul. Și spune învățatul că, după felul cum e făcută această despicătură, nu poate fi nicidecum explicată de știința omenească. „Încep să devin creștin - scrie învățatul. Am făcut o amănunțită cercetare și sunt convins că această despicătură nu poate fi pricinuită de vreun cutremur de pământ, pentru că în acest caz despicătura merge prin venele stâncii. Aici însă e cu totul altcum. Stânca e despicată de-a curmezișul, despicătura trecând peste vene, ceea ce dovedește că ne aflăm în fața unei minuni neînțelese de știința omenească. Mulțumesc lui Dumnezeu - încheie englezul - că m-a condus în aceste locuri, să văd această stâncă ce confirmă Puterea Divină și mă face să văd în toată lumina ei Dumnezeirea lui Iisus Hristos”.
O, de ar lua pildă de credință din această adeverire și alți învățați sfătoși care se laudă cu necredința lor!
La dreapta și la stânga Crucii Mântuitorului sunt însemnate și locurile unde au fost crucile celor doi tâlhari răstigniți. Răstignirea e al doisprezecelea popas din drumul Crucii.