Ce înfăţişare are azi locul unde a fost răstignit Mântuitorul
Pr. Iosif Trifa - Pe urmele Mântuitorului
Acum voi scrie unele amănunte despre ce înfăţişare are locul unde a fost răstignit Mântuitorul. Pentru o mai bună orientare a cititorilor, dăm alături chipul cu înfăţişarea locului unde a fost răstignit Mântuitorul.
Precum am mai amintit în această carte, împărăteasa Elena a zidit o măreaţă biserică pe locul unde au fost Golgota şi Mormântul Domnului (unde e azi Biserica Sfântului Mormânt). S-a făcut însă atunci o mare greşeală, întrucât, de dragul planurilor, vârful Golgotei a fost întrucâtva retezat, ca să fie mai asemenea cu celelalte locuri. Însă cu toată această greşeală, vârful Golgotei tot s-a păstrat în parte şi a rămas până azi cu mult mai înalt decât celelalte locuri. A rămas întreagă şi se păstrează întreagă stânca ce s-a cutremurat şi s-a despicat în două când Mântuitorul Şi-a dat duhul.
Pe locul unde Mântuitorul a murit pe Cruce, e azi altar ortodox (un altar deschis), îngrijit de Patriarhia din Ierusalim; se află şi acest altar înlăuntrul Bisericii Sfântului Mormânt). Podoabe scumpe şi lumini nenumărate împodobesc acest altar.
Întreg locul este îmbrăcat în marmură scumpă. Dăm mai jos imaginea acestuia.
La mijlocul altarului, unde a fost odinioară Crucea răstignirii, se găseşte icoana răstignirii Mântuitorului îmbrăcată în aur. Mai jos, la mijloc, în faţă, se vede o formă de masă, iar dedesubtul ei, pe o ridicătură, se află o stea. Acesta este locul unde a stat înfiptă în stâncă Crucea răstignirii. Această stea este întreagă din argint, iar masa şi toate cele din jurul ei sunt din marmură scumpă. Aici la această stea se apleacă închinătorii în genunchi, să sărute locul sfânt unde a curs Sângele Domnului pentru noi şi mântuirea noastră. De cele două laturi ale icoanei răstignirii sunt două icoane mari, icoana Maicii Domnului şi a unei mironosiţe femei. Ambele aceste icoane sunt în mărime naturală (în mărimea omului) şi îmbrăcate în aur şi argint.
De jur-împrejurul altarului se ridică un fel de curcubeu pe care sunt zugrăvite raze în fel de fel de culori. Are acest curcubeu o minunată înfăţişare; parcă ţâşnesc din el raze de lumină, parcă-i o răsărire de soare luminos. Foarte potrivit e acest lucru, căci Golgota este cu adevărat o răsărire de soare luminos, este răsărirea „Soarelui Dreptăţii”, care ne-a luminat viaţa şi ne-a scos din întunericul morţii.
La stânga altarului, jos în adânc, se vede o icoană mai mică. E icoana Maicii Domnului când privea de departe chinurile Fiului său şi plângea. Este în această icoană atâta durere, încât stoarce lacrimi din ochii tuturor celor care o văd. De însemnat e că aproape toate aceste podoabe sunt dăruite de Rusia şi în special de ţarii şi ţarinele Rusiei. Nenumărate candele de aur şi argint ard zi şi noapte în acest preasfânt loc.
Sus, în faţa altarului, atârnă un candelabru mare şi minunat de frumos. Este întreg din aur curat, dăruit de ţarul ruşilor.
Jos, la dreapta altarului şi la dreapta mesei din mijloc, sus, pe o mică ridicătură, se vede ceva negru ca o cheie. E acolo o bucată de metal (o balama) ce mişcă în dreapta şi în stânga şi acoperă o gaură prin care, uitându-te, vezi stânca ce s-a crăpat de sus până jos în clipa când a murit Mântuitorul. Această stâncă se păstrează până azi aşa cum a fost pe vremuri.
Despre această stâncă şi despicătura ce se vede în ea, învăţaţii cei sfătoşi şi necredincioşi spuneau într-o vreme că e o despicătură de rând sau cel mult vreun cutremur de pământ a pricinuit-o. S-a întâmplat însă că a venit un mare învăţat englez şi a cercetat stânca cu de-amănuntul. Şi spune învăţatul că, după felul cum e făcută această despicătură, nu poate fi nicidecum explicată de ştiinţa omenească. „Încep să devin creştin - scrie învăţatul. Am făcut o amănunţită cercetare şi sunt convins că această despicătură nu poate fi pricinuită de vreun cutremur de pământ, pentru că în acest caz despicătura merge prin venele stâncii. Aici însă e cu totul altcum. Stânca e despicată de-a curmezişul, despicătura trecând peste vene, ceea ce dovedeşte că ne aflăm în faţa unei minuni neînţelese de ştiinţa omenească. Mulţumesc lui Dumnezeu - încheie englezul - că m-a condus în aceste locuri, să văd această stâncă ce confirmă Puterea Divină şi mă face să văd în toată lumina ei Dumnezeirea lui Iisus Hristos”.
O, de ar lua pildă de credinţă din această adeverire şi alţi învăţaţi sfătoşi care se laudă cu necredinţa lor!
La dreapta şi la stânga Crucii Mântuitorului sunt însemnate şi locurile unde au fost crucile celor doi tâlhari răstigniţi. Răstignirea e al doisprezecelea popas din drumul Crucii.