Ce înfățișare are azi Marea Moartă

Când am fost în pelerinaj la Ierusalim - în toamna anului 1925 - am văzut și Marea Moartă. În cartea cu însemnările călătoriei la Ierusalim se află scris pe larg și despre Marea Moartă. Dăm și în cartea aceasta unele amănunte.

Iordanul și Marea Moartă se află, de la Ierusalim spre răsărit, la o depărtare de 30 km.

O cale lungă și grea. Trecem prin locuri sterpe și pustii. Ce lucruri grozave! Ori încotro te uiți - numai dealuri pustii, arse de soare și spălate de ploi. Nici o verdeață, nici un picur de apă.

Și tot coborâm și iar coborâm. De la Ierusalim până la Marea Moartă este un coborâș mare. Parcă e o predică și acest coborâș, parcă predică și el zicând: așa e și viața când apuci a te coborî spre apele morții și ale pieirii sufletești.

În sfârșit, iată Marea Moartă. În ce înfundătură grozavă e această apă! Marea Moartă se află la 420 m sub suprafața Mării Mediterane. E aceasta o adâncime unică în felul ei. Marea Moartă e cea mai joasă dintre toate apele câte sunt pe suprafața pământului. E singura în felul ei pe toată suprafața pământului. Când te uiți înapoi, pe unde am ajuns aici, parcă te-ai fi coborât în fundul lumii, atât de joasă este această mare. Când te apropii de Marea Moartă simți un aer apăsat și greu ce iese din catranul cel mult ce-l are această apă. Apa mării e liniștită de tot și negricioasă; parcă și înfățișarea ei îți dă un fior al morții.

Închipuiți-vă o apă mare înconjurată din toate părțile de pustietate și moarte. Nici un vânt nu mișcă această apă, nici un fel de mișcare nu vezi cât poți pătrunde cu ochiul; nici un val, nici o pânză de corabie, nici o vietate, nici o mișcare. Parcă e o apă și o lume încremenită. Un fior de groază te cuprinde. Abia ai apucat să scapi din praful și căldura înăbușitoare a drumului și a pustiului să ajungi la o apă, și când ajungi la apă, abia apuci să scapi de ea. Un fior de groază, de dezgust și de tristețe - scrie un scriitor englez - simți când ajungi la Marea Moartă. Cauți să te depărtezi cât mai curând de aceste locuri blestemate!

Urmările și urmele păcatului doar nicăieri în lume nu se văd așa de înfiorător și de grăitor ca aici, la locul unde au fost Sodoma și Gomora.

Dăm mai jos chipul Mării Moarte. În apele ei nu trăiește nici un fel de vietate. Peștii care vin din Iordan se petrifică, așijderea și lemnele. În chip se văd câteva ramuri, petrificate, scoase din apele mării.

Iordanul se varsă în Marea Moartă, dar apele lui se evaporă repede amestecându-se cu sărătura cea grozavă.

Apa Mării Moarte e cea mai sărată dintre toate apele din lume. O mie de kg de apă conțin o sută kg de sare. E atât de sărată această apă încât de vrei să te cufunzi în ea nu poți căci te ține la suprafață. Sunt călători englezi care își iau cartea de citit, se dezbracă și întinzându-se cu fața în sus peste fața apei, citesc din carte așa cum ai citi tolănit pe iarbă. Sărătura îi ține deasupra apei. Dar să te ferească Dumnezeu să nu-ți ajungă apa în ochi, în gură sau pe nas, căci nu te mai ustură, ci te arde ca și când ai pune foc. Un om ce se scaldă în Marea Moartă, când iese din apă nu-l mai cunoști, e tot încărcat cu sare de parcă-i nins.

Iată ce scrie un englez care s-a scăldat în apa acestei mări. Am intrat - scrie englezul - în mare cu convingerea că se înoată foarte ușor, dar am fost surprins când am constatat că nu mă puteam servi de picioare, care rămâneau afară din apă, și numai cu mâinile înaintam foarte puțin. Se pare că plutești pe o apă uleioasă; ea este neplăcută la atingere și te simți rău în ea. Trebuie să înoți pe o coastă; având astfel o mână și un picior în apă, se poate înainta cu mai multă ușurință.

Neavând punct de sprijin îndestulător, nu eram stăpân pe mișcările mele și eram ridicat și aruncat la dreapta și la stânga. Într-una din aceste mișcări involuntare, am băut puțin din această apă îngrozitoare. Intenția mea fusese de a bea puțin dar am înghițit mai multă decât mi-a fost pofta: pot deci spune că apa aceasta este tot ce poate fi mai amar și mai grețos; limba și cerul gurii îmi erau ca arse, căpătai un puternic acces de tuse, și repede am luat-o spre țărm. Două zile, întruna, am simțit amărăciune și sărătură în gura mea.

Pe lângă că e sărată, Marea Moartă e și adâncă. La nord unde am fost noi, are o adâncime de 400 m, la sud e mai mică. În lungime Marea Moartă are 90 km, iar în lățime 54 km.

Pe acest loc s-a petrecut fioroasa pieire a cetăților Sodoma și Gomora din Biblie. Cele spuse în Biblie sunt lucruri adevărate. Arabii numesc această mare și azi, Marea lui Lot, o numire ce a trecut din veac în veac și din popor în popor. Locul unde au fost cetățile Sodoma și Gomora e în partea sudică a Mării Moarte. Pe țărmul din sud-vestul mării e un platou de stâncă ce a fost odată vatra unei cetăți. În apropierea acestui loc a fost cetatea Sodoma și acest orășel ar fi fost cruțat pentru Lot. Până la anul 1200 s-au văzut urmele orășelului Țoar. Nu departe de acest loc a fost și cetatea Gomora. În marginea mării se vede o stâncă de sare petrificată căreia arabii îi zic până în ziua de azi, soția lui Lot, spunând că aici s-a prefăcut în sare soția lui Lot (dăm alături chipul acestei stânci).

Învățații au cercetat și ei să afle dacă ar fi adevărate cele spuse în Biblie. De fapt au aflat că în adâncul Mării Moarte sunt crăpături mari făcute de zguduiri puternice. Însăși marea e cufundată în pământ. Focul și pucioasa despre care spune Biblia că au plouat peste Sodoma și Gomora - zice un învățat - aievea s-au și întâmplat.

Scoarța pământului arată că un cutremur a fost pe aici și fulgerele din cer au aprins pucioasa și asfaltul ce erau pe acest loc și astfel a ars și s-a scufundat ținutul întreg. Iată deci că și știința spune că adevărate sunt istoriile biblice.

Înainte de prăpăd, ținutul acesta era plin de toate bunătățile, de aceea s-a așezat Lot aici. Acum însă e o pustietate ce împrăștie fior de moarte. Nimic, nici un fel de verdeață nu crește în jurul acestor ape otrăvite. Nimeni, nici pasăre, nici om nu locuiesc pe aici. Îndată ce vine seara, nici un călător nu mai cutează a trece prin aceste locuri, atât sunt de înspăimântătoare.

Doar nicăieri în lume nu se văd urmele și urmările păcatului așa de înfiorător și grăitor ca aici la fața locului unde au fost Sodoma și Gomora.

O, cum n-am eu putere să aduc pe toți păcătoșii la Marea Moartă să le arăt urmele și urmările păcatului! Să vadă cu ochii și să simtă cu inima urmele și urmările păcatului!

Foc! Foc!

Foc! Foc! - strigă odată cât ce putu un preot în mijlocul predicii sale din biserică, observând că oamenii dorm, în loc să asculte Cuvântul lui Dumnezeu.

- Ce-i, ce-?... unde arde? - strigară oamenii trezindu-se speriați din somn și amorțeală.

- Arde în iad, dragii mei - răspunse preotul - s-a aprins și arde focul iadului pentru cei care dorm în vremea când se propovăduiește Cuvântul lui Dumnezeu!