Ne-a adus aminte de Sodoma şi Gomora

În primăvara anului 1928, prin Moldova şi Bucovina

a plouat cenuşă şi pucioasă

În primăvara anului 1928 s-a petrecut o înfricoşată arătare în nordul ţării, prin Moldova, Basarabia şi Bucovina.

În dimineaţa zilei de 26 aprilie, în unele părţi, cerul s-a acoperit cu nori negri şi înfricoşaţi; un strat de ceaţă şi fum a astupat lumina soarelui; ziua la amiază s-a făcut întuneric mare încât a trebuit aprinse lămpile; a început o ploaie deasă, pe urmă norii s-au înroşit puţin şi a început să plouă cenuşă cu miros de pucioasă. Casele, câmpul, străzile s-au umplut de un strat subţire de cenuşă.

S-a lăsat o pâclă deasă de fum şi beznă care a astupat cu totul lumina soarelui. Pe unele locuri, întunericul a fost complet ca noaptea. Aşa a fost la Suceava şi Siret. În orăşelul Sagadura nu se putea umbla pe străzi.

Pe unele locuri, după încetarea ploii, a plouat cenuşă goală. Norii cei înfricoşaţi, bezna şi întunecimea au ţinut pe alocuri aproape două zile.

A plouat cam un litru de cenuşă pe metru pătrat. Această arătare s-a repetat de vreo 3 ori. La câteva săptămâni, prin unele părţi din Moldova, a plouat pucioasă, un fel de praf de culoare gălbuie, având înfăţişarea făinii de porumb şi un miros greu de pucioasă. Acest praf s-a depus pe case, pe străzi şi pe câmpuri, în straturi de câţiva centimetri. Ploaia a fost liniştită şi a ţinut ceasuri întregi.

Despre cenuşa şi pucioasa căzute, învăţaţii au constatat că ar conţine materii inflamabile.

Ne putem închipui starea sufletească a oamenilor de prin părţile acelea. Au trăit clipe din clipele Sodomei şi Gomorei. Au avut o zi şi o noapte teribile, având deasupra capului lor un cer înfricoşat din care ploua cenuşă şi ameninţa cu foc şi urgie. Părea că s-a apropiat sfârşitul lumii. Oamenii nu ştiau ce e de făcut: să se retragă prin case ori să fugă pe câmp. Pe unele locuri s-au tras clopotele bisericilor. Bisericile şi sinagogile s-au umplut de oameni.

Lumea aştepta îngrozită la ce va urma. Se împliniseră cuvintele Mântuitorului: Oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate (Luca 21, 26). Oamenii din acele părţi au trăit clipe din clipele Sodomei şi Gomorei. Dar oamenii au rămas numai cu spaima câtorva zile, şi s-au întors iar la fărădelegile lor. Căinţa a ţinut numai până a ţinut ploaia de cenuşă şi pucioasă. Ce teribil este creştinul de azi!

A tras clopotele de foc

Un episcop din Florenţa, Urotto, ieşind odată într-un sat în vizită canonică, preotul locului i se plânse că oamenii nu prea dau la biserică.

Atunci episcopul puse pe crâsnicul bisericii să tragă de foc clopotele bisericii.

Îndată se strânse la biserică întreg satul şi începură oamenii a întreba ce s-a întâmplat? Episcopul ieşi în uşa bisericii şi le zise:

- Vedeţi, dragii mei, acest glas de clopot vestitor de primejdie de foc v-a strâns îndată pe toţi aici, dar de focul iadului în care veţi arde pentru lenea şi nepăsarea voastră cea sufletească - nici că vă pasă!

Primejdia de foc vă pune pe toţi în picioare, dar de primejdia focului din iad nici nu vă pasă!