Ne-a adus aminte de Sodoma și Gomora

În primăvara anului 1928, prin Moldova și Bucovina

a plouat cenușă și pucioasă

În primăvara anului 1928 s-a petrecut o înfricoșată arătare în nordul țării, prin Moldova, Basarabia și Bucovina.

În dimineața zilei de 26 aprilie, în unele părți, cerul s-a acoperit cu nori negri și înfricoșați; un strat de ceață și fum a astupat lumina soarelui; ziua la amiază s-a făcut întuneric mare încât a trebuit aprinse lămpile; a început o ploaie deasă, pe urmă norii s-au înroșit puțin și a început să plouă cenușă cu miros de pucioasă. Casele, câmpul, străzile s-au umplut de un strat subțire de cenușă.

S-a lăsat o pâclă deasă de fum și beznă care a astupat cu totul lumina soarelui. Pe unele locuri, întunericul a fost complet ca noaptea. Așa a fost la Suceava și Siret. În orășelul Sagadura nu se putea umbla pe străzi.

Pe unele locuri, după încetarea ploii, a plouat cenușă goală. Norii cei înfricoșați, bezna și întunecimea au ținut pe alocuri aproape două zile.

A plouat cam un litru de cenușă pe metru pătrat. Această arătare s-a repetat de vreo 3 ori. La câteva săptămâni, prin unele părți din Moldova, a plouat pucioasă, un fel de praf de culoare gălbuie, având înfățișarea făinii de porumb și un miros greu de pucioasă. Acest praf s-a depus pe case, pe străzi și pe câmpuri, în straturi de câțiva centimetri. Ploaia a fost liniștită și a ținut ceasuri întregi.

Despre cenușa și pucioasa căzute, învățații au constatat că ar conține materii inflamabile.

Ne putem închipui starea sufletească a oamenilor de prin părțile acelea. Au trăit clipe din clipele Sodomei și Gomorei. Au avut o zi și o noapte teribile, având deasupra capului lor un cer înfricoșat din care ploua cenușă și amenința cu foc și urgie. Părea că s-a apropiat sfârșitul lumii. Oamenii nu știau ce e de făcut: să se retragă prin case ori să fugă pe câmp. Pe unele locuri s-au tras clopotele bisericilor. Bisericile și sinagogile s-au umplut de oameni.

Lumea aștepta îngrozită la ce va urma. Se împliniseră cuvintele Mântuitorului: Oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate (Luca 21, 26). Oamenii din acele părți au trăit clipe din clipele Sodomei și Gomorei. Dar oamenii au rămas numai cu spaima câtorva zile, și s-au întors iar la fărădelegile lor. Căința a ținut numai până a ținut ploaia de cenușă și pucioasă. Ce teribil este creștinul de azi!

A tras clopotele de foc

Un episcop din Florența, Urotto, ieșind odată într-un sat în vizită canonică, preotul locului i se plânse că oamenii nu prea dau la biserică.

Atunci episcopul puse pe crâsnicul bisericii să tragă de foc clopotele bisericii.

Îndată se strânse la biserică întreg satul și începură oamenii a întreba ce s-a întâmplat? Episcopul ieși în ușa bisericii și le zise:

- Vedeți, dragii mei, acest glas de clopot vestitor de primejdie de foc v-a strâns îndată pe toți aici, dar de focul iadului în care veți arde pentru lenea și nepăsarea voastră cea sufletească - nici că vă pasă!

Primejdia de foc vă pune pe toți în picioare, dar de primejdia focului din iad nici nu vă pasă!