Cetăţile Sodoma şi Gomora şi cetatea Ninive

Şi cetatea Ninive a fost osândită la pieire,

dar a scăpat prin căinţă şi întoarcere la Dumnezeu

Istoria cetăţii Ninive din Biblie, are multă asemănare cu istoria cetăţilor Sodoma şi Gomora. O mare asemănare, dar şi o mare deosebire este între aceste două cetăţi. Să vedem.

Până la un loc, istoria acestor cetăţi se potriveşte. Toate 3 cetăţile erau pline de stricăciune şi toate 3 erau sortite şi osândite pieirii. Şi Domnul a zis: Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu (Geneza 18, 20). Sculaţi-vă, a zis el, ieşiţi din locul acesta, căci Domnul are să nimicească cetatea. Dar ginerii lui credeau că glumeşte (Geneza 19, 14).

Cuvântul Domnului a zis către Iona: Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine! (Iona 1, 2). Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită! (Iona 3, 4).

Adică, vedeţi, ambele cetăţi erau în aceeaşi osândă: ambele stăteau sub aceeaşi judecată. Dar deosebirea începe de aici. Sodoma şi Gomora s-au prăpădit, dar Ninive a scăpat. S-au prăpădit Sodoma şi Gomora pentru că totul era putred în ele. Nici măcar 10 drepţi nu se aflau în ele. Până şi ginerii lui Lot râdeau de chemările mântuirii.

Însă nu aşa era Ninive. Ea a apucat pe altă cale: pe calea cea bună. Ascultaţi ce spune Biblia.

Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona, astfel: Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da! Şi Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după Cuvântul Domnului. Şi Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de 3 zile. Iona a început să pătrundă în oraş cale de o zi, strigând şi zicând: Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită! Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post, şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici. Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac, şi a şezut în cenuşă. Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi a mai marilor lui, următoarele: Oamenii, vitele, boii şi oile, să nu guste nimic, să nu pască, şi nici să nu bea apă deloc! Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu, şi să se întoarcă de la calea lor cea rea, şi de la faptele lor de asuprire, de care le sunt pline mâinile. Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim! Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă (Iona cap. 3).

Ninive a fost şi ea judecată la pieire întocmai ca Sodoma şi Gomora. A scăpat însă prin post, căinţă şi îndreptare. S-a întors fiecare de la calea sa cea rea şi Dumnezeu i-a iertat.

Ce dascăl ceresc minunat şi neîntrecut este Biblia! Faţă de prăpădul cetăţilor Sodoma şi Gomora, ea pune în faţa noastră cetatea Ninive care a scăpat prin căinţă şi întoarcere la Dumnezeu.

Biblia nu pune niciodată în faţa omului numai urgia şi pedeapsa lui Dumnezeu, ci pune şi uşa de scăpare, de mântuire. Alături de urgie, pune scăparea. Alături de mânie, pune iertarea... Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta (Deut. 30, 19).

În istoria cu potopul, faţă de prăpădul apelor, Domnul a pus corabia lui Noe. Aşa face Domnul şi aici. Faţă de prăpădul focului, pune cetatea Ninive (căinţa şi întoarcerea la Dumnezeu). Eu aş zice că Ninive era corabia Sodomei şi Gomorei. Sodoma şi Gomora puteau şi ele scăpa în această corabie (căinţă şi întoarcere la Dumnezeu). Ninive stătea ca o corabie faţă de prăpădul cetăţilor Sodoma şi Gomora. Căinţa stă faţă în faţă cu pierzarea. Ninive e icoana căinţei, iar Sodoma şi Gomora sunt icoana nelegiuirii până la capăt şi a pieirii. O mare asemănare este între cele două cetăţi, dar şi o mare deosebire.

În istoria ambelor cetăţi se vorbeşte despre cenuşă. Cenuşa a hotărât soarta acestor cetăţi. Dar a fost o mare deosebire între cenuşa din Sodoma şi Gomora şi cea de la Ninive. Peste Sodoma şi Gomora a plouat cenuşă cu foc şi prăpăd. Cenuşa aceasta a însemnat urgia şi pedeapsa cerului de sus. Cei din Ninive şi-au pus cenuşă pe cap în semn de căinţă şi s-au întors la Domnul. Cenuşa aceasta a însemnat căinţa oamenilor şi iertarea cerului de sus.

Ninive este icoana căinţei şi întoarcerii la Dumnezeu. Este icoana întoarcerii la Dumnezeu a omului singuratic şi a unui popor întreg. Căinţa şi întoarcerea la Dumnezeu trebuie să plece de la omul singuratic. Şi s-a întors fiecare de la calea sa cea rea.

Această căinţă şi întoarcere la Dumnezeu trebuie să le facă toţi oamenii, poporul întreg, omenirea întreagă. Oamenii suspină după vremuri mai bune şi aşteaptă vremuri mai bune şi aşteaptă vremuri mai uşoare, dar ele nu vor veni până nu vom face întoarcerea la Dumnezeu.

Semnele, arătările, urgiile, necazurile zilelor noastre sunt un Iona ce strigă pe noi: Oameni buni, Domnul Dumnezeu a hotărât pedepsirea voastră... vin necazuri ce n-au fost de la începutul lumii... vine peste voi urgia cea mare: Lăsaţi-vă de răutăţi şi vă întoarceţi degrabă la Dumnezeu!

Vremile noastre trebuie să fie vremuri de căinţă şi de întoarcere către Dumnezeu. Şi s-a întors fiecare de la calea cea rea... cu asta au scăpat ninivitenii de la pieire. Numai cu asta vom scăpa şi noi de urgiile şi pedepsele cerului.