Cetățile Sodoma și Gomora și cetatea Ninive

Și cetatea Ninive a fost osândită la pieire,

dar a scăpat prin căință și întoarcere la Dumnezeu

Istoria cetății Ninive din Biblie, are multă asemănare cu istoria cetăților Sodoma și Gomora. O mare asemănare, dar și o mare deosebire este între aceste două cetăți. Să vedem.

Până la un loc, istoria acestor cetăți se potrivește. Toate 3 cetățile erau pline de stricăciune și toate 3 erau sortite și osândite pieirii. Și Domnul a zis: Strigătul împotriva Sodomei și Gomorei s-a mărit, și păcatul lor într-adevăr este nespus de greu (Geneza 18, 20). Sculați-vă, a zis el, ieșiți din locul acesta, căci Domnul are să nimicească cetatea. Dar ginerii lui credeau că glumește (Geneza 19, 14).

Cuvântul Domnului a zis către Iona: Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare și strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine! (Iona 1, 2). Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi nimicită! (Iona 3, 4).

Adică, vedeți, ambele cetăți erau în aceeași osândă: ambele stăteau sub aceeași judecată. Dar deosebirea începe de aici. Sodoma și Gomora s-au prăpădit, dar Ninive a scăpat. S-au prăpădit Sodoma și Gomora pentru că totul era putred în ele. Nici măcar 10 drepți nu se aflau în ele. Până și ginerii lui Lot râdeau de chemările mântuirii.

Însă nu așa era Ninive. Ea a apucat pe altă cale: pe calea cea bună. Ascultați ce spune Biblia.

Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona, astfel: Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și vestește acolo strigarea pe care ți-o voi da! Și Iona s-a sculat și s-a dus la Ninive, după Cuvântul Domnului. Și Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de 3 zile. Iona a început să pătrundă în oraș cale de o zi, strigând și zicând: Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi nimicită! Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post, și s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici. Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, și-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac, și a șezut în cenușă. Și a trimis să se dea de știre în Ninive, din porunca împăratului și a mai marilor lui, următoarele: Oamenii, vitele, boii și oile, să nu guste nimic, să nu pască, și nici să nu bea apă deloc! Ci oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu, și să se întoarcă de la calea lor cea rea, și de la faptele lor de asuprire, de care le sunt pline mâinile. Cine știe dacă nu Se va întoarce Dumnezeu și Se va căi, și dacă nu-Și va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim! Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă (Iona cap. 3).

Ninive a fost și ea judecată la pieire întocmai ca Sodoma și Gomora. A scăpat însă prin post, căință și îndreptare. S-a întors fiecare de la calea sa cea rea și Dumnezeu i-a iertat.

Ce dascăl ceresc minunat și neîntrecut este Biblia! Față de prăpădul cetăților Sodoma și Gomora, ea pune în fața noastră cetatea Ninive care a scăpat prin căință și întoarcere la Dumnezeu.

Biblia nu pune niciodată în fața omului numai urgia și pedeapsa lui Dumnezeu, ci pune și ușa de scăpare, de mântuire. Alături de urgie, pune scăparea. Alături de mânie, pune iertarea... Iau azi cerul și pământul martori împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești, tu și sămânța ta (Deut. 30, 19).

În istoria cu potopul, față de prăpădul apelor, Domnul a pus corabia lui Noe. Așa face Domnul și aici. Față de prăpădul focului, pune cetatea Ninive (căința și întoarcerea la Dumnezeu). Eu aș zice că Ninive era corabia Sodomei și Gomorei. Sodoma și Gomora puteau și ele scăpa în această corabie (căință și întoarcere la Dumnezeu). Ninive stătea ca o corabie față de prăpădul cetăților Sodoma și Gomora. Căința stă față în față cu pierzarea. Ninive e icoana căinței, iar Sodoma și Gomora sunt icoana nelegiuirii până la capăt și a pieirii. O mare asemănare este între cele două cetăți, dar și o mare deosebire.

În istoria ambelor cetăți se vorbește despre cenușă. Cenușa a hotărât soarta acestor cetăți. Dar a fost o mare deosebire între cenușa din Sodoma și Gomora și cea de la Ninive. Peste Sodoma și Gomora a plouat cenușă cu foc și prăpăd. Cenușa aceasta a însemnat urgia și pedeapsa cerului de sus. Cei din Ninive și-au pus cenușă pe cap în semn de căință și s-au întors la Domnul. Cenușa aceasta a însemnat căința oamenilor și iertarea cerului de sus.

Ninive este icoana căinței și întoarcerii la Dumnezeu. Este icoana întoarcerii la Dumnezeu a omului singuratic și a unui popor întreg. Căința și întoarcerea la Dumnezeu trebuie să plece de la omul singuratic. Și s-a întors fiecare de la calea sa cea rea.

Această căință și întoarcere la Dumnezeu trebuie să le facă toți oamenii, poporul întreg, omenirea întreagă. Oamenii suspină după vremuri mai bune și așteaptă vremuri mai bune și așteaptă vremuri mai ușoare, dar ele nu vor veni până nu vom face întoarcerea la Dumnezeu.

Semnele, arătările, urgiile, necazurile zilelor noastre sunt un Iona ce strigă pe noi: Oameni buni, Domnul Dumnezeu a hotărât pedepsirea voastră... vin necazuri ce n-au fost de la începutul lumii... vine peste voi urgia cea mare: Lăsați-vă de răutăți și vă întoarceți degrabă la Dumnezeu!

Vremile noastre trebuie să fie vremuri de căință și de întoarcere către Dumnezeu. Și s-a întors fiecare de la calea cea rea... cu asta au scăpat ninivitenii de la pieire. Numai cu asta vom scăpa și noi de urgiile și pedepsele cerului.