Ce ne-a-ntărit?
Traian Dorz - Hristos - Păstorul nostru
Ce ne-a-ntărit în lupta peste puteri de grea
ce braţe mai vânjoase de zeci de ori cerea?
Ce ne-a-ndemnat la cântec şi la avânt sublim
spre unde niciodată nu-ntrezăream să fim?
Ce ne-a-ndemnat în lupta cu-aşa de tari duşmani
c-o-ncredere ce-i numai la douăzeci de ani?
Ce ne-a-ndemnat la jertfe cu-un preţ aşa de greu
cum nu se poate duce decât lui Dumnezeu?
Ce ne-a-ntărit pe ruguri de cazne şi scrâşniri
să regăsim puterea deplinei dăruiri?
Ce ne-a făcut în stare prin infernal calvar
din scrum să ne renaştem de orice dată iar?
Ce ne-a-ndemnat pe cruce iertând desăvârşit
să ne rugăm de mila călăului plătit?
Ce ne-a chemat să-ntoarcem de nesfârşite ori
c-o milă nesfârşită spre cei neprimitori?
Ce ne-a plecat genunchii spre ani de rugăciuni
şi plânsul spre-nverzirea pierdutei uscăciuni?
şi ruga spre salvarea Sodomei de la scrum
şi aurul din urme pe-al slavei dulce drum
şi tot ce-aveam comoară şi lucru mai de preţ
jertfit pentru grăbirea Slăvitei Dimineţi?
să ne topim în Soare de piept cu noaptea grea?
- Iubirea doar Isuse, iubirea, numai ea!
+
Cei blânzi totdeauna-s pentru Dumnezeu mai înţelepţi
cei cu inima smerită sunt la Dumnezeu mai drepţi
însă cei ce au iubire - şi-nţelepţi şi drepţi sunt Lui
- ca sfinţenia iubirii, stare mai înaltă, nu-i.