Adevărat, adevărat vă spun că, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar.
Domnul nostru Isus Hristos fiind Uşa - Singura Uşă - oricine vrea să facă parte din turma Lui, trebuie neapărat să intre prin Isus între ai Săi, în staulul Său, în turma Sa şi în Lucrarea Sa.
Trebuie fiecare, el însuşi să se recunoască de păcate, să vină la pocăinţă prin lepădarea de păcat, prin rugăciunea de căinţă şi de lacrimi, ca prin harul Domnului să se nască din nou, apoi să rămână într-o viaţă de răbdare şi de sfinţenie în Hristos, în învăţătura şi credinţa de la început, aducând roadele Duhului Sfânt cu dovada vie
Numai prin aceste mijloace poate orice suflet intra, de fapt în Biserica lui Dumnezeu,
şi în adunarea lui Hristos
şi în părtăşia cu Duhul Sfânt,
- adică în Lucrarea Sa care este staulul Său, familia credincioşilor Lui, Biserica Sa cea vie.
Cine nu intră în comunitatea celor credincioşi ai Domnului nostru Isus Hristos, prin îndeplinirea şi prin trăirea acestor cerinţe acela este totdeauna un lup, o sălbăticiune cu fire străină, - sau în cel mai bun caz este o nimica.
Dar niciodată nu este o oaie adevărată a lui Hristos.
Mai ales acela care va dori să fie un păstor al turmei lui Hristos, trebuie neapărat să intre pe uşă.
Trebuie să fie neapărat un om întors la Dumnezeu, un om intrat în părtăşia şi în cunoaşterea personală a Domnului Hristos, printr-o căinţă şi pocăinţă sinceră şi adevărată şi printr-o adevărată naştere din nou din Credinţă şi din Cuvântul Cel Sfânt al Scripturii...
Apoi trebuie neapărat să trăiască o viaţă duhovnicească, o viaţă de cumpătare şi înţelepciune,
de vrednicie şi cinste, după voia lui Dumnezeu,
fiind mereu şi primitor de oaspeţi
şi căutător de fraţi
şi în stare să înveţe pe alţii, cu adevărul şi cu fapta, după pilda lui Isus (2 Tim. 2, 24-25; Tit 1, 6-9).
Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani... cu toată familia lui supusă bunei cuviinţe...
Să nu se îngâmfe, să nu cadă în osânda diavolului...
Să aibă o bună mărturie din partea celor de afară, ca să nu ajungă de ocară şi să nu cadă...
Să păstreze taina credinţei într-un cuget curat, rămânând totdeauna un sincer şi iubit fiu al Domnului care a spus: numai dacă sunt fără prihană să fie păstori (1 Tim. 3, 2-10).
Dacă un păstor nu este aşa, aceasta dovedeşte că el este unul care a sărit pe altă parte, peste vreun gard, în staulul Domnului.
Iar Adevărul care este Cuvântul Sfânt, ca şi umblarea lui, mărturiseşte despre el că este un hoţ şi un tâlhar, fiindcă toată purtarea lui îl arată aşa.
Adevărul spune realitatea, fiindcă iată şi faptele aceluia îl arată tot astfel.
Suflete dragă, dar tu oare cum ai ajuns în adunarea Domnului, în turma Sa şi în staulul Său?
Ai intrat tu oare în Lucrarea lui Dumnezeu prin pocăinţă, printr-un legământ cutremurător şi sfânt,
prin ascultarea Cuvântului Său,
prin virtuţile sfinţeniei Sale,
- sau ai sărit peste toate acestea şi ai intrat prin prefăcătorie şi minciună, pentru interes blestemat?
Ai intrat tu în staulul Domnului Isus prin naşterea din nou, sau numai prin părinţii tăi, prin prietenii tăi, prin uşurătatea ta?
Ai intrat tu oare prin hotărâre şi prin legământul stropit cu lacrimi făcut din tot sufletul tău cu Domnul Isus Hristos, sau numai printr-o pornire momentană, printr-o formă fără inimă, prin stăruinţa cuiva, ca să scapi de gura oamenilor, sau ca să mai faci încă o formă, fără a simţi şi a trăi nimic din conţinutul ei greu şi sfânt?
Ai intrat tu oare printr-o sinceră şi adevărată întoarcere la Dumnezeu, prin dragostea de Hristos, printr-o viaţă neprihănită şi sfântă, sau printr-o şcoală omenească oarecare?
Oricine nu intră pe uşă, mai bine să nu intre.
Iar după el va mai nenoroci şi pe alţii.
O Doamne şi Dumnezeul nostru care eşti Viu în vecii vecilor şi ai Ochii ca para focului (Apoc. 2, 18),
cercetează şi trezeşte conştiinţa fiecărui păstor şi a fiecărei oi, din staulul Tău,
pentru ca văzându-şi adevărata stare să se teamă de Tine şi să se pocăiască îndreptându-se cu adevărat.
Iar dacă este sărit acolo prin altă parte
şi nu vrea să asculte de voia Ta, lepădându-şi firea nesupusă şi străină,
izgoneşte-l Tu cu puterea Ta dintre oile Tale, înainte de a-şi mai încărca sufletul şi cu pierzarea altora.
Căci nu este pe lume o mai cutremurătoare slujbă decât a răspunde pentru oile Tale şi pentru mântuirea lor.
Celor ce le ceri slujba aceasta Doamne, dă-le o conştiinţă pe măsura ei.
Amin.
+
Dacă nu te poţi pe tine să te schimbi precum ai vrea
cum crezi c-ai putea pe alţii tu să-i faci să fie-aşa?
schimbându-te întâi pe tine să te vadă ei schimbat
şi-atunci au să te urmeze: nu-i grai ca exemplul dat.