Adevărat, adevărat vă spun că, cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoț și un tâlhar.
Domnul nostru Isus Hristos fiind Ușa - Singura Ușă - oricine vrea să facă parte din turma Lui, trebuie neapărat să intre prin Isus între ai Săi, în staulul Său, în turma Sa și în Lucrarea Sa.
Trebuie fiecare, el însuși să se recunoască de păcate, să vină la pocăință prin lepădarea de păcat, prin rugăciunea de căință și de lacrimi, ca prin harul Domnului să se nască din nou, apoi să rămână într-o viață de răbdare și de sfințenie în Hristos, în învățătura și credința de la început, aducând roadele Duhului Sfânt cu dovada vie
Numai prin aceste mijloace poate orice suflet intra, de fapt în Biserica lui Dumnezeu,
și în adunarea lui Hristos
și în părtășia cu Duhul Sfânt,
- adică în Lucrarea Sa care este staulul Său, familia credincioșilor Lui, Biserica Sa cea vie.
Cine nu intră în comunitatea celor credincioși ai Domnului nostru Isus Hristos, prin îndeplinirea și prin trăirea acestor cerințe acela este totdeauna un lup, o sălbăticiune cu fire străină, - sau în cel mai bun caz este o nimica.
Dar niciodată nu este o oaie adevărată a lui Hristos.
Mai ales acela care va dori să fie un păstor al turmei lui Hristos, trebuie neapărat să intre pe ușă.
Trebuie să fie neapărat un om întors la Dumnezeu, un om intrat în părtășia și în cunoașterea personală a Domnului Hristos, printr-o căință și pocăință sinceră și adevărată și printr-o adevărată naștere din nou din Credință și din Cuvântul Cel Sfânt al Scripturii...
Apoi trebuie neapărat să trăiască o viață duhovnicească, o viață de cumpătare și înțelepciune,
de vrednicie și cinste, după voia lui Dumnezeu,
fiind mereu și primitor de oaspeți
și căutător de frați
și în stare să învețe pe alții, cu adevărul și cu fapta, după pilda lui Isus (2 Tim. 2, 24-25; Tit 1, 6-9).
Să nu fie nici bețiv, nici bătăuș, nici doritor de câștig mârșav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani... cu toată familia lui supusă bunei cuviințe...
Să nu se îngâmfe, să nu cadă în osânda diavolului...
Să aibă o bună mărturie din partea celor de afară, ca să nu ajungă de ocară și să nu cadă...
Să păstreze taina credinței într-un cuget curat, rămânând totdeauna un sincer și iubit fiu al Domnului care a spus: numai dacă sunt fără prihană să fie păstori (1 Tim. 3, 2-10).
Dacă un păstor nu este așa, aceasta dovedește că el este unul care a sărit pe altă parte, peste vreun gard, în staulul Domnului.
Iar Adevărul care este Cuvântul Sfânt, ca și umblarea lui, mărturisește despre el că este un hoț și un tâlhar, fiindcă toată purtarea lui îl arată așa.
Adevărul spune realitatea, fiindcă iată și faptele aceluia îl arată tot astfel.
Suflete dragă, dar tu oare cum ai ajuns în adunarea Domnului, în turma Sa și în staulul Său?
Ai intrat tu oare în Lucrarea lui Dumnezeu prin pocăință, printr-un legământ cutremurător și sfânt,
prin ascultarea Cuvântului Său,
prin virtuțile sfințeniei Sale,
- sau ai sărit peste toate acestea și ai intrat prin prefăcătorie și minciună, pentru interes blestemat?
Ai intrat tu în staulul Domnului Isus prin nașterea din nou, sau numai prin părinții tăi, prin prietenii tăi, prin ușurătatea ta?
Ai intrat tu oare prin hotărâre și prin legământul stropit cu lacrimi făcut din tot sufletul tău cu Domnul Isus Hristos, sau numai printr-o pornire momentană, printr-o formă fără inimă, prin stăruința cuiva, ca să scapi de gura oamenilor, sau ca să mai faci încă o formă, fără a simți și a trăi nimic din conținutul ei greu și sfânt?
Ai intrat tu oare printr-o sinceră și adevărată întoarcere la Dumnezeu, prin dragostea de Hristos, printr-o viață neprihănită și sfântă, sau printr-o școală omenească oarecare?
Oricine nu intră pe ușă, mai bine să nu intre.
Iar după el va mai nenoroci și pe alții.
O Doamne și Dumnezeul nostru care ești Viu în vecii vecilor și ai Ochii ca para focului (Apoc. 2, 18),
cercetează și trezește conștiința fiecărui păstor și a fiecărei oi, din staulul Tău,
pentru ca văzându-și adevărata stare să se teamă de Tine și să se pocăiască îndreptându-se cu adevărat.
Iar dacă este sărit acolo prin altă parte
și nu vrea să asculte de voia Ta, lepădându-și firea nesupusă și străină,
izgonește-l Tu cu puterea Ta dintre oile Tale, înainte de a-și mai încărca sufletul și cu pierzarea altora.
Căci nu este pe lume o mai cutremurătoare slujbă decât a răspunde pentru oile Tale și pentru mântuirea lor.
Celor ce le ceri slujba aceasta Doamne, dă-le o conștiință pe măsura ei.
Amin.
+
Dacă nu te poți pe tine să te schimbi precum ai vrea
cum crezi c-ai putea pe alții tu să-i faci să fie-așa?
schimbându-te întâi pe tine să te vadă ei schimbat
și-atunci au să te urmeze: nu-i grai ca exemplul dat.