Ce nepătrunsă Milă

e-aceea care-mparte

iertare pentru silă

viață pentru moarte.

Ce mistică iubire

e-aceea ce dorește

fiorul de simțire

ce plinul ei ni-l crește!

Ce Taină din Vecie

e-aceea ce ne cere

sărmana sărăcie

pe-o veșnică avere!

Ce har fără sfârșire

e-acel ce ne cerșește

fărâma de iubire

ce El ne-o dăruiește!

- O, Nepătrunsă Vrere

a Tale gânduri toate

nici grai și nici tăcere

a spune nu le poate.

Fiii mei, în viață ura, vă desparte de-orice bine

atunci pleci întotdeauna când vezi celălalt că vine,

te cobori întotdeauna când vezi celălalt că suie,

- pot să fie-atunci de toate - pace și odihnă nu e.