Ce nepătrunsă Milă

e-aceea care-mparte

iertare pentru silă

viaţă pentru moarte.

Ce mistică iubire

e-aceea ce doreşte

fiorul de simţire

ce plinul ei ni-l creşte!

Ce Taină din Vecie

e-aceea ce ne cere

sărmana sărăcie

pe-o veşnică avere!

Ce har fără sfârşire

e-acel ce ne cerşeşte

fărâma de iubire

ce El ne-o dăruieşte!

- O, Nepătrunsă Vrere

a Tale gânduri toate

nici grai şi nici tăcere

a spune nu le poate.

Fiii mei, în viaţă ura, vă desparte de-orice bine

atunci pleci întotdeauna când vezi celălalt că vine,

te cobori întotdeauna când vezi celălalt că suie,

- pot să fie-atunci de toate - pace şi odihnă nu e.