Ce să faci ca să te aprinzi? Și ce să faci ca să nu te stingi?
Pr. Iosif Trifa - Focul cel ceresc
De când eram copil, îmi aduc aminte că aveam în casa părinților un cuptor scund, care nu ardea prea bine. De câte ori făceai focul, trebuia să te apleci, să sufli mult și să lăcrimezi mult, de fumul cel mult. Iar operația asta trebuia făcută de câteva ori pe zi, altcum focul se stingea.
Așa e și cu Focul cel ceresc. El se aprinde numai dacă te apleci mai întâi în genunchi și „sufli”, adică te rogi și lăcrimezi. Noi suntem un „cuptor” ce nu prea arde bine. Trebuie să suflăm mereu în el, ca să ardă și să nu se stingă.
Fratele meu! Ești un cărbune aprins? Ești numai un singur cărbune aprins în satul tău? Apoi nu descuraja! Tu poți să arzi și să rămâi aprins chiar și numai singur fiind. Căci focul tău e de la Dumnezeu și el rămâne câtă vreme sufli și tu în el cu rugăciunile tale, cu cântările, cu lacrimile și cu râvna ta. Dar, ca să te întărești mai mult și să te aperi și mai bine contra primejdiei de a te stinge, cată să mai găsești un cărbune pe lângă cărbunele tău, și încă unul, și încă unul. Iar când sunteți doi-trei cărbuni aprinși, nu vă lăsați până n-aprindeți și satul vostru. Nu vă lăsați până nu faceți o adunare a Oastei, adică un foc mai mare, la care să vă aprindeți pe voi și să aprindeți și pe alții.
Fratele meu! Ești singurul ostaș în satul tău? Apoi cercetează Adunarea Oastei pe care o vei afla mai aproape și în care vei afla mai mult foc.
Oriunde veți auzi că se face un foc mai mare, o adunare mai mare, faceți tot ce vă este în putință să duceți și cărbunele vostru la acest foc, pentru ca el cât mai mare să fie și cât mai mult să aprindă.
Prin rapoartele Oastei se pot citi despre călătoriile de câte douăzeci-cincizeci de kilometri și mai mult, făcute de ostași în căutarea fraților și a adunărilor Oastei.
Cineva îmi spunea că aceasta este o „exagerare”. Va fi!… Este exagerarea cărbunelui care caută alți cărbuni stinși, pe care umblă să-i aprindă. Oastea Domnului trăiește prin astfel de „exagerări”.
Iubiții mei frați ostași! Mare binecuvântare este să fii un suflet aprins! Mare binecuvântare este o Oaste (o adunare) aprinsă! Dar să nu uităm că este poate mai greu a ține focul aprins decât a-l aprinde. Ești un suflet aprins cu foc ceresc? Grijește mereu acest foc sfânt, ca să nu slăbească și să nu se stingă!