Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc.
Domnul Isus a spus:
Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl care M-a trimes, El Însuși Mi-a poruncit,
- ce trebuie să spun
- și cum trebuie să vorbesc.
Tatăl Însuși a voit ca Solia Sa trimisă lumii să fie desăvârșită și în fond și în formă.
Și în miez și în coajă.
Și în conținutul ei lăuntric și în înfățișarea ei dinafară.
Nimic din ce a făcut Dumnezeu nu este decât așa.
Tatăl poruncise ce Cuvânt al Său să spună Domnul Isus, - și tot El poruncise și cum să fie spus acest Cuvânt al Său.
Căci nu are importanță numai ce spui, ci are și cum spui.
Nu are însemnătate numai unde mergi ci și cum mergi până acolo.
Căci poate fi o țintă bună, dar dacă mijloacele pe care le întrebuințezi ca să ajungi această țintă sunt rele, - atunci totul este întinat.
Poți tu merge la biserică, dar dacă mergi rău, trecând peste semănături, ce ai făcut?
Poți tu spune un îndemn bun, dar dacă îl spui cu un gând răstit, sau nervos, sau batjocoritor, - totul va fi zadarnic.
Poți tu ajuta pe cineva, dar dacă îi dai disprețuind, sau batjocorind, sau întristând pe cel căruia îi dai, mai bine să nu-i mai dai deloc.
Mulți spun adesea ceea ce trebuie să spună, dar nu și vorbesc cum trebuie să vorbească.
Spun despre întoarcerea la Dumnezeu, dar nu trăiesc cum trăiește un om întors la Dumnezeu.
Spun despre Jertfa Domnului Isus, dar nu vorbesc și nu trăiesc ca unul care a căpătat răscumpărarea ei.
Spun despre viața cu Hristos, dar nu vorbesc ca acela care trăiește puternic și ascultător din toată inima această viață.
Se roagă lui Dumnezeu, dar nu se înfățișează într-o stare după voia Lui în timpul rugăciunii lor.
Mulți cred că numai credința este de-ajuns și că faptele nu mai au însemnătate.
Mulți cred că iubirea cu buzele, cu cuvintele, cu cântările, este de-ajuns, iar cum se trăiește cu fapta și cu adevărul în această iubire, lasă neîmplinit.
Mulți cred că-i de-ajuns să mergi la biserică sau la adunare, iar cum stai, cum asculți, cum te porți acolo, nu-i important.
Dar nu numai miezul are însemnătate ci și coaja, căci Dumnezeu le-a făcut pe amândouă, spre a nu fi una fără alta.
Nu numai conținutul ci și forma, căci nu pot una fără cealaltă, fiindcă așa le-a rânduit Dumnezeu.
Dumnezeu le-a rânduit pe toate. Iată chiar și în ce privește înfățișarea Lăcașului Său de rugăciune, cât de amănunțit le-a poruncit El, chiar și formele dinafară, până chiar și amănuntele îmbrăcămintei celor care trebuie să se înfățișeze înaintea Lui (Levitic 8, 1-9).
Ca să învățăm cu câtă grijă se cere în toate privințele făcută slujba lui Dumnezeu
și cu câtă evlavie se cuvine să umblăm în tot ce ne poruncește El.
Orice lipsă, orice neglijență, orice scăpare din vedere în ce privește respectarea poruncilor lui Dumnezeu, în Vechiul Testament, era pedepsit necruțător,
pentru ca oamenii, oricum ar fi fost ei, să se pătrundă până la cutremur, de respectul și sfințenia pe care o cere Dumnezeu de la ai Săi în toate împrejurările.
Cum să ne permitem atunci oricare dintre noi, să nu ascultăm în totul de voia lui Dumnezeu, cu atât mai mult acum în Noul Legământ, când pilda ascultării Domnului nostru Isus Hristos, ne poruncește și mai puternic cum trebuie să fim.
De multe ori, din coajă știi cum să prețuiești miezul,
și după faptele dinafară, vezi credința cuiva din inima lui.
După învățătură și după roade prețuiești duhul, pe care nu-l vezi,
și după felul cum spune cineva, prețuiești ce spune el.
Dumnezeu le vrea pe amândouă frumoase și bune.
Și nu primește niciodată pe una fără cealaltă.
Dacă vrem să facem binele trebuie neapărat să-l și înfăptuim bine.
O, Dumnezeule Binecuvântat în veci, Dumnezeule al Desăvârșirii, slavă desăvârșită Numelui Tău Sfânt.
Te rugăm Doamne să ne ierți de toate faptele nedesăvârșite, pe care ne-ai văzut făcându-le, atunci când nici nu cunoșteam voia Ta și nici nu știam cum s-o facem.
Și dăruiește-ne Doamne, nu numai înțelepciunea ca să cunoaștem ce ne ceri Tu,
ci și grija să împlinim voia Ta, într-un chip vrednic de Tine,
pentru ca și miezul și coaja faptelor noastre, să fie sănătoase și curate.
Ai milă Doamne de noi, când din înșelăciunea păcatului și din ușurătatea noastră vinovată ne vom amăgi crezând că dacă facem ceva, este de-ajuns,
și nu căutăm ca ceea ce facem să fie făcut până în cele mai mici amănunte, așa cum dorești Tu de bine, de frumos, de simțit și de la timp.
Ci dă-ne Doamne înțelepciunea de a nu disprețui forma când căutăm miezul.
De a nu fi nepăsători de vasul în care ținem mirul Tău.
Și de a nu uita de îmbrăcămintea și poziția noastră când stăm să ne rugăm Ție și în Casa Ta sau în casele noastre.
Amin.
+
Taci până-nțelegi - și numai după aceea să grăiești
- tăcerea dacă nu vei ști-o în veci nu știi nici să vorbești.