Cea dintâi Biblie tăiată și aruncată în foc (Ier 36, 23)

Cea mai prigonită carte din lume a fost, este și va fi Biblia

Biblia este marea descoperire (revelație) a lui Dumnezeu. Biblia ne arată toate planurile ce le are Dumnezeu cu mântuirea noastră. Iar, de altă parte, Biblia ne arată și toate planurile ce le are Satan cu pierderea noastră. Biblia îl descoperă pe Satan, îl dă de gol cu toate vicleșugurile lui. De aceea Satan nu poate suferi Biblia. O urăște cu ură mare și luptă neîncetat contra ei. Satan urăște Biblia și pentru că Biblia spune adevărul cel veșnic. Spune adevărul pe față. Iar Satan, fiind tatăl minciunii, urăște adevărul. Nu-l poate suferi. Și se luptă contra lui, silindu-se să-i țină pe oameni în minciună.

De aceea Satan urăște cu ură mare Biblia. Și se ține neîncetat pe urmele ei. De când s-a ivit Biblia în lume, Satan se ține mereu pe urmele ei cu prigoane, cu critici, cu vorbiri de rău etc. Și face el totul ca să n-ajungă Biblia în mâna omului. Pe orice altă carte din lume, Satan o lasă să ajungă mai ușor în mâna omului, decât Biblia.

Cel dintâi atac contra Bibliei îl vedem în Ieremia, cap. 36: „În al patrulea an al lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, următorul cuvânt a fost rostit către Ieremia din partea Domnului: «Ia un sul de carte și scrie în ea toate cuvintele pe care ți le-am spus Eu!». Și a chemat Ieremia pe Baruh, care a scris în Carte Cuvintele Domnului și le-a citit în auzul poporului”.

Vestea citirii acestor cuvinte a ajuns la curtea împăratului. „Împăratul a trimis pe Iehudi să ia Cartea. Iehudi a luat-o din odaia logofătului Ielișama și a citit-o în auzul împăratului și în auzul tuturor căpeteniilor care stăteau în jurul împăratului. Împăratul ședea în casa de iarnă - căci era în luna a noua - și înaintea lui era un foc de cărbuni aprinși. După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat Cartea cu briceagul și a aruncat-o în jăraticul de cărbuni, unde a fost arsă de tot” (Ier 36, 1-23).

Precum se vede, la Ieremia, cap. 36, este și începutul Bibliei. Este, așa-zicând, nașterea Bibliei. Iar nașterea aceasta pe unii i-a înfuriat. Satan simțea că se naște în lume Biblia, de aceea se înfuriase și-l căuta și pe acest „prunc” să-l taie, așa cum L-a căutat pe Pruncul Iisus. Și, de atunci, de la nașterea Bibliei, Satan urmărește mereu această Carte a lui Dumnezeu.

La Ieremia, cap. 36, este cea dintâi Biblie tăiată și aruncată în foc. De atunci, alte și alte mii și zeci de mii de Biblii au avut aceeași soartă. Mii și zeci de mii de Biblii au fost smulse, în cursul veacurilor, din mâinile credincioșilor, fiind sfârtecate și aruncate în foc. Cea mai prigonită Carte din lume a fost Biblia. Și va fi până la sfârșitul veacurilor. Pentru că Satan face totul ca să o scoată din umblare și să-i țină pe oameni departe de ea.

Biblia va fi apoi prigonită până la sfârșit și pentru că ea spune adevărul fără cruțare.

Împăratul Ioiachim s-a înfuriat și a tăiat Biblia pentru că Cuvântul lui Dumnezeu mustra păcatele poporului și ale împăratului (Ier 36, 7). Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie nu cocoloșește păcatul, ci îl arată și strigă după el fără nici o cruțare. Acel „Așa zice Domnul!” nu cruță pe nimeni și nimic. Proorocii au fost prigoniți pentru acel: „Așa zice Domnul!”. Și tot pentru asta este urâtă și prigonită și Biblia.

O, prin câte prigoane a trecut Biblia! O istorie cu prigoanele Bibliei ar avea paginile cele mai mișcătoare. Dar Biblia a răzbit, pentru că milioane și milioane de suflete s-au îndrăgostit de cuvintele ei și au iubit-o până la moarte, gata să-și dea și viața pentru ea.

În Evul Mediu, Catolicismul scosese cu totul Biblia din umblare. Iar când Reforma a scos Biblia în popor, s-au dat războaie întregi pentru Cuvântul lui Dumnezeu.

După ce poporul a gustat din Apa cea Vie a Scripturilor, era gata să-și dea și viața pentru a avea și a-și păstra Biblia. Când am fost în Elveția, am văzut și urmele luptelor și jertfelor care s-au dat pentru Biblie. Așa e, spre pildă, purtarea eroică a credincioșilor din Salszburg, din anul 1731. Celor care apucaseră Biblia, printr-un edict regal li se puse în vedere: ori se lasă de Biblie, ori trebuie să-și părăsească avuturile și țara. Credincioșii aleseră plecarea. Aleseră mai bine să se despartă de casele și averile lor, decât să se despartă de Biblie. În toiul iernii, își puseră pe care cât mai puteau duce din avutul lor și plecară în lume cu Biblia. Despărțiți de casele și avutul lor, mergeau pe drum citind din Biblie și cântând, cum se vede în chipul de mai jos (acest chip l-am văzut în Elveția, într-un tablou frumos care m-a cutremurat în suflet și n-o să-l pot uita niciodată).

Eroii Bibliei de la Salszburg au fost strânși de pe drumuri de împăratul Germaniei de atunci și colonizați în Prusia Orientală, unde urmașii lor trăiesc și azi. Dragostea lor pentru Biblie va rămâne ca o măreață pildă, până la sfârșitul veacurilor.

Și va rămâne și ca o întrebare: oare dragostea noastră pentru Cuvântul lui Dumnezeu ajuns-a până să ne dăm și averea pentru el?

Din această dragoste pentru Biblie au ieșit popoarele biblice din Apus, cu viața lor plină de roadele trăirii Cuvântului lui Dumnezeu.

Slăvit să fie Domnul! Dragostea pentru Biblie, pentru Cuvântul lui Dumnezeu, s-a trezit și în țara noastră. Facă Domnul Iisus ca această dragoste să cuprindă și să aprindă toată țara românească, umplând-o de roada bogată a faptelor bune.

«Isus Biruitorul» nr. 1 / 3 ian. 1937, p. 4