Ceea ce este al meu
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Dacă pe Tine Te-au numit nebun, - ce este oare de mirare că este numit așa și acela care umblă cu Tine?
2 - Singurul lucru de pe lume care îmi mai aduce și îmi mai lasă și mie o bucurie adevărată, este împărtășirea ocării Tale.
3 - Nimic nu doresc decât a fi vrednic de ocara Ta și nimic nu-mi fericește mai mult inima decât încredințarea că sunt ocărât numai din pricina Numelui Tău.
4 - Celor care m-au ocărât pentru Tine le datorez cele mai fericite lacrimi cu care Ți-am putut mulțumi vreodată.
5 - Acelora care m-au lovit pentru că Te-am iubit pe Tine, le datorez cele mai fierbinți rugăciuni pe care le-am înălțat de pe acest pământ, unde n-am avut nimic numai al meu decât durerile pentru dragostea Ta.
6 - Prin nimic n-am văzut atât de strălucit stropul de cer care era numai al meu, ca prin stropul de geam prin care zăceam numai pentru Tine.
7 - Și nimic nu am mai al meu pe totdeauna ca ceea ce am pierdut, sau mi s-a răpit, - pentru că Ți-am fost credincios Ție.
8 - Când batjocoritorul Tău mi-a spus mie:
- unde apare numele tău se știe că undeva pe acolo, este neapărat și Numele Lui - atunci mi s-a făcut cea mai mare, cea mai nemărginit de mare cinste.
9 - O dacă ar fi cu adevărat așa! O dacă împreunarea cu numele meu, ar da Numele Tău adorat, măcar în a mia parte, frumusețea și cinstea pe care mi-o dă mie împreunarea cu Tine!
10 - Atunci de sărutarea Lui divină, ar străluci veșnic și fața numelui meu. Căci numai Tu ești înălțarea lui.
11 - Pe cât de ascunse sunt judecățile Tale, pe atât de ascunse sunt și căile prin care Îți aduci Tu la îndeplinire aceste judecăți,
12 - și timpul neștiut pe care Ți l-ai rânduit pentru împlinirea aceasta,
13 - și împrejurările sau făpturile necunoscute, pe care Tu le alegi în acest scop.
14 - Când Tu lucrezi în chip înfricoșător - omul trebuie să se teamă și să se ferească umblând în curăție.
15 - Când Tu lucrezi binevoitor, omul trebuie să Te laude și să cânte cu o inimă plină de dragoste pentru Tine.
16 - Când Tu lucrezi fericit, omul trebuie să-Ți cânte și să Ți se închine cu o inimă plină de dragoste pentru Tine.
17 - Dar totdeauna, și în toate, omul se cade să vină înaintea Ta cu cutremur și adorație!
18 - Când m-ai luat din urma puținelor mele oițe și m-ai pus mai mare peste mulțimea fiilor mamei mele, așezând pe fruntea numelui meu cununa Lucrării Tale, Te-am întrebat:
19 - Oare toți aceștia vor trebui să fie supușii mei? Toți vor trebui să mă privească pe mine mai mare ca dânșii?
20 - Tu mi-ai răspuns:
- Nu! Ci tu va trebui să fii supusul tuturora!
21 - Tu să-i privești pe oricare din ei mai presus de tine însuți
așa cum am făcut Eu!
22 - Și chiar așa am și căutat să fac!