Ceea ce este al meu
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Dacă pe Tine Te-au numit nebun, - ce este oare de mirare că este numit aşa şi acela care umblă cu Tine?
2 - Singurul lucru de pe lume care îmi mai aduce şi îmi mai lasă şi mie o bucurie adevărată, este împărtăşirea ocării Tale.
3 - Nimic nu doresc decât a fi vrednic de ocara Ta şi nimic nu-mi fericeşte mai mult inima decât încredinţarea că sunt ocărât numai din pricina Numelui Tău.
4 - Celor care m-au ocărât pentru Tine le datorez cele mai fericite lacrimi cu care Ţi-am putut mulţumi vreodată.
5 - Acelora care m-au lovit pentru că Te-am iubit pe Tine, le datorez cele mai fierbinţi rugăciuni pe care le-am înălţat de pe acest pământ, unde n-am avut nimic numai al meu decât durerile pentru dragostea Ta.
6 - Prin nimic n-am văzut atât de strălucit stropul de cer care era numai al meu, ca prin stropul de geam prin care zăceam numai pentru Tine.
7 - Şi nimic nu am mai al meu pe totdeauna ca ceea ce am pierdut, sau mi s-a răpit, - pentru că Ţi-am fost credincios Ţie.
8 - Când batjocoritorul Tău mi-a spus mie:
- unde apare numele tău se ştie că undeva pe acolo, este neapărat şi Numele Lui - atunci mi s-a făcut cea mai mare, cea mai nemărginit de mare cinste.
9 - O dacă ar fi cu adevărat aşa! O dacă împreunarea cu numele meu, ar da Numele Tău adorat, măcar în a mia parte, frumuseţea şi cinstea pe care mi-o dă mie împreunarea cu Tine!
10 - Atunci de sărutarea Lui divină, ar străluci veşnic şi faţa numelui meu. Căci numai Tu eşti înălţarea lui.
11 - Pe cât de ascunse sunt judecăţile Tale, pe atât de ascunse sunt şi căile prin care Îţi aduci Tu la îndeplinire aceste judecăţi,
12 - şi timpul neştiut pe care Ţi l-ai rânduit pentru împlinirea aceasta,
13 - şi împrejurările sau făpturile necunoscute, pe care Tu le alegi în acest scop.
14 - Când Tu lucrezi în chip înfricoşător - omul trebuie să se teamă şi să se ferească umblând în curăţie.
15 - Când Tu lucrezi binevoitor, omul trebuie să Te laude şi să cânte cu o inimă plină de dragoste pentru Tine.
16 - Când Tu lucrezi fericit, omul trebuie să-Ţi cânte şi să Ţi se închine cu o inimă plină de dragoste pentru Tine.
17 - Dar totdeauna, şi în toate, omul se cade să vină înaintea Ta cu cutremur şi adoraţie!
18 - Când m-ai luat din urma puţinelor mele oiţe şi m-ai pus mai mare peste mulţimea fiilor mamei mele, aşezând pe fruntea numelui meu cununa Lucrării Tale, Te-am întrebat:
19 - Oare toţi aceştia vor trebui să fie supuşii mei? Toţi vor trebui să mă privească pe mine mai mare ca dânşii?
20 - Tu mi-ai răspuns:
- Nu! Ci tu va trebui să fii supusul tuturora!
21 - Tu să-i priveşti pe oricare din ei mai presus de tine însuţi
aşa cum am făcut Eu!
22 - Şi chiar aşa am şi căutat să fac!