Ceea ce lipsește sufletului
Traian Dorz - Semănați Cuvântul Sfânt
1 - Ceea ce lipsește mai mult sufletului omenesc și vieții lumii acesteia, este poezia și cântarea lui Hristos.
2 - Dacă toți semenii noștri, familia noastră, vecinii noștri, locurile noastre, drumurile noastre, adunările și bisericile noastre ar fi pline numai de poezia și cântarea adevărată, ei cu toții și-ar procura cele mai fericite ceasuri, și-ar crea cea mai fericită viață, și-ar închega cele mai trainice și fericite legături.
3 - Proza de cele mai multe ori produce dezbinări, discuții, divergențe... Dar poezia nu. Ea produce numai încântare, înălțare și bucurie tuturor. Vorbirile la fel conțin adeseori lucruri care ne tulbură, care ne deranjează, ori chiar ne zdrobesc. Dar cântarea nu. Ea ne încălzește, ne mângâie, ne formează.
4 - Ce înțelept a orânduit Duhul Sfânt și cele trei cărți de poeme ale lui Solomon în Biblie. A pus întâi Proverbele cu înștiințările vieții, apoi Eclesiastul cu zădărnicia lumii și numai apoi a pus Cântarea Cântărilor, ca sufletul omului să nu rămână cu gustul amar al neputinței sale, ori cu tristețea zdrobitoare a bătrâneții - ci cu elanul fericit al dragostei, al poeziei, al căldurii Dumnezeiești pentru care se merită trăită viața și dăruită jertfa.
5 - Un adevărat om credincios care este un om al luptei și jertfei, - este și un om al poeziei și al cântării. Cu acestea el reușește să treacă biruitor peste toate prigoanele și cutremurele vieții sale.
6 - Lucrarea Oastei Domnului este o familie a cântării, o grădină a poeziei, o patrie a dragostei și lacrimilor.
Cred că nici o lucrare din lume nu mai are o poezie atât de frumoasă și o cântare atât de dulce ca ea. Aceasta ne face fericiți nu numai pe noi ci și pe alții.
7 - Lacrimile și Dragostea au făcut poezia și cântarea noastră să fie așa. Lacrimile din iubire și suferință - și iubirea din lacrimi și jertfă. De aceea să nu ne rușinăm de lacrimi și să nu fugim de suferință.
8 - Iubiți lacrimile și răbdați suferința. Lăsați să vă ungă dragostea și mireasma lor cântările și poeziile, rugăciunea și vorbirea voastră, cu untdelemnul lor ceresc...
9 - Dar și în ce privește poezia și cântarea noi n-am avut un drum format gata, un teren desțelenit de alții. Noi a trebuit să învățăm mereu și în privința asta numai din inspirația Duhului Sfânt și din munca noastră.
10 - Mergem mereu tot pe unde n-am mai fost. De fiecare dată trebuie să căutăm căi și metode prin care să putem face lucrul nostru mai bine. Astfel de fiecare dată noi trăim nu numai munca ci și bucuria unor descoperitori.
11 - Pășind mereu numai pe terenuri virgine și defrișând ogoare pe unde n-a mai trecut răscolitor niciodată un plug evanghelic, constatăm mereu că nici o lucrare din lume nu este nici atât de grea dar nici atât de frumoasă ca asta de pionierat biblic de la noi.
12 - Cine trăiește această muncă și această, bucurie numai acela poate înțelege ce luptă divină este aceasta. Dumnezeul nostru, Tu care știi cu cât tremur și cutremur facem acest lucru fericit și creăm, dă-ne culesul cu cântări al celor care seamănă cu lacrimi (Psalm 126, 5, 6).
13 - Conștiința apartenenței noastre la o lucrare Evanghelică trimisă de Dumnezeu cu o misiune specială și precisă - este o conștiință care nu se formează nici repede nici ușor. Și nu la mulți - ci la puțini. Dar cei în care Duhul Sfânt o formează, trebuie s-o asculte și să și-o împlinească înalt și continuu prin acte de patriotism evanghelic de muncă și luptă eroică pentru Hristos și Patria Lui.
14 - Să luăm exemplu de la marii noștri înaintași în ce privește conștiința națională. Cât de puțini și de rari au fost aceștia prin anii îndelungați de dinaintea trezirii ei - și cât de mult au trebuit să lupte până când au reușit să o trezească și să o formeze la cei mai mulți - în vederea marii nevoi care va veni.
15 - Cea mai mare parte dintre acești vizionari și eroi au trebuit să moară pentru acest ideal strălucit fără ca să ajungă ei înșiși să vadă împlinirea lui. Dar urmașii lor, ce fericit l-au văzut realizat când a venit vremea lui.
16 - Tot așa este și azi cu conștiința noastră duhovnicească și evanghelică, după cum era atunci cu conștiința națională. Oricât de puțini suntem acum cei în care s-a trezit această conștiință și care vrem s-o trezim în toți ai noștri - nu trebuie să deznădăjduim, cu atât mai mult noi acum, ca ei atunci.
17 - Să mulțumim lui Dumnezeu care a adus în sfârșit și vremea ca să se trezească și această conștiință în câțiva. Vor mai veni și alții curând. O rândunică nu face primăvara desigur - dar când vine una înseamnă că și celelalte nu sunt departe.
18 - Va veni vremea că și conștiința evanghelică se va trezi pretutindeni în toți credincioșii - și atunci înseamnă că Împărăția lui Dumnezeu va fi la uși.
Ce fericiți se vor îmbrățișa atunci toții frații în Hristos peste toate granițele prăbușite dintre ei, - cum s-au îmbrățișat moldovenii și muntenii peste Milcovul din 1859. Dar nespus mai mulți și mai mult ca atunci, fiindcă acele granițe au fost de o sută de ori mai multe și mai grele.
19 - Avem și noi - și trebuie să avem o conștiință a apartenenței noastre la specificul înalt evanghelic al familiei noastre spirituale. Solidari cu această conștiință apoi să lucrăm puternic la cultivarea valorilor noastre eterne, care sunt poezia și cântarea.
20 - Realizându-le pe acestea la cel mai divin nivel în Duhul Sfânt, prin ele vom reuși să facem saltul sfânt al tuturor fiilor lui Dumnezeu și al neamului nostru, până la această stare din care vom putea primi cu toate porțile noastre larg deschise Împărăția lui Hristos în noi - și noi vom putea intra pe toate porțile ei larg deschise în ea.
Doamne și Dumnezeul nostru, grăbește această fericită zi! Amin.