Conștiința misiunii noastre
Traian Dorz - Semănați Cuvântul Sfânt
1 - În marea lucrare duhovnicească a lui Dumnezeu din lume, fiecare om duhovnicesc și familie duhovnicească își are rânduită de Dumnezeu misiunea sa, după cum într-o oaste pământească fiecare ostaș și fiecare grupă are locul și rostul său - în planul Marelui Comandament General.
2 - În acest loc pe care un om sau o echipă duhovnicească îl ocupă în planul cel mare al lui Dumnezeu - fiecare trebuie să fie pe deplin pătruns de conștiința misiunii și răspunderii sale, față de Marele Stăpân ceresc.
3 - În această conștiință noi trebuie să ne simțim răspunzători nu numai pentru sectorul care este în fața noastră, ci și pentru toată întinderea câmpului de lucru al lui Hristos, cât putem cuprinde.
Atunci ne va durea tot ce nu se face bine și tot ce se face rău, oriunde, fiindcă prin toate acestea suferă Domnul nostru și pierde Evanghelia și Împărăția Sa.
4 - Conștiința intereselor personale, este partea firească a oricărui om lumesc. Conștiința intereselor evanghelice este încă dovada unui om duhovnicesc, dovada unui ostaș adevărat al lui Hristos.
5 - Dumnezeu va aduce odată vremea ca și în toate confesiunile creștine să se trezească vie și înaltă conștiința Evangheliei Sale, cum era în vremea primilor creștini.
După atâtea secole de somn evanghelic, Duhul Sfânt va sufla peste toate aceste văi pline de oase moarte și le va ridica o mare oștire (Ezec. 37, 1-11).
6 - Trebuie măcar la sfârșitul vremilor să se petreacă în creștinism, prin puterea lui Hristos și Lucrarea Duhului Sfânt, fenomenul fericit al revelației generale. Trezirea din somnul uscat al conștiinței și al împrăștierilor de veacuri.
7 - Atunci se vor dărâma schelăriile, se va înlătura molozul, vor fi arse gunoaiele și va fi pregătit templul cel nou și viu al lui Hristos pentru recepția finală.
8 - Până atunci însă toți cei în care s-a trezit această conștiință trebuie să lucrăm și să luptăm împreună spre a trezi pe toți cei din jurul nostru și a-i ajuta să-și formeze și să-și crească tot mai frumos această conștiință a viitorului unic și veșnic.
9 - Avem și noi și trebuie să avem o conștiință deplin formată a apartenenței noastre, a Oastei Domnului, la Lucrarea Evangheliei în care ne-am înrolat prin nașterea din nou - și trebuie ca fiecare dintre noi să-și desăvârșească această conștiință și să se comporte în totul potrivit ei, - în cuvinte, în atitudine, în toate faptele noastre zilnice.
10 - Conștiința colectivității noastre evanghelice trebuie să determine toată orientarea și activitatea noastră. Să depășim - cum s-ar zice stadiul egoist al proprietății și intereselor, iubind, trecând la nivelul înalt, altruist și superior al părtășiei, al intereselor și proprietății noastre frățești, în specificul divin al marii Evanghelii în care ne-a încadrat Hristos, Domnul nostru.
11 - Noul timp și noul nivel duhovnicesc din ce în ce mai larg, mai înalt și mai luminos, trebuie să ne impună atât nouă cât și tuturor creștinilor din lumea întreagă, conștiința misiunii noastre împreunate și a cerescului nivel pe care să-l atingem în trăirea ei.
12 - Toate schelăriile confesionaliste și toți profitorii conservatoriști trebuie depășiți. Biserica cea nouă și vie trebuie să spargă tavanele joase și negre care îi opresc creșterea și-i închircesc mădularele - înălțându-se dintre toate acestea și peste ele spre unitatea și frumusețea realizării totale în Hristos.
13 - Duhul Sfânt va face această divină înviere și transformare în toate sectoarele zonei evanghelice. Această fericită lumină ridică tot mai multe forțe de pretutindeni, tinzând spre acel fericit timp al unei singure turme și unui Singur Păstor.
14 - Frământările deocamdată prea sterile pentru ajungerea la marea unitate creștină, merg atât de încet fiindcă acolo încă sunt mulți oameni prea firești, prea egoiști, prea limitați.
15 - Dar Dumnezeu îi va înlocui ori pe ei ori mentalitatea lor a tuturor și atunci izbăviți de sub puterea formalismului uscat și mort - se vor îmbrățișa în lumina Primăverii și Primenirii Veșnice.
16 - De aceea frumoasa conștiință de grup, de colectiv creator este de cea mai mare însemnătate pentru noi. Marele Ideal Evanghelic al Mântuitorului nostru și apropierea vremii ne obligă pe toți la asta.
Hristos Domnul nostru ne va ferici dacă vom face așa - sau ne va osândi dacă nu vom face.
17 - Trebuie ca toți fiii lui Dumnezeu să depășim hotărâți și binevoitori stadiul și ispitele oricăror interese și lupte dintre noi, interne și externe... Toate acestea bântuie de secole toate asociațiile omenești și arată nivelul cel mai jos și mai josnic, cu toate laudele lor de cultură și civilizație.
18 - Mâncătoria, gelozia și egoismul sunt lepra și rugina care îi macină și otrăvesc pe toți oamenii lumești, cât și toate înjghebările lor, chiar și ale celor mai înaintați și mai capabili.
19 - Ce lupte sunt între scriitori, între artiști, între oamenii de știință, între marii șefi și între toți cei înălțați în scaunele lumii! Ce ură și rivalitate îi rod. Nici un ideal lumesc nu-i în măsură să-i unească, măcar pe doi inși - făcându-i să colaboreze.
20 - N-au fost nici măcar doi oameni de geniu care să-și fi unit total și definitiv eforturile lor creatoare, spre a da astfel împreună mult mai mult de cum a dat separat fiecare.
Fiindcă nici unii nu s-au putut ridica până la contopirea în marea și divina conștiință a lui Hristos.