Cel Cuprins şi Necuprins
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Cu cât ne dăm mai bine seama cum ar fi trebuit să vorbim şi să scriem despre Dumnezeu, cu atâta suntem mai nemulţumiţi de ceea ce am realizat.
Chiar dacă ne-am fi pus în aceste sfinte opintiri toată puterea, tot trecutul şi toată sudoarea noastră.
Abia de pe muntele până unde ai putut urca, poţi să vezi nu numai cât de înalţi sunt alţi munţi,
ci şi cât de mult mai este dincolo de până unde ai putut cuprinde tu!
2 - Sfârşim miile de pagini cu Hristos, fără a putea pune punctul final.
Sfârşim miile de mări călătorite cu El, fără a putea spune: iată marginile! Şi sfârşim miile de mulţumiri, fără a putea simţi: de-ajuns!
Ce Nemărginit eşti Tu Marele şi Veşnicul nostru Dumnezeu!
3 - Cuvântul lui Hristos este desăvârşit, atât în întregul Lui, cât şi în fiecare părticică a Sa.
N-ar fi prea mult, oricât s-ar putea spune sau scrie despre Hristos. Dar nu este nici prea puţin, oricât s-a putut.
Pentru a-L putea cuprinde pe Isus Hristos, Domnul nostru, cât este El, n-ar ajunge toate cărţile câte le-ar încăpea toată lumea. Dar pentru a-L putea cuprinde, cât ne trebuie El nouă, este de-ajuns o singură carte: Biblia Sa!
4 - Cine vrea să vadă măreţia Adevărului lui Hristos, acela să privească în cărţile munţilor, a mărilor, a câmpurilor, a pădurilor, a înălţimilor şi adâncimilor. Care nu încap în lumea aceasta, ci se întind în nenumărate alte lumi. Toate acestea vorbesc şi scriu, despre ce le-a făcut şi le face Isus Hristos, Dumnezeul nostru.
5 - Dar cui vrea să vadă dragostea cea şi mai mare a Lui, care S-a dat pe Sine Însuşi spre a ne mântui pe noi toţi, -
- aceluia îi este de-ajuns să privească doar o singură parte a Cărţii Sfinte: Golgota!
6 - Nu este oare Dumnezeieşte a descoperi acest minunat adevăr? Că dacă ai şti întreagă Biblia, nu ştii totuşi prea mult despre Hristos,
dar dacă ai şti cu adevărat acest singur capitol despre El, nu ştii totuşi prea puţin?
7 - Şi iarăşi alt adevăr minunat: Orice lucrare de pe pământ este mult mai frumoasă înainte de realizare, adică atunci când e doar idee, în partea ei nevăzută,
- decât apoi în partea văzută când este întrupată într-o realizare.
Dar Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu scris, ne apare nespus mai desăvârşit, mai frumos, mai înţelept, mai minunat - decât orice alt concept de pe pământ.
Cine a mai scris vreodată ceva asemenea ei?
8 - Ceea ce avem cu adevărat, este ceea ce ne rămâne după ce am pierdut tot ce ne-am strâns.
Ceea ce vei avea şi tu, în veşnicie - suflet preaiubit - este ceea ce ai strâns în inima ta şi ai împlinit în trăirea ta din cele ce le-ai auzit până aici.
9 - Tatăl poruncise Fiului ce Cuvânt să spună El. Şi tot El poruncise şi cum să fie spus Acest Cuvânt al Său.
Căci nu are importanţă numai ceea ce spui, ci are şi cum spui.
Nu are importanţă numai unde mergi - ci şi cum mergi.
10 - Ţinta pe care o ai tu poate fi bună, dar dacă mijloacele pe care le întrebuinţezi pentru atingerea ei sunt rele, - atunci totul este întinat şi respingător.
11 - Poţi tu spune un îndemn bun, dar dacă îl spui cu un glas răstit şi vrăjmaş, - cine va primi îndemnul tău?
Poţi tu să-l ajuţi pe cineva cu un dar care îi lipseşte, dar dacă i-l dai dispreţuindu-l, batjocorindu-l şi întristându-l pe cel căruia i-l dai,
- mai bine să nu-i fi dat deloc, fiindcă mai mult rău îi faci.
12 - Mulţi spun adesea ceea ce trebuie să spună, dar nu şi vorbesc cum trebuie să vorbească. Spun despre întoarcerea la Dumnezeu, dar nu şi trăiesc ca nişte oameni întorşi la Dumnezeu.
- Şi atunci e mai bine să nu spună, până când se va vedea aceasta în faptele lor.
13 - Orice lipsă, orice neglijenţă, orice scăpare din vedere în ce priveşte respectarea poruncilor lui Dumnezeu - în Vechiul Testament era pedepsită necruţător.
Pentru ca oamenii, oricine ar fi fost ei - să se pătrundă până la cutremurare, de respectul şi sfinţenia pe care o cere Dumnezeu de la ai Săi în toate împrejurările.
14 - Dacă noi ne permitem acum ca să nu ascultăm întru totul de Dumnezeul Noului Legământ - pilda ascultării Domnului Isus, Preaiubitul Fiu al Tatălui va sta veşnic sau pentru noi sau împotriva noastră. Pentru noi o pildă de ascultare, - iar împotriva noastră o dovadă de învinuire, - dacă nu o primim şi nu o ascultăm, cum trebuie să fim.
15 - De multe ori după coajă ştii cum se preţuieşte miezul şi după faptele dinafară, cunoşti credinţa care este înăuntrul cuiva, în inima lui.
După învăţătură şi după roade cunoşti duhul cuiva. Şi după felul cum spune ceva preţuieşti şi ce spune el.
16 - Poate că multe dintre cele cuprinse în cartea aceasta ar fi fost mai bine şi mai frumos spuse sau scrise de către altă mână, de altă gură, sau chiar şi de către asta, dacă ar fi să înceapă totul iarăşi şi din nou. Dar acum, vremea s-a dus şi totul rămâne aşa cum le-a inspirat Duhul Domnului pe fiecare la timpul său, în forma aceasta grăbită şi săracă în care sunt.
Totuşi, în ele este Cuvântul lui Dumnezeu, şi Acesta este miezul şi conţinutul care sub orice etichetă, are aceeaşi valoare.
17 - Inima din care au izvorât aceste scrieri, ar rămânea aceeaşi, oricâte vieţi ar mai trăi pe pământ. Şi Duhul lui Dumnezeu, care a făcut în Ziua Rusaliilor, minunea cu miile de oameni de felurite limbi să înţeleagă la fel acelaşi Cuvânt, va face această minune şi pentru cititorii acestor cărţi,
din orice stare sufletească s-ar găsi ei.
18 - Dacă n-am spus în ele Cuvântul lui Dumnezeu, să nu le primiţi.
Dacă n-am spus învăţătura adevărată lăsată de părinţii noştri, - să nu le ascultaţi.
Dacă n-am vorbit potrivit gândurilor Duhului Sfânt, lepădaţi vorbele acestea.
Dar dacă tot ce am spus aici simţiţi că este potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu şi întemeiat pe aceste valori, atunci voi toţi care le-aţi citit şi le-aţi auzit, - sunteţi datori faţă de Dumnezeul nostru şi faţă de mântuirea voastră, să le primiţi, să le ascultaţi şi să le urmaţi întocmai.
19 - Dacă şi eu şi tu, - fiul şi urmaşul meu preaiubit, din tot ce am aflat până aici, am strânge în inimă o cunoaştere cu adevărat mântuitoare despre Hristos,
aceasta ne va fi îndeajuns pentru veşnicie, spre slavă şi viaţă.
Dar dacă o respingem, ne va fi de-ajuns pentru osândă şi moarte.
Dumnezeu să facă să fie spre slavă şi viaţă atât pentru mine, cât şi pentru tine, fiul şi urmaşul meu preaiubit.
20 - Isus Hristos, Domnul nostru Atotputernic şi Bun, care a spus că nu lasă ca ploaia şi zăpada Lui, care cad pe pământ, să nu întoarcă înapoi până când a udat pământul şi a făcut să rodească, tot aşa oricine a citit sau a auzit Cuvintele Sale spuse în cartea asta şi le va face va fi umplut de un binecuvântat rod mântuitor, şi El Domnul să-Şi împlinească această fericită făgăduinţă şi faţă de ploaia atâtor lacrimi şi de zăpada atâtor gânduri curate, care s-au trimis şi prin această lucrare, peste ogorul multor inimi.
Domnul să ne conducă pe toţi la un rod binecuvântat şi dulce, în slujba şi spre slava lui Hristos.
Iar în veacul vieţii veşnice, să ne putem bucura în slava făgăduită de Mântuitorul nostru şi lângă El, atât voi suflete dragi cât şi cel care scrie aceste Cuvinte ale Slavei şi vieţii pentru că le-am crezut şi am dorit să le trăim cu adevărat pentru Hristos Isus, Dumnezeul şi Garantul mântuirii noastre, căruia Îi aducem toată slava, cinstea şi lauda, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Slavă veşnică Ţie,
Garantul mântuirii noastre şi Dumnezeul nostru
Isus Hristos.
Amin.