Cele două firi: firea cea nouă și firea veche

Păcătosul iubește, în lumea aceasta, mortăciunile păcatelor și patimilor, fiindcă firea sa veche cere acestea. El nu iubește Biblia, rugăciunea și cântarea religioasă. El disprețuiește tot ceea ce ține de cer, de mântuire, de Dumnezeu. Trebuie să primești o fire nouă, trebuie să te naști din Dumnezeu, la o nouă viață, pentru ca să-ți placă lucrurile de sus.

Cel născut din pământ, din carne, iubește cele pământești, iar cel născut de sus, din Dumnezeu, iubește cele de sus, cele dumnezeiești. De aceea a spus atât de hotărât Domnul Iisus: „Dacă un om nu se naște din nou nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu”. Și cu atât mai puțin, nu va putea s-o moștenească.

„Primit-am viața și firea de la mama mea - spunea cineva - dar douăzeci și șapte de ani mai târziu m-am născut de sus și am căpătat viața dumnezeiască, pe care am primit-o prin Cuvântul lui Dumnezeu în care am crezut din toată inima mea.” Acel Cuvânt viu și lucrător pe care și tu, cititorule iubit, dacă-l lași să intre în inima ta, vei căpăta sămânța vieții veșnice. „Cuvântul lui Dumnezeu este sămânța care nu poate putrezi” (1 Petru 1, 23, 25).