Dacă un om neîntors la Dumnezeu ar ajunge în cer
Ioan Marini - Hrană pentru familia creștină
O poveste indiană istorisește că într-o zi un cocostârc bătrân se plimba de-a lungul unei gârle, căutând melci. Sosește acolo o frumoasă lebădă. Întinzându-și gâtul, cocostârcul o întrebă de unde vine.
- Vin din cer.
- Cerul? Despre cer n-am mai auzit niciodată. E departe?
- E o țară frumoasă?
- Foarte frumoasă.
- Mai frumoasă decât asta?
- Mult mai minunată!
Și lebăda îi povesti despre frumusețile lacurilor, ale râurilor, izvoarelor și climei din țara cea minunată. Bătrânul cocostârc asculta. După ce ea isprăvise vorba, o mai întreabă:
- Bine! Dar oare sunt și melci în cer?
Înălțându-și gâtul său mlădios în sus, lebăda răspunse:
- Nu, din fericire, acolo nu-i nimic atât de urâcios. Melcii nu sunt primiți acolo. Nu, nu, melci nu vei găsi acolo.
- În cazul acesta, zise cocostârcul, n-am ce să caut în cerul dumitale. Mie-mi trebuie melci!
Un mare adevăr se ascunde în pilda aceasta. Dacă un om neîntors la Dumnezeu s-ar strecura cumva în cer, pentru el acolo ar fi iadul, căci n-ar găsi acolo ceea ce dorește inima sa. Dacă o viață întreagă omul a trăit ascultând de patimile și poftele sale, în cer el n-ar putea să-și mulțumească dorințele. Deci n-ar fi mulțumit, întocmai ca și cocostârcul care a refuzat cerul, fiindcă acolo nu sunt „melci”.