Cele mai arzătoare lacrimi
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Iubirea Ta Dulce Prieten al tinereţii mele a rămas totdeauna faţă de mine aceeaşi de sfântă, aceeaşi de fierbinte, aceeaşi de credincioasă...
2 - O, cum îmi tremură mâna când îmi scriu aceste cuvinte, glasul când le spun, inima când îmi amintesc.
3 - Şi cum mi se umple faţa de ruşine acum când trebuie să mărturisesc părtăşiei noastre - că dragostea mea faţă de Tine a cunoscut şi vinovatele întunecimi, întunecatele cotituri şi abaterile veacului acestuia nimicitor de curăţii!
4 - Plăcerile veacului acestuia care sunt groaza şi groapa iubirii adevărate au început cândva să-mi şoptească slăbiciunii mele.
5 - Şi undeva şoapta lor a început a-mi răsuna plăcut urechilor şi strigător inimii.
6 - Şarpele care o amăgise pe Eva - sora şi mama mea, când nu-i cunoscuse nici ea veninul muşcăturii atrăgătoare, - mi-a strecurat şi mie în suflet moleşeala blestemată a dorinţei străină de Tine. Şi ascunsă de privirile Tale.
7 - Oboseala iubirii mele de lângă Tine a fost urmarea privirii înspre stânga Ta, acolo unde începe prăpastia.
8 - Şi de unde nişte braţe ademenitoare, mă înfăşurau cu ceva greu şi somnoros.
9 - Pierderea nevinovăţiei iubirii, a venit în somnolenţa aceasta de care mi-am lăsat sufletul cuprins, atunci când sub încolăcirile lui moi şi înfierbântate, demonul vrăjitor şi vrăjmaş ştia să promită dinăuntrul şi dinafara mea ce părea cu neputinţă de respins.
10 - Şi prăbuşirea a venit în clipa adormirii de tot - pentru că atunci singurătatea şi uitarea mea erau totale.
11 - Inima mea era adormită - şi n-a mai fost cine s-o trezească salvând-o.
12 - O, Preaiubitule Scump, iată cel mai groaznic lucru care mi s-a putut întâmpla cândva.
13 - Iată cea mai cumplită dintre toate nenorocirile vieţii mele, iată cel mai grozav dintre toate iadurile prin care mi-a fost dat să ajung, să umblu şi să zac.
14 - Tot ce se va petrece în Ziua Înfricoşată a Judecăţii din Urmă - s-a petrecut apoi, pe neaşteptate şi în sufletul meu, când s-a ivit pe norii cerului meu seninul Tău îndurat şi măreţ.
15 - Inima mea trezită, zdrobită, - a venit în faţa Judecăţii Dragostei Tale, vinovată de păcatul cel mai mare împotriva Ei, cu cântările înlăcrimate ale căinţei amare.
16 - Nu există un judecător mai cumplit ca dragostea călcată. Nu există o pedeapsă mai grea decât a ei.
17 - Cine a păcătuit în contra Legii Dragostei şi a trebuit să vină în faţa Judecăţii Ei, ştie bine că nu există o mai amară osândă decât aceea pe care şi-o dă vinovatul însuşi.
18 - Că nimeni nu-i în stare să-i aducă nişte mai grele învinuiri decât pe cele care şi le aduce el însuşi.
19 - Şi că nu există nişte mai arzătoare lacrimi, decât acelea pe care trebuie să şi le înghită în acest ascuns lăuntric.
20 - Nici un alt păcat nu-mi cere o ispăşire mai dureroasă, decât aceasta contra Dragostei Tale.
21 - Toate celelalte ispăşiri, pentru păcatele dinafară, îmi mai pot aduce vreo nădejde şi vreo mângâiere dinafară,
dar acestea petrecându-se numai în adânc, nu mi-l mai poate nici înţelege şi nici cunoaşte, nici ierta şi nici uşura nimeni.
22 - Nimeni, decât Tu Unul Singur: iubirea Ta cea unică, împotriva căruia singură am păcătuit.
23 - Dar cum să îndrăznesc a-mi mai ridica nădejdea spre Tine?