Cele mai arzătoare lacrimi
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Iubirea Ta Dulce Prieten al tinereții mele a rămas totdeauna față de mine aceeași de sfântă, aceeași de fierbinte, aceeași de credincioasă...
2 - O, cum îmi tremură mâna când îmi scriu aceste cuvinte, glasul când le spun, inima când îmi amintesc.
3 - Și cum mi se umple fața de rușine acum când trebuie să mărturisesc părtășiei noastre - că dragostea mea față de Tine a cunoscut și vinovatele întunecimi, întunecatele cotituri și abaterile veacului acestuia nimicitor de curății!
4 - Plăcerile veacului acestuia care sunt groaza și groapa iubirii adevărate au început cândva să-mi șoptească slăbiciunii mele.
5 - Și undeva șoapta lor a început a-mi răsuna plăcut urechilor și strigător inimii.
6 - Șarpele care o amăgise pe Eva - sora și mama mea, când nu-i cunoscuse nici ea veninul mușcăturii atrăgătoare, - mi-a strecurat și mie în suflet moleșeala blestemată a dorinței străină de Tine. Și ascunsă de privirile Tale.
7 - Oboseala iubirii mele de lângă Tine a fost urmarea privirii înspre stânga Ta, acolo unde începe prăpastia.
8 - Și de unde niște brațe ademenitoare, mă înfășurau cu ceva greu și somnoros.
9 - Pierderea nevinovăției iubirii, a venit în somnolența aceasta de care mi-am lăsat sufletul cuprins, atunci când sub încolăcirile lui moi și înfierbântate, demonul vrăjitor și vrăjmaș știa să promită dinăuntrul și dinafara mea ce părea cu neputință de respins.
10 - Și prăbușirea a venit în clipa adormirii de tot - pentru că atunci singurătatea și uitarea mea erau totale.
11 - Inima mea era adormită - și n-a mai fost cine s-o trezească salvând-o.
12 - O, Preaiubitule Scump, iată cel mai groaznic lucru care mi s-a putut întâmpla cândva.
13 - Iată cea mai cumplită dintre toate nenorocirile vieții mele, iată cel mai grozav dintre toate iadurile prin care mi-a fost dat să ajung, să umblu și să zac.
14 - Tot ce se va petrece în Ziua Înfricoșată a Judecății din Urmă - s-a petrecut apoi, pe neașteptate și în sufletul meu, când s-a ivit pe norii cerului meu seninul Tău îndurat și măreț.
15 - Inima mea trezită, zdrobită, - a venit în fața Judecății Dragostei Tale, vinovată de păcatul cel mai mare împotriva Ei, cu cântările înlăcrimate ale căinței amare.
16 - Nu există un judecător mai cumplit ca dragostea călcată. Nu există o pedeapsă mai grea decât a ei.
17 - Cine a păcătuit în contra Legii Dragostei și a trebuit să vină în fața Judecății Ei, știe bine că nu există o mai amară osândă decât aceea pe care și-o dă vinovatul însuși.
18 - Că nimeni nu-i în stare să-i aducă niște mai grele învinuiri decât pe cele care și le aduce el însuși.
19 - Și că nu există niște mai arzătoare lacrimi, decât acelea pe care trebuie să și le înghită în acest ascuns lăuntric.
20 - Nici un alt păcat nu-mi cere o ispășire mai dureroasă, decât aceasta contra Dragostei Tale.
21 - Toate celelalte ispășiri, pentru păcatele dinafară, îmi mai pot aduce vreo nădejde și vreo mângâiere dinafară,
dar acestea petrecându-se numai în adânc, nu mi-l mai poate nici înțelege și nici cunoaște, nici ierta și nici ușura nimeni.
22 - Nimeni, decât Tu Unul Singur: iubirea Ta cea unică, împotriva căruia singură am păcătuit.
23 - Dar cum să îndrăznesc a-mi mai ridica nădejdea spre Tine?