Cele trei condiții ale vieții duhovnicești
Traian Dorz - Strângeți fărâmiturile Vol. 3
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
În tot sufletul meu vibrează puternic refrenul acestei cântări pe care, cu ochii în lacrimi, am cântat-o:
Fiți binecuvântați, fiți binecuvântați,
surori iubite și scumpi frați!
Din toată inima mulțumesc Domnului pentru această seară petrecută împreună cu voi, în jurul acestui Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu, care este viața, pacea, bucuria, puterea, lumina, comoara fiecăruia dintre noi și a tuturor împreună.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru fiecare har, pentru fiecare timp, pentru fiecare ceas, pentru fiecare clipă pe care Dumnezeu ne-o rânduiește s-o putem petrece împreună în jurul Sfântului Său Cuvânt.
În mijlocul nostru este El. Taina prezenței Lui este cea care umple inimile noastre de putere; ochii noștri, de lacrimi; cântările noastre, de fior sfânt și fiecare cuvânt pe care îl spunem sau îl ascultăm este pentru noi un dar de mare preț, un mărgăritar foarte scump, pe care bine facem dacă, cu luare aminte, îl strângem în inima noastră ca pe niște bani albi pentru zilele negre, ca pe o comoară scumpă pentru vremile pe care va trebui să le întâmpinăm fiecare dintre noi.
Ce taină binecuvântată este lucrarea harului lui Dumnezeu în viața noastră! Ce minune este strângerea noastră laolaltă!
Noi alcătuim, prin harul lui Dumnezeu, o familie sfântă. Și binecuvântăm pe Domnul ori de câte ori încă un suflet se adaugă la numărul fericit și binecuvântat al celor care ne-mpărtășim din acest har binecuvântat care este prezența lui Hristos, moștenirea lui Hristos, făgăduința lui Hristos, nădejdea slavei și Împărăția cerească pe care, încă din viața aceasta, Dumnezeu, în bunătatea Sa, ne-a făcut harul să o putem înțelege, să o putem primi în inima noastră și să ne dăruim toată puterea noastră pentru a o păstra și pentru a o adăuga mereu la meritele pe care ne străduim să le strângem fiecare dintre noi, ca acei despre care s-a spus: cu doi talanți, cu cinci talanți... fiecare cât a putut adăuga, de bucuria că vine Domnul - și să-l găsească și pe el că a făcut ceva, din dragoste pentru El și pentru moștenirea Împărăției pe care ne-a făgăduit-o El prin har.
În Psalmul 127, versetul 3, spune: „Iată, copiii, fiii, sunt o moștenire de la Domnul, un dar de la Dumnezeu”. Fiecare copil este o moștenire de la Domnul, un dar de la Dumnezeu. Și noi Îl binecuvântăm pe Domnul ori de câte ori, într-o familie a iubiților noștri, Dumnezeu trimite încă un astfel de dar, încă o moștenire binecuvântată.
Mulțumim din toată inima Domnului pentru că, familia unora dintre cei iubiți ai noștri - acești copii minunați pe care i-am însoțit de ani și ani cu dragostea, cu rugăciunile noastre - Dumnezeu a binecuvântat-o, înmulțind moștenirea pe care le-a dat-o și îmbogățind cu încă un mărgăritar scump darul, binecuvântarea, harul pe care l-a dat pentru ei; dar nu numai pentru ei.
Căci dacă noi facem parte, fiecare dintre noi, din marea și sfânta familie a Domnului, din Lucrarea aceasta în care ne-am născut și în care ne-a înfrățit harul lui Dumnezeu, fiecare dar venit într-una dintre familiile iubiților noștri e un dar al nostru, al tuturor. Iată că... uite, cu prilejul acesta, Dumnezeu le-a rânduit nu numai lor, ci și nouă o bucurie și o binecuvântare atât de mare!
Sigur, fiecare copil, fiecare suflet născut pe lume este o taină; este o lucrare minunată pe care noi n-o putem înțelege decât prin credință și prin iubire... cum Dumnezeu pune Duhul Său cel Sfânt în sămânța celor doi și, de unde nu era nimic, se naște o ființă nouă și binecuvântată; care are, pe urmă, o moștenire nu numai în viața aceasta trecătoare, ci o moștenire în viața veșnică. Ce taină este aceasta! Ce taină este viața! Ce taină este zămislirea și nașterea, și viața fiecăruia dintre noi!
Pentru că suntem atât de obișnuiți cu lucrurile acestea atât de minunate și de tainice, trecem de multe ori fără băgare de seamă pe lângă toate aceste minuni. Fiecare naștere e o minune, este o dovadă a puterii lui Dumnezeu, Care ia din ființa Lui nemuritoare și nemărginită, și veșnică o scânteie și o pune în noi. Și crește sub ochii noștri, și capătă, prin lumina și prin puterea lui Dumnezeu, un rost, o chemare, o misiune atât de mare și sfântă, și veșnică!
Fiecare dintre noi suntem o taină. Ne uităm unii la alții și binecuvântăm pe Dumnezeu că o taină este nu numai existența noastră, viața fiecăruia dintre noi, ci și prezența noastră aici.
Pentru că în viața fiecăruia dintre noi s-a petrecut o taină atât de mare și sfântă când Dumnezeu, în bunătatea Sa, a adus minunea nașterii noastre din nou și a chemării noastre din neființă la ființă, din întuneric la lumină, de sub puterea păcatului la harul lui Dumnezeu.
Și noi eram morți în păcatele noastre. Și noi eram ca inexistenți pentru Împărăția lui Dumnezeu până ieri, până alaltăieri, până acum câțiva ani când, de fiecare dintre noi în parte, harul lui Dumnezeu s-a îndurat și ne-a chemat din neființă la ființă și din întuneric la lumină, și din necunoștință la o cunoaștere.
Eram fără Dumnezeu, fără nădejde, fără drept de moștenire.
Și-acum, prin nașterea din nou - prin acea lucrare tainică și sfântă care s-a petrecut în viața noastră când, pe fiecare, Dumnezeu ne-a scos din întuneric, ne-a trezit din moartea în care zăceam, ne-a izbăvit din felul deșert de viețuire, ne-a luminat din orbia în care zăceam când nu-L cunoșteam pe Dumnezeu și nu cunoșteam Cuvântul Său, și n-aveam în inima noastră nici un strop de iubire pentru aceste lucruri... nici nu știam că sunt... - astăzi Dumnezeu ne-a adus o prezență a atâtor strălucite lumini și binecuvântări că fiecare dintre noi, pe zi ce merge, ne dăm și mai bine seama de marele lor preț.
Și taina aceasta a făcut-o Dumnezeu în mijlocul nostru prin această Lucrare minunată care ea însăși a fost ca o trezire a Bisericii noastre, a poporului nostru, a credinței noastre la o viață nouă.
Ce minunat este că astăzi părinții pot să sărbătorească botezul copiilor lor într-un fel atât de minunat și sfânt, și creștinesc, și evanghelic cum înaintașii noștri nici n-au știut, nici n-au bănuit c-ar putea fi!
Ce minunat este când noi ne putem căsători copiii noștri și putem sărbători Taina Nunții într-un cadru atât de minunat și de sfânt cum numai pe vremea primilor creștini și poate numai pe vremea Sfântului Ioan Gură de Aur, la începutul creștinismului, s-au putut petrece și s-au putut sărbători aceste mari evenimente și întâmplări unice în viața omului pe pământ.
Noi putem sărbători astăzi botezul, putem sărbători nunta, putem sărbători aniversările celor iubiți ai noștri într-un cadru creștinesc, într-un fel duhovnicesc, într-un mod evanghelic și sfânt, cum au gândit apostolii Domnului, Sfinții Părinți, înaintașii noștri care, de la Domnul au învățat această sfântă poruncă și acest fel sfânt de viață și de sărbătoare. Și ei ni l-au lăsat și nouă, cu porunca: „Și voi așa să faceți”.
N-am știut... n-au știut înaintașii noștri de astfel de binecuvântări. A trebuit să vină renașterea aceasta duhovnicească, nașterea aceasta din nou a credinței noastre și a poporului nostru prin această Lucrare sfântă, ca să se-nceapă și-n Biserica noastră, și-n poporul nostru, și-n familiile noastre o sărbătoare binecuvântată ca aceasta din această seară, cu ocazia nașterii copiilor noștri; când de la cel dintâi pas în viață copilul este întâmpinat cu rugăciune, cu cântări, cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu această binecuvântare sfântă de care apoi este însoțit toată viața și petrecut în cele mai importante și cele mai însemnate prilejuri din viață fiecare dintre ei.
Îi datorăm lui Dumnezeu o veșnică recunoștință pentru această binecuvântare; dar le datorăm și înaintașilor noștri; aceluia care a fost Părintele nostru Iosif, prin care Duhul lui Dumnezeu a făcut această trezire sfântă și această Lucrare sfântă. Să nu uităm aceasta niciodată.
Pentru că atunci când Dumnezeu ne face nouă parte de-un har deosebit, noi trebuie să-I mulțumim mereu lui Dumnezeu pentru aceasta. Dar să nu-l uităm niciodată nici pe acela prin care Dumnezeu ne-a dat acest dar. Pentru că el a fost ales de Dumnezeu să ne aducă nouă chemarea aceasta.
Noi suntem fericiți acum că Dumnezeu ne-a învățat o altfel de viață și-o altfel de petrecere în care am găsit bucuria și lumina.
Abia acum ne dăm noi seama ce orbi eram când trăiam și noi în felul deșert de viețuire în care trăiesc cei care nu-L cunosc nici astăzi pe Dumnezeu.
Și putem vedea deosebirea aceasta nu numai între noi și cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu, ci chiar în viața noastră înșine. Ce orbi eram înainte de a-L cunoaște pe Domnul! Ce rătăcite erau căile noastre! Ce departe eram de orice nădejde și de orice mântuire! Iar astăzi câtă bucurie avem când, cercetându-ne în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, ne găsim că avem în sufletele noastre dragostea Lui, bucuria de ceea ce este bine, iubirea de ceea ce este frumos, plăcerea de ceea ce este adevărat, dorința după ceea ce este curat și groază de tot ce-i rău, și scârbă de tot ce-i păcat, și depărtare de tot ce-i fărădelege.
Mulțumiți lui Dumnezeu pentru aceasta. Și, din fiecare întâlnire pe care Dumnezeu ne-o rânduiește ca să ne petrecem oricât de puțin sau oricât de mult timp în jurul Sfântului Său Cuvânt, strângeți în inimă acest Cuvânt ca pe-o merinde sfântă, ca pe niște bani scumpi de care vom avea nevoie mai departe, pe drumul vieții.
Noi Îl binecuvântăm pe Domnul că, în liniște și-n libertate, putem să ne petrecem seri ca aceasta; când putem, printre lacrimi, să ne privim fețele unii altora, să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru cuvintele pe care le auzim. Fiecare cuvânt pe cale l-ați auzit a fost ca un aur scump. Bine ați făcut dacă ați fost atenți și ați ținut seamă de tot ce-a spus fiecare frate. Cu voci diferite, au spus același cuvânt. Din diferite inimi, au scos aceeași comoară. Cu cuvinte diferite, au spus același adevăr. Pentru că prin fiecare a vorbit Duhul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu.
Unul, care a asemănat nașterea vieții acesteia cu nașterea cea din nou pentru viața veșnică, a spus un adevăr dumnezeiesc. Să-l reținem.
Unul a spus: „Suntem ca cele zece fecioare. Fiecare să ne cercetăm între care suntem și din care ceată facem parte”. Fiindcă în pilda cu cele zece fecioare este vorba nu despre necredincioși, ci despre credincioși. Și numai despre credincioși. Biserica, adunarea este ca cele zece fecioare.
Toți stăm aici în jurul Cuvântului lui Dumnezeu. Unii strâng untdelemnul Sfântului Cuvânt în candela trează și atentă a inimii. Alții, fără atenție și fără grijă, lasă să treacă Cuvântul lui Dumnezeu pe lângă urechi fără să ajungă în inimă. Și candela acestor suflete - și în seara aceasta - și poate că și în noaptea când va veni Domnul - va fi tot goală. Să nu uităm...
Altul, care a vorbit despre adevăr, despre dragoste, despre părtășie, ne-a spus niște lucruri de care avem nevoie fiecare dintre noi să le strângem cu toată grija în vistieria bună a inimii noastre. Fiecare dintre cei care au vorbit [au spus]... și fiecare cântare a conținut un adevăr. Pentru că, fie-n rugăciune, fie-n cuvânt, fie-n cântare, sub o formă sau alta, în toate sunt cuvintele cele veșnice și adevărate ale lui Dumnezeu, de care avem fiecare dintre noi nevoie.
Nu va fi tot vreme bună... vin și vremuri grele. Iar cel care, atunci când e vremea bună, strânge, când vine vremea grea, el are.
Dacă cineva, în vremea semănatului, merge să semene, acela și în vremea secerișului va avea ce să secere. Dacă cineva, în vremea ascultării, este atent și strânge, atunci și în vremea încercării, când nu va mai avea nici cuvânt, nici frați, nici adunări, nici cărți, va avea în magazia inimii lui hrană ca să nu piară; și va trăi.
Strângeți Cuvântul lui Dumnezeu! Strângeți-l în inimă! Învățați cântările nu numai din carte. Învățați poeziile nu numai din carte. Învățați Cuvântul lui Dumnezeu nu numai din carte. Deprindeți-vă să vi-l însușiți și să-l rețineți, pentru că nu totdeauna vom avea cărți.
Va veni vremea când nu vom mai avea carte. Poate nu vom mai avea nici Biblia... poate nu vom mai avea nici adunarea, nici frații. Dacă nu vom avea atunci Cuvântul lui Dumnezeu în inima și-n mintea noastră, vom fi ca și cei care aleargă de la o margine a pământului la cealaltă să găsească măcar un cuvânt al lui Dumnezeu; măcar pe cineva să li-l spună. Și nu vor găsi. Aceasta, drept pedeapsă pentru că atunci când au putut să-l strângă nu l-au strâns. Drept pedeapsă pentru că atunci când l-au putut auzi nu l-au ascultat. Drept pedeapsă pentru că atunci când au putut să-l afle nu l-au căutat și nu l-au găsit.
Și nu numai pentru aceasta... dar Cuvântul lui Dumnezeu, el însuși este putere, este bucurie, este viață, este har, este lumină. Și, dacă noi ne alimentăm din el numai o dată pe săptămână sau o dată pe lună, sau... nu mai știu cât de rar mai întâlnim frați sau mai citim Cuvântul, atunci noi trăim ca și cel care adună apă numai de pe streașină: când nu plouă, fântâna lui este seacă, vasul lui este gol, gura lui este uscată. Strângeți Cuvântul lui Dumnezeu...
Am auzit aici un mare adevăr din gura tuturor fraților, asemănând ocazia aceasta a botezului copilașului iubit din familia noastră scumpă cu nașterea duhovnicească pe care Cuvântul lui Dumnezeu o face în fiecare suflet în clipa când se întoarce la Domnul.
Înainte de a fi, înainte de a se naște, copilul n-avea nici nume, n-avea nici identitate, n-avea nici familie, n-avea nici chip. Prin nașterea aceasta, prin taina acestei nașteri, a căpătat chip, a căpătat nume, a căpătat un drept, a căpătat un loc în această familie, în această patrie, în această viață.
Așa este și cu nașterea noastră duhovnicească. Nașterea trupească este un simbol, este o asemănare din care noi ne putem lumina cel mai bine [în ce privește] trebuința noastră cea mare pentru nașterea fiecăruia dintre noi, pentru nașterea din nou, pentru împărăția cerească.
Noi ne-am născut trupește, am căpătat un chip și avem un nume; avem un drept de cetățenie în țara aceasta în care ne-am născut. Cunoaștem limba poporului nostru. Avem o locuință aici, avem un rost aici, avem o familie aici. Aceasta este binecuvântarea pe care o căpătăm fiecare la nașterea noastră trupească. Dar noi știm din Cuvântul lui Dumnezeu, știm adevărul cel mare că mai este o viață, că mai este o patrie, că mai este o moștenire, că mai este o existență în afară de asta. Și pentru acelea trebuie să ne naștem.
Noi Îi mulțumim lui Dumnezeu acum că fiecare dintre noi - după cum ne-a venit o dată, un ceas, o clipă a nașterii noastre trupești și ne-am născut din cei doi părinți trupești, și am căpătat un chip trupesc, un nume trupesc, o moștenire trupească - am fost rânduiți să căpătăm și-o altă viață.
Noi știm acum aceasta prin Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că lumina lui Dumnezeu ne-a arătat că nu aceasta este totul. Că nu existența și lumea aceasta, și viața aceasta este tot. Că aceasta este numai prima parte, numai începutul adevăratei noastre existențe. Că după existența aceasta vine cealaltă; că după viața aceasta vine cealaltă; că după lumea aceasta vine cealaltă. Și pentru aceea noi trebuie să ne naștem.
Cei care am trecut prin această naștere pentru viața veșnică știm ce însemnat lucru este acesta. Știm că noi ne-am născut pentru viața veșnică, știm că ne-am născut duhovnicește, că ne-am născut sufletește prin Cuvântul lui Dumnezeu, în clipa când ne-am predat Domnului și ne-am hotărât pentru El. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru aceasta.
Dar acum trebuie să știm că - așa cum ne-am hrănit după nașterea noastră trupească, așa cum a trebuit să fim îngrijiți, cum a trebuit să fim încălziți, ca să putem crește, să putem deveni oameni maturi, să putem munci pentru existența noastră și să ne dăm seama de rostul nostru și să putem merita moștenirea pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o aici - tot așa, după ce ne-am născut din nou, trebuie să urmărim acele trei mari condiții prin care se întreține și se desăvârșește viața: hrana, căldura și curățenia.
Hrana este necesară pentru că, fără hrană, trupul se usucă.
Căldura este necesară pentru că, fără căldură, trupul îngheață.
Curățenia este necesară pentru că, fără curățenie, trupul putrezește.
Fiecare părinte știe că, după ce s-a născut copilul său, el trebuie să îngrijească de aceste daruri pentru copil. Sufletește este la fel. Hrana noastră este Cuvântul lui Dumnezeu. Curățenia noastră este rugăciunea. Căldura noastră este adunarea, dragostea frățească. Cine, după ce s-a născut din nou și s-a hotărât pentru Domnul, nu caută [să îndeplinească] aceste trei condiții prin care viața lui crește, se însănătoșează, se desăvârșește, acela, fără căldură, îngheață; fără hrană, se uscă; fără curățenie, putrezește.
Fără citirea Cuvântului lui Dumnezeu, fără rugăciune și fără adunare, nici unul dintre cei care au pornit pe calea mântuirii nu poate să trăiască. Cum nu poate un copil nou-născut să trăiască fără hrană, fără căldură și fără curățenie.
De aceea, hrăniți-vă cu Cuvântul lui Dumnezeu, citiți Biblia! Citiți în fiecare zi - cum în fiecare zi vă uitați la pâinea de pe masă. Și, dacă nu-i, faceți tot ce puteți ca să o dobândiți. Așa, nu vă lipsiți sufletul de citirea Cuvântului lui Dumnezeu; de auzirea acestui Cuvânt, de hrănirea cu el. Să nu stea Biblia săptămâna întreagă sau ziua întreagă pe masă, sau pe grindă, sau undeva fără să ne uităm în ea.
Mi-aduc aminte de-o soră care spunea cu lacrimi:
- Biblia mea... Biblia mea... Cât de mult mă iubești tu și cât de puțin te iubesc eu! Dimineața mă uit la tine; stai pe masa mea și mă îndemni să vin să citesc în tine. Dar mătura strigă: „Lasă Biblia! Ia-mă pe mine! Nu vezi că trebuie să faci curățenie?” Ascult de mătură și las Biblia.
După ce termin cu mătura, mă strigă cratița. După ce termin cu cratița, mă strigă porcul... mă strigă vaca. Vin, trec pe lângă Biblia mea... Ea se uită la mine. Și mă cheamă. Și eu spun: „Ceva mai târziu. Acum nu pot”.
Vine soțul. Trebuie să-i dau mâncare. Vine copilul, trebuie să-l îmbrac. Vine vaca, trebuie să-i dau hrană. Vine vecina, trebuie să povestesc cu ea.
Așa trece ziua. Seara sunt obosită. Biblia îmi spune: „Te-am așteptat toată ziua”. Ochii-mi spun: „Suntem obosiți”. Picioarele îmi spun: „Nu mai putem... . Și chiar dacă deschid Biblia, literele se învălmășesc unele peste altele și ochii mi se închid și cad de oboseală. Și las Biblia necitită.
Și așa trec zilele, așa trec săptămânile și mă tem că va veni o zi când, pe neașteptate, mă voi duce în fața lui Dumnezeu. Și în fața Domnului, pe masa Lui, eu voi vedea Biblia mea. Biblia mea... Și versetele se vor ridica unul câte unul și vor striga: , Judec-o și osândește-o, Doamne, că toată ziua și toată săptămâna, și toată viața am fost pe masa ei, dar ea a ascultat de mătură, a ascultat de cratiță, a ascultat de purcel. N-a ascultat de Cuvântul Tău”. Și alea trebuiau să fie făcute, dar Cuvântul lui Dumnezeu totuși nu trebuia uitat. Printre toate acestea, trebuia să țin seama și de el.
Cu rugăciunea, [la fel]. Ceasul nostru de rugăciune, datoria noastră de rugăciune să nu le uităm. Adunarea să n-o uităm. Și când, rar, aveți ocazia să auziți Cuvântul lui Dumnezeu, nu dormitați, nici nu vă gândiți în altă parte. Când suntem aici, toată inima și ființa noastră aici să fie. Și aici, auzind Cuvântul lui Dumnezeu [de la] fiecare dintre cei care ni-l spun, fiecare cântare, fiecare cuvânt, fiecare verset este o hrană atât de necesară pentru noi. De ce suntem slabi? De ce suntem neputincioși? De ce ne biruie prima ispită și primul păcat? Pentru că nu citim Cuvântul, pentru că nu folosim rugăciunea, pentru că nu prețuim adunarea. Și, în felul acesta, suntem neputincioși. De ce, pe chipul nostru, se întipărește așa de ușor chipul lumii? De ce urmăm așa de repede felul deșert de viețuire al oamenilor printre care trăim? De ce, pe înfățișarea noastră, pe îmbrăcămintea noastră, pe gesturile noastre, pe expresiile noastre se întipărește și rămâne așa de neplăcut... așa de urât chipul lumii, felul de a fi al lumii acesteia? De ce n-avem noi înfățișarea evlavioasă, curată, demnă, vrednică și sfântă a înaintașilor noștri? De ce îmbrăcămintea noastră nu seamănă cu a Maicii Domnului? De ce pieptănătura noastră nu seamănă cu pieptănătura Maicii Domnului? De ce avem noi atâtea exemple minunate la care putem privi totdeauna, și nu luăm pildă... și nu luăm exemplu... și nu ne purtăm după felul acela pe care Cuvântul lui Dumnezeu ni-l arată atât de minunat și de vrednic de urmat? Pentru că nu citim Cuvântul. Pentru că nu vedem acolo cum, în Sfântul Cuvânt, ne spune: „Uitați-vă la sfintele femei... și urmați-le pilda... ca să fiți fiicele lor și să moșteniți cu ele Împărăția lui Dumnezeu”. De ce nu avem același fel de vorbire în viața noastră, același fel de purtare? N-avem de unde să învățăm, dacă nu citim Biblia și dacă nu urmăm cele scrise acolo.
Să nu ne-nșelăm. Cuvântul lui Dumnezeu spune în multe locuri: „Nu vă înșelați... Nu vă înșelați... Ce seamănă omul, aceea va secera". „Nu vă înșelați; Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” „Nu vă înșelați, nu puteți bea și paharul lui Dumnezeu, și paharul dracilor.” Nu vă înșelați, nu puteți purta și chipul Domnului, și chipul lumii. Nu vă înșelați, „nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și lui mamona”. Nu vă înșelați, nu puteți merge pe două căi și totuși să ajungeți în Împărăția lui Dumnezeu.
Nouă Dumnezeu ne-a făcut un mare har: că ne-a deschis ochii și ne-a adus la cunoștința adevărului prin citirea Cuvântului Său și prin apartenența la familia Sa, prin nașterea din nou în această Lucrare sfântă, care este familia Domnului, familia lui Dumnezeu. Ne-am născut în familia lui Dumnezeu pentru ca să purtăm chipul lui Dumnezeu; să urmăm calea lui Dumnezeu; să dorim voia lui Dumnezeu; să împlinim Cuvântul lui Dumnezeu, ca să moștenim Împărăția lui Dumnezeu.
Pentru aceasta, trebuie să ne dăm toate silințele să unim cu credința noastră fapta, cu fapta cunoștința, cu cunoștința înfrânarea, cu înfrânarea răbdarea, cu răbdarea evlavia, cu evlavia dragostea de frați, cu dragostea de frați iubirea de oameni. Pentru că spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Numai dacă vom avea din belșug aceste lucruri în noi, ele nu ne vor lăsa să fim nici leneși, nici neroditori în ce privește cunoașterea lui Dumnezeu”. Și, în adevăr, zice: „Numai în chipul acesta veți avea intrare slobodă în Împărăția Tatălui și a Domnului Iisus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri în el este orb, umblă cu ochii închiși, nu știe încotro merge și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate”.
Dragii noștri frați și surori, prilejul acesta fericit ne dă nouă ocazia să medităm asupra acestor adevăruri. Mulțumim lui Dumnezeu că noi, care suntem aici, știm și credem, și ne bucurăm, prin nașterea din nou, de moștenirea la care am fost chemați. Și ne pregătim, prin credință și prin nădejde, pentru existența cealaltă, pentru care harul lui Dumnezeu ne-a născut, ne-a dat un nume și ne-a rânduit o moștenire. Să ne dăm silința să fim vrednici de ea!
Dacă știm că avem - sau am avut - doi părinți trupești și că de la ei am moștenit ființa noastră, rostul nostru, moștenirea noastră, desigur că i-am prețuit și le-am fost ascultători, ca să putem intra de drept și de fapt în moștenirea lor. Și noi suntem fiii lui Dumnezeu. Născuți, așa cum spune Sfântul Cuvânt în Evanghelia de la Ioan, capitolul 1, versetele 11 și 12, când vorbește despre Domnul că „...la ai Săi a venit, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”. Deci această naștere a noastră - prin care credem că toți cei care sunt aici au trecut - ne-a dat dreptul să ne numim copii ai lui Dumnezeu. Fiindcă suntem născuți din El nu prin voia unui om, nici prin firea pământească, nici prin carne, nici prin sângele pământesc. Ci din osul și din carnea lui Hristos, din rana și din Sângele Lui, din Jertfa și din răscumpărarea Lui ne-am născut și avem ființa cea nouă, numele cel nou, chemarea cea nouă să moștenim Împărăția lui Dumnezeu.
Și, pentru că aveți această nădejde, această chemare, dați-vă toate silințele - să ne dăm toate silințele - să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că acest Cuvânt este o condiție fără de care nici unii nu vom putea intra în Împărăția lui Dumnezeu.
Este scris: „Dați-vă toate silințele să uniți cu credința fapta...” și-apoi celelalte; pentru că numai în felul acesta se va putea intra în Împărăția lui Dumnezeu. Altfel, spune Sfânta Evanghelie - Mântuitorul spune - în Matei, capitolul 7, versetele 21 și 22: „Vor veni mulți în ziua aceea și vor zice: «Doamne, Doamne! Păi n-am predicat noi în Numele Tău, n-am scos draci, n-am făcut minuni în Numele Tău? N-am stat noi la masă în fața Ta și am băut și am mâncat?» Și Domnul zice: «Vă spun că le voi zice: Adevărat, adevărat vă spun, niciodată nu v-am cunoscut. Depărtați-vă de la Mine voi, care ați lucrat fărădelegea»”. Ați cunoscut adevărul. Ați știut calea. Ați cunoscut condiția. Dar ați lucrat împotrivă. Ați știut și n-ați împlinit. Să gândim bine la acest lucru.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru bucuria acestei întâlniri. Și, cu ocazia nașterii ființei acesteia, Îl rugăm din toată inima pe Domnul să binecuvânteze ființa scumpă care s-a născut. Pe părinții cărora Dumnezeu le-a dat-o. Familia aceasta binecuvântată s-o binecuvânteze Dumnezeu! Și să reverse peste ea toate binefacerile Sale.
Și la fel ne rugăm pentru toate mamele tinere, pentru toți copilașii, pentru toate familiile din această Lucrare sfântă: să-i binecuvânteze Dumnezeu și pe copii, și pe părinți și să le-ajute totdeauna să-i crească după voia Lui, ca să Se bucure și Dumnezeu de ei și toți cei care-i vor întâlni în viața aceasta. Dar, cu ocazia aceasta, să nu uităm nici datoria cea mare și adevărul cel și mai mare și mai însemnat decât viața aceasta și decât nașterea din lumea aceasta: nașterea din nou și trăirea pentru viața cealaltă, care ne-așteaptă după aceasta.
Această viață este scurtă, oricât de lungă ar fi. Și este așa de nesigură, că la orice pas se poate sfârși. O boală, un accident, o întâmplare neprevăzută ne poate curma fiecăruia dintre noi firul vieții pe neașteptate. Și, din clipa aceea, începe existența cealaltă.
Cum ne pregătim noi pentru aceasta? Toate înștiințările Cuvântului lui Dumnezeu: fie pilda cu cele zece fecioare, fie pilda cu talanții, fie pilda cu fiul pierdut, fie toate celelalte pilde și adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu, toate au pentru noi același înțeles: „Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeu!”. Dă-ți toate silințele să te faci vrednic acum de moștenirea vieții veșnice.
Cea dintâi întrebare pe care-o punem este: suntem noi, toți câți suntem aici, născuți cu adevărat din nou, ca să avem cu adevărat dreptul la viața veșnică? Sau nu? Nu putem sfârși nici o adunare fără această întrebare, fără această chemare.
Că se poate întâmpla, printre zecile de frați și surori care suntem aici și ne cunoaștem - că de ani de zile ne-am întâlnit și ne-adunăm în jurul Cuvântului lui Dumnezeu și știm, poate că, aproape pe fiecare când s-a hotărât, când s-a predat Domnului, cum a-nceput el, cum s-a născut din nou - se poate ca, printre toți, totuși să mai fie cineva care încă nu s-a născut din nou; încă nu s-a hotărât pentru Domnul; încă nu s-a predat Domnului, încă n-a-nceput o viață nouă cu El. Pentru acel suflet, chiar numai unul dacă este, ocazia aceasta este cel mai potrivit moment de-a se hotărî acum, de-a se preda acum pentru Domnul, de-a începe o viață nouă cu Dumnezeu.
Poate că sunt aici copii care au părinți credincioși. Și care, de la început, au fost duși de mama și de tata la adunare; și au învățat poezii și le-au spus, dar ei înșiși nu s-au predat Domnului, nu s-au hotărât, nu-s născuți din nou. N-au în viața lor amintirea unei clipe când ei au îngenuncheat și-au spus: „Doamne, mă predau Ție! Vreau și eu, din clipa aceasta, să-ncep o viață nouă cu Tine. Aceasta este clipa nașterii mele din nou. Mă predau și eu și pun legământ cu Tine, și încep o viață nouă”.
Poate sunt aici soții care au soți credincioși. Și s-au obișnuit cu credința și cu Biblia fără ca ele să se hotărască pentru Dumnezeu.
Poate sunt soți care au soții credincioase. Și s-au obișnuit cu cântarea și cu rugăciunea în familie fără ca ei să se fi hotărât personal pentru Dumnezeu.
Pentru toți aceștia, poate că momentul acesta este unic. Cine nu s-a hotărât pentru Domnul, cine el însuși n-a pus legământ și nu s-a predat Domnului, acela trebuie s-o facă. Obișnuința cu adunarea și cu rugăciunea, faptul că știi o cântare și ți se citește un verset din Biblie nu-i de-ajuns. Trebuie să ne predăm Domnului fiecare. Că părinții noștri sunt credincioși nu-i de-ajuns. Trebuie și noi să fim credincioși, predați Domnului. Că soțul meu e credincios, nu-i de-ajuns. Și eu trebuie să fiu predată Domnului. Că soția mea este credincioasă, nu-i de-ajuns. Și eu trebuie să fiu hotărât pentru Domnul și să pun legământ și hotărâre să mă-ntorc la Dumnezeu.
Dacă este cineva aici care nu s-a întors la Dumnezeu și n-a pus legământ cu Domnul, are acum ocazia să facă acest lucru în mijlocul fraților.
Noi vom mulțumi lui Dumnezeu pentru toate aceste binecuvântări și ne rugăm din toată inima și trebuie să ne rugăm neîncetat, ca Dumnezeu să binecuvânteze țara noastră, conducătorii poporului nostru, Biserica noastră și păstorii Bisericii noastre, orașele noastre și conducătorii orașelor noastre... tot poporul nostru. Că dacă ne rugăm pentru poporul nostru și Dumnezeu binecuvântează poporul nostru, atunci și noi vom fi binecuvântați.
Spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Roagă-te pentru cetatea în care trăiești. Roagă-te pentru orașul în care trăiești; pentru satul în care trăiești. Căci cel dintâi care te bucuri de pace, de liniște și de ocrotire din partea lui Dumnezeu, când poporul tău și satul tău este liber, ești tu”. Noi avem nevoie mereu să ne rugăm pentru pacea, pentru ocrotirea de la Dumnezeu a poporului nostru. Pentru că cei care suntem atinși cel mai rău de nenorocire și cel mai dintâi suntem noi. Noi suntem slabi, noi suntem neputincioși. Cel tare știe să se apere. Cel șiret știe să se-ascundă.
Cel vinovat știe să se apere mai bine de zece ori decât un nevinovat. De aceea cei nevinovați sunt mai în primejdie. Noi trebuie să ne rugăm cel mai mult, ca Dumnezeu să aibă milă de toți. Pentru că și atunci când nenorocirea vine peste un loc, cei nevinovați sunt cei care sufăr cel mai dintâi și cel mai greu. Că cel nevinovat nu știe nici să mintă, nici să lovească, nici să fure, nici să scape, să se dezvinovățească, cum știe cel vinovat.
De-aceea să ne rugăm mereu lui Dumnezeu și să-I mulțumim totdeauna pentru vremi de pace și să-I mulțumim lui Dumnezeu și să ne rugăm pentru cei prin care le avem. Pentru că atunci când ne bucurăm de pace, noi suntem cei mai fericiți. Pentru că noi iubim pacea, căci spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Noi suntem fiii păcii”. Și trebuie să fim ai păcii, ai iubirii, ai dragostei, pentru că acestea sunt din Dumnezeu și acestea sunt condițiile lui Dumnezeu și porunca lui Dumnezeu.
E vremea să încheiem această stare a noastră. Se-apropie timpul când cei care trebuie să plece mai departe au mijloc de plecare. De-aceea, încheind starea noastră de vorbă aici, vom mulțumi din toată inima printr-o rugăciune fierbinte în care ne vom uni toți inima și gândurile spre Dumnezeu.
Dar înainte de-a ne ridica pentru rugăciune, am vrea să mai facem încă o dată o întrebare. Poate că este cineva care vrea să se hotărască pentru Domnul acum. Dacă nu este nimeni, vom înnoi toți hotărârea noastră, ca, pe viitor, să fim mai harnici, mai stăruitori, mai credincioși în toate privințele, cu atât mai mult cu cât cele ce le-am auzit în această seară s-au adăugat la cele ce le știam dinainte. Și nu-i de-ajuns că știm; trebuie să-mplinim ceea ce am auzit și ceea ce am aflat.
De-aceea, vom ridica inima și duhurile noastre în rugăciune de mulțumire către Domnul, împreună, pentru bucuria întâlnirii noastre, pentru bucuria nașterii acestei ființe scumpe în această familie, pentru bucuria revederii noastre, pentru bucuria că am putut să petrecem această seară în pace, pentru bucuria că am auzit încă [o dată], din partea Domnului, cuvintele Lui sfinte care ne-ndeamnă și ne-ndrumă, și ne-nvață să fim mai harnici, mai stăruitori, mai credincioși; și pentru cererea ca Domnul să ne dea mai puternic și mai hotărât Duhul Său, pentru împlinirea a ceea ce am auzit și am știut. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Ne ridicăm și-I mulțumim Domnului.
***
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Tatăl nostru care ești în cer, sfințească-Se Numele Tău. Vină împărăția Ta și facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.
Și ne iartă nouă greșelile noastre precum iertăm și noi greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este împărăția și puterea, și slava acum și-n vecii vecilor. Amin.
Doamne Dumnezeul și Tatăl nostru, din toată inima Îți mulțumim și-n această clipă pentru bucuria acestei revederi. Mulțumim pentru fiecare cuvânt pe care ni l-ai grăit astăzi și pe care ai vrut să-l punem la inima noastră și să-l strângem în sufletul nostru, ca să ne orientăm după el, să ne călăuzim viața și pașii noștri după tot acest Cuvânt. Tu ne-ai învățat că trebuie să ne naștem din nou. Dacă ne-am născut pentru viața aceasta, trebuie să ne naștem și pentru cealaltă. Îți mulțumim că ne-ai dăruit ocazia aceasta și ne-ai dăruit puterea aceasta prin harul Tău, în clipa-n care Tu, în bunătatea Ta, ai rânduit-o și noi am înțeles.
Îți mulțumim pentru Jertfa Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prin care am căpătat puterea aceasta și dreptul de-a avea această naștere din nou și această moștenire pe care ne-ai dat-o Tu.
Îți mulțumim pentru Cuvântul pe care ni l-ai lăsat în Sfânta Ta Scriptură. Îți mulțumim pentru credința pe care ne-ai lăsat-o în Biserica noastră. Îți mulțumim pentru libertatea pe care ne-ai dat-o în mijlocul poporului nostru. Îți mulțumim pentru limba cu care ne putem înțelege și ne putem spune cuvintele Tale unii altora; cu care ne putem mângâia frații, surorile, cu care ne putem alinta copilașii, cu care ne putem spune dragostea pe care-o avem față de ființele iubite și scumpe pe care Tu ni le-ai dat fiecăruia dintre noi, spre bucuria și fericirea vieții noastre.
Îți mulțumim pentru adunarea pe care ne-ai dat-o; pentru Lucrarea și Familia aceasta duhovnicească în care-ai făcut să ne naștem. Îți mulțumim pentru părinții noștri sufletești și pentru cei trupești prin care ne-ai născut și pentru viața aceasta, și pentru viața veșnică. Te rugăm să le răsplătești tuturor celor prin care ne-ai ajutat să ajungem și la viața aceasta, și la cunoștința celeilalte.
Te rugăm să binecuvântezi patria noastră; conducătorii ei; apărătorii ei; pe toți cei în mijlocul cărora ne mișcăm și prin ocrotirea cărora ne bucurăm de libertate și de liniște.
Ajută-ne să ne facem datoria după tot Cuvântul Tău, în mijlocul poporului nostru, trăind cinstiți, harnici, vrednici, ascultători și smeriți, așa cum ne-ai învățat Tu că trebuie să fie un copil al Tău: pildă și exemplu bun pentru toți cei în mijlocul cărora trăiește.
Mulțumim, Doamne, pentru familia pe care ne-ai dat-o. Pentru soțiile și soții pe care ni i-ai dat. Pentru copiii pe care ni i-ai dat. Pentru frații și surorile pe care ni le-ai dat. Te rugăm să-i binecuvântezi pe toți și să ne-ajuți tuturor, cu o inimă și-un gând, să Te putem iubi, sluji și slăvi pe Tine cu ascultare și credincioșie, ca să ne putem bucura, după viața aceasta, de viața veșnică, în care va fi pace și bucurie fără suferințe și fără necazuri, pentru totdeauna.
Te rugăm să binecuvântezi fiecare nou-născut în familiile copiilor Tăi sau în familia Ta cea mare și minunată.
Binecuvântează și familia aceasta în care ne-am putut bucura în această seară. Dăruiește-i ființei scumpe care s-a născut, părinților și tuturor celor cărora le-ai dat-o ca pe-o bucurie și cărora le vei da-o și mai departe ca o binecuvântare, dăruiește-le binecuvântarea Ta.
Binecuvântează toate mamele, toți părinții și copilașii. Ajută-i să-i poată crește [pe aceștia] după voia Ta, Doamne, pentru ca neamul nostru să devină un neam credincios; să nu mai avem elemente stricate, nevrednice și murdare. Ci curate, sfinte, vrednice în toată privința.
Binecuvântează, Doamne, și înfățișarea noastră trupească. Să semene, Doamne, după Cuvântul Tău, cu înfățișarea acelora care Ți-au fost Ție plăcuți și pe care i-ai binecuvântat, rânduindu-ni-i ca exemplu și pildă vrednică de urmat.
Dacă Cuvântul Tău ne poruncește: „Uitați-vă cu băgare de seamă la înaintașii voștri care v-au vestit vouă Cuvântul lui Dumnezeu... Uitați-vă la părinții voștri... Uitați-vă la sfintele femei. Uitați-vă la sfinții oameni și luați exemplu”, ajută-ne să luăm exemplul acesta. Și să arătăm și noi celor care privesc la noi o pildă vrednică de urmat. Cei care se întorc, după ce ne-au privit, să păstreze în ochii și-n amintirea lor imaginea unor fețe evlavioase, a unor oameni credincioși, a unei ținute demne și vrednice, și cuviincioase, a unei purtări și al unui cuvânt vrednic de prețuit și de urmat.
Binecuvântează-i, Te rugăm, pe lucrătorii Tăi: frații noștri bătrâni și tineri, prin care împarți Cuvântul Tău, hrană sufletească celor care au nevoie. Înmulțește numărul lor, Doamne, și puterea, și râvna lor. Binecuvântează lucrătorii Tăi buni. Întărește-i pe cei slabi, înviorează-i pe cei care sunt neputincioși. Păstrează-i în viață, Doamne, și ajută, Doamne, să vedem lucrători și luptători ai Tăi ducând puternic și frumos mărturia Cuvântului Tău și mărturia unei vieți trăite în demnitate și-n vrednicie în mijlocul tuturor celor care au atâta nevoie de pildă vrednică de urmat.
Binecuvântează tineretul Tău, tinerii noștri... copiii Tăi, copiii noștri trupești și sufletești. Înzestrează-i cu daruri, cu talente. Fă-i, Doamne, cântăreți. Fă-i vestitori înflăcărați. Fă-i poeți, fă-i scriitori, Doamne. Și ajută ca astfel Cuvântul Tău să poată fi mărturisit cu mare putere și-n mijlocul neamului de oameni care va veni.
Binecuvântează-i pe toți cei prin care ne ajuți, Doamne, și ne mângâi.
Binecuvântează-l, mai ales, pe acela căruia îi vei încredința Tu steagul cel mai frumos în Lucrarea Ta. Pregătește-l, Doamne, din timp. Înzestrează-l cu toate darurile și binecuvântările Tale. Și ridică-i mulți sprijinitori și viteji ai Tăi, care să poată duce mai puternic și mai frumos Lucrarea Ta mai vrednică înainte, grăbind venirea zilei când ai spus Tu că va fi o singură turmă și un singur Păstor, dintre toți ai Tăi, pe toată fata pământului.
Binecuvântează vremile pe care le trăim. Fă-le pașnice și libere, Doamne. Ferește-ne de inundații, de secete, de războaie, de nenorociri, de cutremure, de tot ce poate fi rău, Doamne. învățându-ne unii pe alții despre dragoste și despre fapte bune - ceea ce este cel mai mare și cel mai însemnat lucru.
Binecuvântează lumea întreagă, Te rugăm, Doamne. Lasă peste toți conducătorii popoarelor un duh de pace și de-nțelegere. Depărtează, Doamne, amenințările și nenorocirile care parcă se-apropie cu pași repezi. Și mai adu o vreme de largă libertate pentru vestirea Evangheliei Tale; pentru ca cei care sunt departe acum să audă Cuvântul Tău. Și trimite, Doamne, un duh de pocăință peste toți oamenii; ca nimeni să nu piară nemântuit, ci toți să se întoarcă la Tine.
Binecuvântează, Doamne, anul acesta, luna aceasta, săptămâna aceasta... toate, Doamne. Binecuvântează toată viața noastră în slujba și spre slava Ta.
Doamne, binecuvântează-i pe toți cei care s-au născut. Rânduiește-le o viață plină de credință și de mântuire tuturor.
Binecuvântează-i pe cei care trebuie să moară. Nu-i lăsa să moară, Doamne, fără să Te cunoască, pentru ca să fie și ei mântuiți. Însoțește-i pe cei care trebuie să plece în veșnicie. Dăruiește-le lumina Ta, pacea și odihna Ta liniștitoare, mângâietoare. Și primește sufletele lor în brațele Tale fericite.
Binecuvântează-i pe toți cei care au de trecut prin accidente, prin operații grele, prin nenorociri, pe cei care sunt încă greu bolnavi pe paturile lor sau în spitale. Adu-Ți aminte de cei care sunt paralizați. Și de cei care sunt în casele de nebuni. De cei care s-au născut nesănătoși, bolnavi. Adu-ți aminte de cei care sunt în închisori și-n locuri de grea apăsare și de mari dureri. Îndură-Te, Doamne! Vino în ajutorul tuturor cum știi Tu. Pregătește suflete înțelegătoare, iubitoare și bune față de toți.
Ai milă de cei care, în familiile lor, o duc greu. Cu soți necredincioși, cu soții necredincioase, cu copii neascultători, cu vecini răi. Îndură-Te, Doamne, dăruiește-le răbdare, dăruiește-le ajutor. Ascultă-le rugăciunile și întoarce-i la Tine și pe cei care-s departe și neascultători. Tu ai putere, Doamne. Cum ne-ai izbăvit pe noi, izbăvește-i și pe ei. Și adu astfel în toate familiile, în toate sufletele, în toate satele și orașele, în toate popoarele pacea, liniștea, ocrotirea, mângâierea, cinstea, dreptatea, demnitatea, libertatea, frumusețea iubirii pe care ai adus-o Tu, Doamne, în viața aceasta și-n viața veșnică pentru toți cei care Te primesc pe Tine.
Binecuvântează-i pe toți cei care s-au născut din nou. Ajută-i să se hrănească, să se-ncălzească, să se curățească mereu, ca să se desăvârșească pentru orice rod bun. Iar celor care încă nu s-au născut din nou, dăruiește-le, Doamne, lumina Ta și fă-i să-nțeleagă că fără nașterea din nou nu este viață veșnică și nu poate fi mântuire. Iar celor care au pornit pe urmele Tale ajută-le să se lepede de orice rău și să trăiască cu toată evlavia și ascultarea credința Ta, ca, în ziua când îi vei chema, să poată vedea Fața Ta cu bucurie.
Pe noi toți ajută-ne, Doamne, să ne ducem viața în curăție și-n sfințenie până când vei veni Tu sau vom veni noi. Ajută-ne atunci să auzim cu bucurie chemarea Ta cea sfântă: „Vino, slugă bună! Intră în bucuria Domnului tău!”
Încă o dată Îți mulțumim pentru seara și pentru noaptea aceasta, pentru familia aceasta. Și ne rugăm pentru toți cei care îi primesc pe ai Tău în Numele Tău. Ocrotește-i și-i binecuvântează.
Binecuvântează adunările viitoare, nunțile care se pregătesc, care vor fi. Te rugăm să le binecuvântezi și să ne dăruiești în toate ocazii în care să ne-ndemnăm unii pe alții la dragoste și la fapte bune. Să ne rugăm împreună pentru țara noastră, pentru Biserica noastră, pentru credința noastră, pentru mântuirea noastră și-a tuturor oamenilor. Pentru că aceasta este voia Ta, Doamne. Pentru pacea și libertatea omenirii întregi și pentru mântuirea pe care ai venit Tu să ne-o aduci și pentru care chemi mereu și ne poruncești în Cuvântul Tău.
Încă o dată și pentru toate Te slăvim, ne închinăm Ție și Te preamărim, că a Ta este Împărăția, puterea și mărirea, Dumnezeul nostru, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și-n vecii vecilor. Amin.