Cercetați duhurile
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Semnele, minunile și puterile erau dovezile date de Duhul Sfânt - și care însoțeau la începutul Bisericii mărturisirea Evangheliei Sale - și pe mărturisitorii ei adevărați.
Și după cum Evanghelia a rămas de atunci aceeași, fiindcă Hristos este Același, Ieri, Azi și în Veac, - tot așa au rămas și acestea, dovezile Duhului, acolo unde se mărturisește curat Adevărul
și unde sunt curați mărturisitorii Lui.
Cercetați duhurile! Și orice duh care nu are aceste dovezi să-l cunoașteți că nu este de la Dumnezeu.
2 - Cu tot talentul său, Satana n-a creat nimic original decât metodele sale de a înșela pe cei lesne-crezători.
El doar a spionat și spionează mereu tot ce face Hristos,
- apoi Îl imită strecurându-se frumușel, pentru a se așeza pe sine acolo unde este locul lui Dumnezeu, din sufletele alor Lui.
3 - Satana este un nerușinat și viclean ispititor al lui Hristos.
Are Hristos un adevăr, - are și Satana mai multe,
are Hristos un Duh, - are și Satana mai multe,
are Hristos o Evanghelie, - are și Satana mai multe,
are Hristos o Carte, - are și Satana mai multe,
are Hristos o Biserică, - are și Satana mai multe,
are Hristos o Oaste, - are și Satana mai multe,
are Hristos o Cale, - are și Satana mai multe,
- și orice imitator ambițios și uzurpator - este un fiu al Satanei.
4 - Satana toate și le preface, și le îmbracă, și le insinuează pentru a le înfățișa mai plăcute, mai îmbietoare, mai avantajoase, tuturor acelora care doresc mântuirea - dar fără nașterea din nou.
Doresc pe Hristos, dar fără Cruce,
doresc slava lui Hristos, - dar fără ocara Lui.
Vai de oricine primește un astfel de duh.
5 - Oamenii care n-au cugetul curat și nici inima smerită, - sunt necinstiți în umblarea lor cu Dumnezeu, și n-au călăuzirea Duhului Sfânt.
Nefiind călăuziți de Duhul Sfânt, ei cad în călăuzirea duhurilor înșelătoare - și ajung să creadă semnele, minunile și puterile mincinoase ale diavolului
și evangheliile lui false
și credințele lui pierzătoare.
Diavolul este tatăl tuturor imitatorilor șireți - și partea lor va fi cu el.
Iată unde duce umblarea numai după vindecări, numai după semne și minuni,
- iar nu după schimbarea vieții și după părtășia sinceră și smerită cu Hristos la Crucea și la jugul Lui.
6 - Suferința este o stare la care Dumnezeu privește totdeauna cu milă și cu înțelegere.
Oricine suferă, are dreptul la milă, atât de la Dumnezeu cât și de la oameni,
- și nimeni nu trebuie să judece pe acela care când nu-și mai poate răbda suferința lui, își caută pe orice cale mijlocul pe care crede el că și-ar putea-o ușura.
Ferice de acela care nu-l osândește inima lui înaintea lui Dumnezeu când caută ușurarea suferinței sale
- și nici calea pe care și-a ales-o pentru această căutare.
7 - Nu toți își pot îndura suferința fără murmur... Cine și-o poate, să nu-l judece pe cel care nu și-o poate.
Puțini oameni pot merge cu suferințele lor la lumina lui Hristos... cei mai mulți vin la umbra vreunui Petru,
la mijlocirea rugăciunii vreunui om, pe care îl crede mai bun ca el.
8 - Ferice de acela care caută mai întâi vindecarea sufletului său de boala păcatului - și apoi vindecarea trupului său de suferința care este urmarea acestui păcat.
Binecuvântați să fie mărturisitorii lui Hristos care aduc pe bolnavii lor la Doctorul Cel Mare și Minunat, Isus Hristos, - ca să le vindece întâi sufletul de păcat
și apoi trupul de boală.
9 - Binecuvântate sunt vremile când Dumnezeu ridică în mijlocul popoarelor oameni binecuvântați a căror ființă este plină de Duhul Sfânt,
al căror cuvânt este plin de foc
și a căror umbră strălucește și vindecă.
Atunci tot locul unde trăiesc și mărturisesc aceștia, se preface într-un Ierusalim duhovnicesc,
într-o înălțime sfântă din care se răspândește lumină și căldură cerească, din care țâșnesc izvoare vii și curate
- și spre care toți mergând se înalță, se vindecă, se curăță, se sfințesc...
10 - Fericit este oricine aleargă spre Ierusalim, adică dorește puternic după o viață în Hristos tot mai înaltă, mai curată, mai smerită și mai ascultătoare de El și de frați.
Acel suflet care aleargă mereu spre Ierusalimul adunărilor binecuvântate unde este mărturisit cu putere Hristos și nașterea din nou și părtășia cu Domnul, prin care oricine ajunge la acestea scapă de robia duhurilor necurate, de orbia, de paralizia și de lepra păcatului.
11 - Cei mai vrednici de osândă oameni, nu caută altceva decât să osândească pe alții
- și cele mai vinovate suflete nu umblă decât să învinuiască.
Fiindcă acești oameni îi bănuiesc pe toți ceilalți și se tem de toți că ar putea să le ia locul și foloasele lor,
- pe care ei le au fără merit și le țin fără drept.
12 - Ce nenorocire este când într-un scaun sfânt ajunge un om ticălos,
când la o mână înțeleaptă ajunge un om prost
și când o cheie dreaptă ajunge pe mâinile unui temnicer criminal.
Vai de sfinții care vor ajunge în fața ticăloșilor.
Vai de înțelepții care vor ajunge la judecata proștilor.
Și vai de nevinovații care vor ajunge pe mâinile ucigașilor.
Dacă nu va interveni atunci Însuși Dumnezeu pentru a schimba ori împrejurările, ori oamenii, - nimeni din aceștia n-ar mai scăpa.
13 - Dar slăvit să fie Numele Domnului Dumnezeu, căci El știe că Și-a trimis pe mieii Lui în mijlocul lupilor.
Și are Dumnezeu cea mai mare grijă de ei, tocmai atunci când lupilor le este îngăduit să se apropie cel mai mult
- și când colții lor se ascut cel mai cu ură,
ca să rupă în felul cel mai necruțător.
14 - În vremile nedrepte propășesc numai oamenii cei mai nedrepți
- și sub stăpânirea străină sunt înălțați numai cei nevrednici.
Aceștia ajunși la putere, vor întrebuința toată asprimea legii numai în folosul lor,
împiedicând adevărul să ajungă la cheie,
dreptatea la masă
și sfințenia la altar.
15 - În vremile nedrepte înțeleptul va trebui să împletească la corturi, artistul să cioplească la scaune și sfântul să zacă în temnițe,
- fiindcă atunci mare preot este Ana, mare judecător este Caiafa și mare împărat Irod.
Iar aceștia n-au lege, nici conștiință, nici Dumnezeu.
Aceștia au numai pântece și numai pofte.
Ca fiarele și ca iadul.
16 - Slăvit să fie Domnul care nu uită pe nimeni, ci fiecărui om, oricât de căzut, El îi rânduiește un loc și o zi în care să audă chemarea Lui spre mântuire, pentru ca oricine o va asculta, să fie mântuit...
Și nimeni să nu moară înainte de a avea un prilej de mântuire.
Astfel unii aud chemarea Domnului în închisori, alții în spitale, alții în biserici, alții în alte locuri și împrejurări.
17 - La unii oameni, - dacă nu merg ei unde se află Evanghelia, se duce Evanghelia acolo unde se află ei.
Dacă nu-L caută ei pe Domnul, îi caută Domnul pe ei.
Și dacă nu știu ei unde este El, știe El unde sunt ei.
Fericit sufletul care într-o astfel de răscruce a vieții sale, alege calea și voia lui Dumnezeu, care este mântuirea sa.
18 - Poate și tu te găsești acum ca într-o închisoare,
poate te găsești ca într-un spital, poate te găsești la o răscruce grea a vieții tale.
- Deschide-ți bine și tu inima, deschide-ți bine mintea și ascultă solia pe care ți-o aduce aceste cuvinte: - primește-L pe Domnul Isus în inima ta și-n viața ta
- și începe chiar acum o viață nouă, prin nașterea din nou și prin predarea ta pe totdeauna în slujba Domnului Isus.
Aceasta va fi salvarea ta, mântuirea ta, vindecarea ta și libertatea ta
- cea veșnică și strălucită.
19 - Dacă Satana are slujitorii lui care să-i bage pe cei credincioși în temniță, are și Hristos slujitorii Săi care să-i scoată.
Și dacă este o vreme în care mărturisitorii lui Isus trebuie să fie duși pentru sufletele pierdute de acolo,
- tot așa, după ce ei și-au făcut slujba Evangheliei între zidurile închisorii, vine o vreme în care ei vor fi scoși.
Pentru că ei n-au fost închiși să putrezească acolo, ci să lumineze.
20 - Când lucrul rânduit pentru ucenicii Domnului undeva s-a sfârșit,
- ei nu vor mai putea fi ținuți acolo nici un ceas mai mult, de către nici o putere de pe pământ sau de sub pământ.
În chiar clipa sfârșirii lucrului lor, ei vor fi scoși afară.
Dumnezeul lor Însuși are grija aceasta clipă de clipă.
Slavă veșnică Ție Marele nostru Ocrotitor, care aduci tuturor alor Tăi, izbăvirea totdeauna la timp.
Amin.