Înger şi demon
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Totdeauna cel care-i face vreunui om nevinovat un rău, este un demon, iar cel care-i face un bine este un înger.
Cel care apasă pe un neprihănit este un demon, cel care îi ajută este un înger.
Cel care condamnă pe un om al lui Dumnezeu, este un diavol, cel care-l izbăveşte este un înger al Domnului.
2 - Omule, oricine ai fi tu şi ori în ce loc puternic te-ai afla, ai grijă şi nu folosi puterea ta spre a face rău unui om nevinovat,
nici spre a apăsa pe un neprihănit,
nici pentru a osândi pe un om al lui Dumnezeu, care nu ţi-a făcut nici ţie şi nici la alt om nici un rău... ci poate a făcut şi mai face mult bine multora. Căci atunci ai fi un demon.
Ci caută cu toată puterea şi cu toată ştiinţa să faci numai bine acestor fel de oameni, când aceasta va depinde de tine, - ca să fii un înger.
Dacă le vei face răul, tu vei fi un demon, - şi partea ta va fi odată cu diavolul şi cu ai lui, în focul veşnic.
Dacă le vei face bine, tu vei fi un înger al lui Dumnezeu şi răsplata ta va fi lumina şi bucuria lui Dumnezeu,
- după cum este şi drept să fie.
3 - O, cât de mulţi astfel de îngeri ai lui Dumnezeu ne-au eliberat şi pe noi, din câte închisori am fost
şi sub câte zăvoare eram închişi!
Noi am văzut un om, dar cel ce ne deschidea uşa,
cel ce ne citea numele,
cel ce ne dădea drumul
- era un trimis ceresc, un înger al Domnului, care venea să ne scoată,
după ce vremea noastră - sau vremea altora, se sfârşise.
4 - După ce se încheie tot ce are de făcut Domnul cu noi în suferinţă, pentru limpezirea altora,
- sau tot ce are de făcut prin alţii, pentru limpezirea noastră,
- uşa se deschide şi noi ieşim afară.
Ferice de cine iese atunci bine.
Vai de cei în care nici acolo adevărul nu s-a limpezit, îndărătnicia nu li s-a frânt şi ascultarea nu li s-a întors.
Acela poate să fie un achitat al oamenilor, dar este un veşnic condamnat al lui Dumnezeu.
5 - Iată fraţii mei şi surorile mele, - porunca lui Dumnezeu pentru noi şi pentru toată Frăţietatea noastră, de azi şi până la Venirea Domnului nostru Hristos, de pe norii cerului Său:
Lucrarea Oastei Domnului a venit în lumea aceasta ca o solie şi ca o însărcinare cerească ca ea să stea în Templul acesta,
în Biserica aceasta,
în credinţa asta
- şi să vestească norodului acestuia, prin naşterea din nou şi vieţuirea în Hristos Isus, - mântuirea.
Pentru noi aceasta şi numai aceasta este voia lui Dumnezeu
şi nu alta. Aici - şi nu în altă parte! Aşa - şi nu altfel.
6 - Doamne, dar nu este un alt loc mai uşor pentru noi, o altă cale, un alt ogor?
- Nu! Cum am făcut Eu, aşa să faceţi şi voi.
Unde v-am aşezat Eu, acolo să staţi.
Unde v-am pus Eu, acolo să vă aflu când voi veni, făcând ceea ce v-am poruncit Eu.
Altfel voi nu sunteţi ucenicii Mei.
7 - Când eşti plin de încredere în Dumnezeu
şi plin de îndrăzneală în hotărârea de a-L sluji credincios pe Domnul Isus, în Templul Lui Sfânt, în Biserica şi credinţa părinţilor tăi,
- nimeni nu te mai poate opri. Atunci nimeni nu trebuie să te poată opri.
Te poate opri cineva din Templu însă, numai când nu eşti cinstit:
când cu gura spui că eşti - dar nu eşti cu toată inima pentru El. Atunci da, te poate opri. Atunci da, - trebuie să te oprească!
8 - Te poate învinui cineva numai când nu-ţi faci datoria faţă de templu
şi nu-ţi îndeplineşti cinstit tot ce se cuvine faţă de Casa lui Dumnezeu. Atunci da, trebuie să fii învinuit.
- Dar când eşti cu un cuget curat faţă de Dumnezeu
şi îţi împlineşti cinstit şi din inimă ceea ce eşti dator faţă de Casa Lui,
- atunci nu ai nevoie şi nu ai voie să te mai temi de nimeni.
Atunci nu are voie - şi nici nu are nevoie, - să te mai învinuiască!
9 - Intraţi cu îndrăzneală, cu credinţă şi cu evlavie în Templul Domnului.
Staţi cinstiţi acolo
şi mărturisiţi cu hotărâre cuvintele vieţii noi, ale vieţii sfinte, ale vieţii în Hristos,
- fiindcă aceasta este porunca lui Dumnezeu.
Îndrăzniţi, Hristos v-a trimis acolo.
El este cu voi - şi veţi birui.
10 - Orice cârtire şi orice murmurare la orice om, - vine dintr-o nemulţumire sau din mai multe.
Orice nemulţumire vine dintr-o nedreptate sau din mai multe.
Şi orice nedreptate vine dintr-un păcat sau din mai multe.
Între credincioşii adevăraţi, acestea nu trebuie să se întâmple niciodată,
- fiindcă ei având dragostea care niciodată nu-şi caută folosul său, nu numai că nimeni nu va nedreptăţi pe nimeni, dar fiecare va căuta folosul fiecăruia.
Astfel toţi sunt fericiţi şi nimeni n-are motiv să murmure, să cârtească, să se plângă.
11 - Nu întotdeauna este bine, fiindcă nu toţi câţi vin într-o adunare duhovnicească au Duhul Sfânt.
Şi nu toţi cei ce vin în staulul lui Hristos sunt oile Lui.
Mai sunt acolo şi câini, săriţi peste gard.
Mai sunt şi şerpi băgaţi pe sub gardul Lucrării Domnului
- iar toţi aceştia vorbind o limbă străină de a poporului sfânt,
având o fire străină şi o ţintă străină,
- vor face totdeauna lucruri care dau naştere la murmurare, la cârtiri, la rele, la tulburări şi la rătăciri.
12 - Despre primele tulburări făcute în Biserica Creştină, Sfânta Scriptură spune că le-au provocat cei ce vorbeau greceşte... Aceştia erau evreii veniţi din alte părţi şi strămutaţi în Ierusalim de prin Asia Mică, Egipt şi din coloniile greceşti din răsărit...
Aceştia au venit în Ierusalim, dar nu vorbeau nici limba lui,
nici n-aveau obiceiurile lui,
nici nu se uniseră cu duhul lui. Mai păstrau încă în ale lor tot ce avuseseră de la străinii pe unde erau împrăştiaţi şi dintre care veniseră în Ierusalim.
Ce mult rău fac şi în poporul lui Hristos, cei care vorbesc limbi străine de duhul Lucrării Domnului! Cei veniţi cu obiceiuri şi cu vorbe de la alţii.
13 - O, ce mare lucru este ca orice suflet care vine în Ierusalim, adică intră în adunarea Domnului, să lase tot ce avea când era în lume,
tot ce învăţase acolo, în limba aceea, în obiceiurile acelea, în felul acela
- şi odată venit în poporul Domnului să devină un om nou, cu limba lui, cu firea lui, cu tot felul lui de a fi, devenind una atât în gânduri cât şi în simţiri cu fraţii lui în Hristos, între care a venit şi între care trebuie să stea.
14 - Grija şi supravegherea asupra unităţii frăţeşti trebuie să o aibă în primul rând fiecare de sine însuşi.
Fiecare credincios sau credincioasă care se strămută din firea lui cea veche în firea cea nouă,
din păcat în har,
din felul deşert de vieţuire a lumii acesteia, - în felul cel duhovnicesc de vieţuire al lui Hristos,
- trebuie să se cerceteze mereu el pe sine însuşi, pentru a se vedea dacă el este în credinţă sau nu este.
Dacă este Hristos în el sau nu este.
Dacă umblă prin Duhul Sfânt sau nu umblă.
15 - Dacă unora nu le place să se cerceteze pe ei înşişi, atunci trebuie să aibă grija aceasta fraţii care îi văd, care îi aud, care ştiu.
Să caute aceştia să-i ajute să ajungă a se cerceta şi a se îndrepta,
- mai înainte de a fi prea târziu...
16 - Mântuitorul ne-a poruncit acest lucru când a zis: Dacă vezi pe fratele tău că păcătuieşte, mustră-l între tine şi el.
Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine doi martori...
Dacă nu te ascultă nici aşa, - spune-l Bisericii...
17 - Ce bine ar fi dacă şi noi am fi ascultat de Cuvântul poruncitor al Domnului nostru,
şi ne-am fi despărţit de la început de cei ce nu ascultă nici de fraţi şi nici de biserică!
De toţi care au venit în Ierusalimul Oastei, dar n-au vrut niciodată să-şi schimbe nici limba străină, nici obiceiurile altora, nici simţămintele,
ci îşi schimbă numai puţin părul sectarist de pe dinafară ca să semene cu lâna frăţească a adunării noastre.
18 - Să vă fie această lecţie amară, de învăţătură măcar vouă celor ce veniţi după noi,
- pentru ca să nu păţiţi şi voi la fel şi pentru ca măcar voi să fiţi scutiţi de durerile şi de pagubele pe care le-am îndurat noi
din pricină că nu am fost destul de treji şi veghetori asupra Ierusalimului Sfânt, la curăţia căruia avem datoria să veghem cu toţi ochii noştri mai deschişi.
19 - Dacă undeva este o nedreptate din partea unuia - şi nu este tot atâta răbdare şi renunţare din partea celuilalt, acolo totdeauna se va lăsa tulburare şi cârtire.
Se poate că la început, a fost asta o vreme.
Dar când o sfoară se întinde prea mult, ea se rupe la acela care trage mai tare.
20 - Scumpii mei fraţi şi surori, nu vă nedreptăţiţi niciodată, nici unul pe nici unul...
Nu vă nedreptăţiţi întru nimic, nici pe faţă şi nici în ascuns,
nici trupeşte şi nici sufleteşte,
- fiindcă nedreptatea împotriva fratelui, este un păcat strigător la cer.
Lasă mai bine ceva de la tine, decât să iei ceva de la el.
Dacă trebuie să împarţi, dă-i lui partea cea mai mare.
Dacă trebuie să alegi, ia tu partea cea mai slabă.
Dacă trebuie să începi, ia tu partea cea mai mică.
Dacă trebuie să iei, rămâi tu cel mai din urmă.
Pâinea pe care o dăruieşti altuia, aia te va sătura cel mai bine. Şi haina pe care o laşi altuia, te încălzeşte cel mai plăcut.
Cu o fărâmă nu te saturi, dar poţi să-ţi câştigi un prieten şi să-ţi obligi un vrăjmaş.
Doamne Isuse, ajută-ne să facem cum ai făcut Tu.
Amin.