Înger și demon
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Totdeauna cel care-i face vreunui om nevinovat un rău, este un demon, iar cel care-i face un bine este un înger.
Cel care apasă pe un neprihănit este un demon, cel care îi ajută este un înger.
Cel care condamnă pe un om al lui Dumnezeu, este un diavol, cel care-l izbăvește este un înger al Domnului.
2 - Omule, oricine ai fi tu și ori în ce loc puternic te-ai afla, ai grijă și nu folosi puterea ta spre a face rău unui om nevinovat,
nici spre a apăsa pe un neprihănit,
nici pentru a osândi pe un om al lui Dumnezeu, care nu ți-a făcut nici ție și nici la alt om nici un rău... ci poate a făcut și mai face mult bine multora. Căci atunci ai fi un demon.
Ci caută cu toată puterea și cu toată știința să faci numai bine acestor fel de oameni, când aceasta va depinde de tine, - ca să fii un înger.
Dacă le vei face răul, tu vei fi un demon, - și partea ta va fi odată cu diavolul și cu ai lui, în focul veșnic.
Dacă le vei face bine, tu vei fi un înger al lui Dumnezeu și răsplata ta va fi lumina și bucuria lui Dumnezeu,
- după cum este și drept să fie.
3 - O, cât de mulți astfel de îngeri ai lui Dumnezeu ne-au eliberat și pe noi, din câte închisori am fost
și sub câte zăvoare eram închiși!
Noi am văzut un om, dar cel ce ne deschidea ușa,
cel ce ne citea numele,
cel ce ne dădea drumul
- era un trimis ceresc, un înger al Domnului, care venea să ne scoată,
după ce vremea noastră - sau vremea altora, se sfârșise.
4 - După ce se încheie tot ce are de făcut Domnul cu noi în suferință, pentru limpezirea altora,
- sau tot ce are de făcut prin alții, pentru limpezirea noastră,
- ușa se deschide și noi ieșim afară.
Ferice de cine iese atunci bine.
Vai de cei în care nici acolo adevărul nu s-a limpezit, îndărătnicia nu li s-a frânt și ascultarea nu li s-a întors.
Acela poate să fie un achitat al oamenilor, dar este un veșnic condamnat al lui Dumnezeu.
5 - Iată frații mei și surorile mele, - porunca lui Dumnezeu pentru noi și pentru toată Frățietatea noastră, de azi și până la Venirea Domnului nostru Hristos, de pe norii cerului Său:
Lucrarea Oastei Domnului a venit în lumea aceasta ca o solie și ca o însărcinare cerească ca ea să stea în Templul acesta,
în Biserica aceasta,
în credința asta
- și să vestească norodului acestuia, prin nașterea din nou și viețuirea în Hristos Isus, - mântuirea.
Pentru noi aceasta și numai aceasta este voia lui Dumnezeu
și nu alta. Aici - și nu în altă parte! Așa - și nu altfel.
6 - Doamne, dar nu este un alt loc mai ușor pentru noi, o altă cale, un alt ogor?
- Nu! Cum am făcut Eu, așa să faceți și voi.
Unde v-am așezat Eu, acolo să stați.
Unde v-am pus Eu, acolo să vă aflu când voi veni, făcând ceea ce v-am poruncit Eu.
Altfel voi nu sunteți ucenicii Mei.
7 - Când ești plin de încredere în Dumnezeu
și plin de îndrăzneală în hotărârea de a-L sluji credincios pe Domnul Isus, în Templul Lui Sfânt, în Biserica și credința părinților tăi,
- nimeni nu te mai poate opri. Atunci nimeni nu trebuie să te poată opri.
Te poate opri cineva din Templu însă, numai când nu ești cinstit:
când cu gura spui că ești - dar nu ești cu toată inima pentru El. Atunci da, te poate opri. Atunci da, - trebuie să te oprească!
8 - Te poate învinui cineva numai când nu-ți faci datoria față de templu
și nu-ți îndeplinești cinstit tot ce se cuvine față de Casa lui Dumnezeu. Atunci da, trebuie să fii învinuit.
- Dar când ești cu un cuget curat față de Dumnezeu
și îți împlinești cinstit și din inimă ceea ce ești dator față de Casa Lui,
- atunci nu ai nevoie și nu ai voie să te mai temi de nimeni.
Atunci nu are voie - și nici nu are nevoie, - să te mai învinuiască!
9 - Intrați cu îndrăzneală, cu credință și cu evlavie în Templul Domnului.
Stați cinstiți acolo
și mărturisiți cu hotărâre cuvintele vieții noi, ale vieții sfinte, ale vieții în Hristos,
- fiindcă aceasta este porunca lui Dumnezeu.
Îndrăzniți, Hristos v-a trimis acolo.
El este cu voi - și veți birui.
10 - Orice cârtire și orice murmurare la orice om, - vine dintr-o nemulțumire sau din mai multe.
Orice nemulțumire vine dintr-o nedreptate sau din mai multe.
Și orice nedreptate vine dintr-un păcat sau din mai multe.
Între credincioșii adevărați, acestea nu trebuie să se întâmple niciodată,
- fiindcă ei având dragostea care niciodată nu-și caută folosul său, nu numai că nimeni nu va nedreptăți pe nimeni, dar fiecare va căuta folosul fiecăruia.
Astfel toți sunt fericiți și nimeni n-are motiv să murmure, să cârtească, să se plângă.
11 - Nu întotdeauna este bine, fiindcă nu toți câți vin într-o adunare duhovnicească au Duhul Sfânt.
Și nu toți cei ce vin în staulul lui Hristos sunt oile Lui.
Mai sunt acolo și câini, săriți peste gard.
Mai sunt și șerpi băgați pe sub gardul Lucrării Domnului
- iar toți aceștia vorbind o limbă străină de a poporului sfânt,
având o fire străină și o țintă străină,
- vor face totdeauna lucruri care dau naștere la murmurare, la cârtiri, la rele, la tulburări și la rătăciri.
12 - Despre primele tulburări făcute în Biserica Creștină, Sfânta Scriptură spune că le-au provocat cei ce vorbeau grecește... Aceștia erau evreii veniți din alte părți și strămutați în Ierusalim de prin Asia Mică, Egipt și din coloniile grecești din răsărit...
Aceștia au venit în Ierusalim, dar nu vorbeau nici limba lui,
nici n-aveau obiceiurile lui,
nici nu se uniseră cu duhul lui. Mai păstrau încă în ale lor tot ce avuseseră de la străinii pe unde erau împrăștiați și dintre care veniseră în Ierusalim.
Ce mult rău fac și în poporul lui Hristos, cei care vorbesc limbi străine de duhul Lucrării Domnului! Cei veniți cu obiceiuri și cu vorbe de la alții.
13 - O, ce mare lucru este ca orice suflet care vine în Ierusalim, adică intră în adunarea Domnului, să lase tot ce avea când era în lume,
tot ce învățase acolo, în limba aceea, în obiceiurile acelea, în felul acela
- și odată venit în poporul Domnului să devină un om nou, cu limba lui, cu firea lui, cu tot felul lui de a fi, devenind una atât în gânduri cât și în simțiri cu frații lui în Hristos, între care a venit și între care trebuie să stea.
14 - Grija și supravegherea asupra unității frățești trebuie să o aibă în primul rând fiecare de sine însuși.
Fiecare credincios sau credincioasă care se strămută din firea lui cea veche în firea cea nouă,
din păcat în har,
din felul deșert de viețuire a lumii acesteia, - în felul cel duhovnicesc de viețuire al lui Hristos,
- trebuie să se cerceteze mereu el pe sine însuși, pentru a se vedea dacă el este în credință sau nu este.
Dacă este Hristos în el sau nu este.
Dacă umblă prin Duhul Sfânt sau nu umblă.
15 - Dacă unora nu le place să se cerceteze pe ei înșiși, atunci trebuie să aibă grija aceasta frații care îi văd, care îi aud, care știu.
Să caute aceștia să-i ajute să ajungă a se cerceta și a se îndrepta,
- mai înainte de a fi prea târziu...
16 - Mântuitorul ne-a poruncit acest lucru când a zis: Dacă vezi pe fratele tău că păcătuiește, mustră-l între tine și el.
Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine doi martori...
Dacă nu te ascultă nici așa, - spune-l Bisericii...
17 - Ce bine ar fi dacă și noi am fi ascultat de Cuvântul poruncitor al Domnului nostru,
și ne-am fi despărțit de la început de cei ce nu ascultă nici de frați și nici de biserică!
De toți care au venit în Ierusalimul Oastei, dar n-au vrut niciodată să-și schimbe nici limba străină, nici obiceiurile altora, nici simțămintele,
ci își schimbă numai puțin părul sectarist de pe dinafară ca să semene cu lâna frățească a adunării noastre.
18 - Să vă fie această lecție amară, de învățătură măcar vouă celor ce veniți după noi,
- pentru ca să nu pățiți și voi la fel și pentru ca măcar voi să fiți scutiți de durerile și de pagubele pe care le-am îndurat noi
din pricină că nu am fost destul de treji și veghetori asupra Ierusalimului Sfânt, la curăția căruia avem datoria să veghem cu toți ochii noștri mai deschiși.
19 - Dacă undeva este o nedreptate din partea unuia - și nu este tot atâta răbdare și renunțare din partea celuilalt, acolo totdeauna se va lăsa tulburare și cârtire.
Se poate că la început, a fost asta o vreme.
Dar când o sfoară se întinde prea mult, ea se rupe la acela care trage mai tare.
20 - Scumpii mei frați și surori, nu vă nedreptățiți niciodată, nici unul pe nici unul...
Nu vă nedreptățiți întru nimic, nici pe față și nici în ascuns,
nici trupește și nici sufletește,
- fiindcă nedreptatea împotriva fratelui, este un păcat strigător la cer.
Lasă mai bine ceva de la tine, decât să iei ceva de la el.
Dacă trebuie să împarți, dă-i lui partea cea mai mare.
Dacă trebuie să alegi, ia tu partea cea mai slabă.
Dacă trebuie să începi, ia tu partea cea mai mică.
Dacă trebuie să iei, rămâi tu cel mai din urmă.
Pâinea pe care o dăruiești altuia, aia te va sătura cel mai bine. Și haina pe care o lași altuia, te încălzește cel mai plăcut.
Cu o fărâmă nu te saturi, dar poți să-ți câștigi un prieten și să-ți obligi un vrăjmaș.
Doamne Isuse, ajută-ne să facem cum ai făcut Tu.
Amin.