Duhul Adevărului şi celelalte duhuri
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Voi care sunteţi oamenii gurilor flămânde şi ai mâinilor împărţitoare, - fiţi treji să vedeţi şi să prevedeţi totul.
Împiedicaţi necinstea între fraţi, până ce ea nu ajunge nedreptate. Căci odată ajunsă - va fi mai greu să împiedicaţi cearta dintre fraţi
apoi dezbinarea, apoi ura - care se vor aprinde din micile scântei, pe care dacă aţi fi fost treji să le stingeţi la timp, aţi fi împiedicat o sumedenie de rele
- şi aţi fi salvat o mulţime de suflete.
2 - Conducerea Bisericii Domnului, îndrumarea Lucrării Lui, supravegherea Familiei Sale, - Domnul Isus n-a încredinţat-o numai unuia dintre apostolii Săi, - ci tuturor la un loc.
Domnul Isus n-a zis apostolilor Săi: Iată, acesta - unul dintre voi va fi conducătorul vostru,
iar voi toţi trebuie să vă supuneţi lui şi să ascultaţi de el!
3 - Felul de conducere pe care l-a lăsat Domnul Lucrării Sale este: cei doisprezece nu cel unul, oricare unul ar fi omul acela.
Fiindcă, luat în parte fiecare apostol putea greşi (după cum au şi greşit). Dar toţi împreună nu puteau,
fiindcă Domnul Isus era cu ei,
fiindcă Duhul Sfânt era cu ei,
fiindcă Lumina lui Dumnezeu îi îndruma!
- şi nici n-au greşit!
4 - Acesta şi trebuie să rămână pe totdeauna felul de conducere al Lucrării lui Dumnezeu: nu unul - ci mai mulţi fraţi!
Toţi cei care sunt mai cu experienţă, mai cu vază, mai deosebiţi - dintre fraţii Lucrării,
peste care se văd mai luminos semnele Domnului Isus,
prin care se fac mai frumos minunile lui Dumnezeu
şi pe care-i însoţeşte mai puternic puterea Duhului Sfânt
- aceştia dintre toţi fraţii, să fie acei cărora în dragoste să se supună toţi.
5 - Aceşti fraţi care vor fi aşa, - să fie cei întrebaţi şi cei ascultaţi.
Aceştia să fie cei care trebuie să fie priviţi ca stâlpi.
Fiecare dintre fraţi să-i privească şi să-i preţuiască nespus de mult din pricina lucrării lor (1 Tes. 5, 13).
Nimeni să nu treacă peste cuvântul lor şi orice hotărâre luată de ei - să fie ascultată de către toţi,
căci Domnul vorbeşte prin ei.
6 - Dumnezeu n-a trimis şi nu trimite niciodată pe nici un înger din cer, ca să lămurească pe acela care nu vrea să asculte de fraţi.
Cu atât mai mult Dumnezeu Însuşi nu vorbeşte El direct şi Personal niciodată, nici unuia care dispreţuieşte pe fraţii săi aleşi
şi care nesocoteşte cuvântul şi îndrumările Frăţietăţii lui duhovniceşti.
7 - Unor neascultători îngâmfaţi, care pretind că lor le vorbeşte direct Dumnezeu, - acelora le vorbeşte diavolul, prefăcut în înger de lumină,
fiindcă numai diavolul a îndemnat totdeauna la neascultare şi la mândrie.
Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru ne-a îndemnat totdeauna numai la smerenie şi la ascultare unii de alţii.
8 - Fraţii mei scumpi şi aleşi şi surorile mele, fiţi cu cea mai mare băgare de seamă la orice şoaptă a Satanei: nu vă socotiţi cu trufie mai înţelepţi decât fraţii voştri.
Nu vă consideraţi cu ambiţie mai buni ca înaintaşii voştri,
nu vă priviţi mai presus ca toţi
şi nu vă arătaţi mai vrednici, prin vorbe.
- Aceasta este o ispită diavolească şi oricine a căzut în ea a fost pierdut.
9 - Frate ales - şi deosebit,
te rog cu lacrimi, nu te socoti mai presus ca fraţii tăi cei ostenitori în Lucrarea lui Hristos.
Chiar dacă eşti cel mai bătrân între ei.
Chiar dacă eşti cel mai talentat dintre ei.
Chiar dacă eşti cel mai vrednic dintre ei
şi chiar dacă ai suferit sau ai lucrat sau ai luptat cel mai mult dintre ei...
- Nu te socoti tu însuţi pe tine, - niciodată mai presus nici faţă de cel mai din urmă dintre fraţii tăi.
Ci socoteşte-te totdeauna mai prejos - pentru ca să poţi primi - dacă îţi va veni - un sfat şi chiar o mustrare de la oricare dintre ei,
- chiar dacă după părerea ta, n-ai meritat-o.
Aceasta te va înălţa în ochii Domnului tău, iar El va face să fii înălţat nespus şi în faţa fraţilor tăi.
10 - Toate răstălmăcirile Biblice, toate cârtirile dintre fraţi,
toate relele lăuntrice şi mari, ale Bisericii adevărate a lui Hristos,
au luat naştere şi întindere de la lucrătorii mândri şi răi,
de la fraţii care n-au ştiut să se păzească, să se ferească şi să se depărteze la timp (Rom. 16, 17; Fap. Ap. 20, 29-31; Tit 3, 10-11).
O, dacă ar fi aceasta o învăţătură ţinută în seamă, măcar pentru viitor!
11 - Nici unul dintre cei dezbinaţi nu s-au mai întors înapoi.
Nici unul dintre ei nu şi-au mai recunoscut greşeala.
Nici unul nu s-a mai îndreptat din rătăcirea lui, fiindcă demonul mândriei care a pus stăpânire pe orice dezbinător în chiar clipa când s-a ridicat peste fraţii lui şi în contra lor, - nu l-a mai lăsat din ghearele sale.
Ştiţi oare pe vreunul care să se fi căit şi să se fi întors din rătăcirea lui?
Noi nu ştim pe nici unul!
12 - Fii cu grijă fratele meu, alesul şi trimisul Domnului.
Orice gând îl ai, adu-l nu numai la cunoaşterea Domnului - ci şi la a fraţilor.
Orice încredinţări primeşti, vino cu ele să întrebi nu numai pe Domnul - ci şi pe fraţi,
13 - Orice descoperiri ce ţi s-ar face de către vreun duh,
orice profeţii ce ţi-ar fi inspirate,
orice adevăruri ce ţi s-ar lumina,
şi orice glas ţi-ar vorbi,
- vino cu ele neapărat şi adu-le grabnic la cunoştinţa fraţilor tăi.
Cere-le părerea lor,
primeşte-le sfatul şi ascultă-le îndrumarea,
fiindcă numai atunci nu greşeşti, sau nu vei fi înşelat.
Numai atunci poţi fi şi tu liniştit şi bine încredinţat că nu eşti într-o cursă a diavolului
- sau nu eşti atras într-o primejdie a lui.
14 - Voi fraţi aleşi şi trimişi ai Domnului, - învăţaţi din experienţa sfinţilor apostoli!
- Feriţi-vă de împărţeala de ajutoare...
Nu primiţi voi ajutoarele şi nu le împărţiţi voi. Treaba aceasta totdeauna va crea multe bănuieli, suspiciuni, murmurări, cârtiri şi nemulţumire.
Ochii firii pământeşti sunt foarte mari şi limba ei este foarte lungă.
Feriţi Cinstea Evangheliei de ocările care vin totdeauna din astfel de treburi,
şi feriţi cinstea voastră de bănuieli necinstite.
Tot ce aţi câştigat într-o viaţă puteţi pierde într-o clipă.
Pe toţi câţi vi i-aţi apropiat prin mii de griji, - vi-i puteţi îndepărta printr-o singură neglijenţă.
Nu vă ocupaţi voi cu lucrurile trupeşti.
Nu împărţiţi voi bunurile materiale.
Nu vă risipiţi voi timpul cel scump, pentru cele ce pier.
15 - Voi consacraţi-vă total Domnului şi fraţilor - tot timpul vostru şi toată puterea voastră numai pentru cele duhovniceşti,
numai pentru cele veşnice,
numai pentru cele de Sus.
Lăsaţi toate celelalte în grija altora.
Aceasta va înălţa mereu mai frumos Numele Domnului vostru cât şi cinstea Evangheliei pe care o propovăduiţi voi.
16 - În felul acesta se vor înălţa mereu mai frumoase şi sufletele fraţilor voştri şi nivelul duhovnicesc al adunării Domnului în care lucraţi.
Iar aceste binecuvântări se vor întoarce peste voi mereu mai frumoase, mai mari şi mai fericite.
În adunarea lui Dumnezeu trebuie să fie totdeauna o bună rânduială,
iar unde este o bună rânduială fiecare lucru este la locul lui, fiecare treabă se face la vremea ei, fiecare slujitor este la postul său.
Cel mai bun lucru pe care l-a făcut Domnul Dumnezeu la Începutul Creaţiunii, a fost Ordinea, buna rânduială pe care a statornicit-o prin legi veşnice, când a aşezat vremile, locurile şi mişcările tuturor lucrurilor şi lucrărilor Lui.
Şi pentru că această ordine este desăvârşită şi neschimbată, - toate lucrurile Lui merg bine
şi toate lucrările Sale se fac frumos.
17 - Aşa este oriunde este ordine, rânduială şi ascultare din Dumnezeu.
Şi după cum aceasta se vede atât de minunat în toate lucrările lui Dumnezeu dinafara noastră, tot aşa trebuie să fie şi în cele dinăuntrul nostru.
Şi dacă în lumea firească şi văzută este atâta rânduială, cu cât mai multă trebuie să fie în lumea cea duhovnicească şi nevăzută!
18 - Dacă în familia ta nu poţi trăi dezordonat şi nesupus - cum să poţi trăi în Familia lui Hristos, în felul acesta?
Ci oricine nesocoteşte buna rânduială şi ascultare frăţească va fi osândit şi de Cuvântul lui Dumnezeu - şi de cuvântul fraţilor.
19 - Orice însărcinare primită de la Dumnezeu, este neapărat nevoie să fie recunoscută şi de către fraţi
- fiindcă Dumnezeu nu lucrează fără ai Lui.
Duhul Sfânt încredinţează totdeauna pe Biserica Sa vie de harul pe care îl dă El unuia pe care şi-L alege pentru o slujbă a Lui în ea.
Şi încă de la început duhul fraţilor adevăraţi este în acelaşi gând cu Duhul Sfânt în recunoaşterea acestei alegeri.
20 - Oricine merge în vestirea Cuvântului Sfânt fără un deplin asentiment frăţesc, - acela este un om dubios şi străin.
Oricine îşi ia singur o însărcinare, fără învoirea fraţilor şi împotriva lor, este un om primejdios pentru Lucrarea lui Dumnezeu.
Porunca Domnului prin apostolii Săi, este ca oricine are să îndeplinească o însărcinare în Lucrarea Domnului trebuie să fie mai întâi:
vorbit de bine de toţi fraţii,
apoi să fie plin de Duhul Sfânt
Te rugăm Doamne Duhule Sfinte, dă Bisericii Tale numai astfel de oameni.
Amin.