Duhul Adevărului și celelalte duhuri
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Voi care sunteți oamenii gurilor flămânde și ai mâinilor împărțitoare, - fiți treji să vedeți și să prevedeți totul.
Împiedicați necinstea între frați, până ce ea nu ajunge nedreptate. Căci odată ajunsă - va fi mai greu să împiedicați cearta dintre frați
apoi dezbinarea, apoi ura - care se vor aprinde din micile scântei, pe care dacă ați fi fost treji să le stingeți la timp, ați fi împiedicat o sumedenie de rele
- și ați fi salvat o mulțime de suflete.
2 - Conducerea Bisericii Domnului, îndrumarea Lucrării Lui, supravegherea Familiei Sale, - Domnul Isus n-a încredințat-o numai unuia dintre apostolii Săi, - ci tuturor la un loc.
Domnul Isus n-a zis apostolilor Săi: Iată, acesta - unul dintre voi va fi conducătorul vostru,
iar voi toți trebuie să vă supuneți lui și să ascultați de el!
3 - Felul de conducere pe care l-a lăsat Domnul Lucrării Sale este: cei doisprezece nu cel unul, oricare unul ar fi omul acela.
Fiindcă, luat în parte fiecare apostol putea greși (după cum au și greșit). Dar toți împreună nu puteau,
fiindcă Domnul Isus era cu ei,
fiindcă Duhul Sfânt era cu ei,
fiindcă Lumina lui Dumnezeu îi îndruma!
- și nici n-au greșit!
4 - Acesta și trebuie să rămână pe totdeauna felul de conducere al Lucrării lui Dumnezeu: nu unul - ci mai mulți frați!
Toți cei care sunt mai cu experiență, mai cu vază, mai deosebiți - dintre frații Lucrării,
peste care se văd mai luminos semnele Domnului Isus,
prin care se fac mai frumos minunile lui Dumnezeu
și pe care-i însoțește mai puternic puterea Duhului Sfânt
- aceștia dintre toți frații, să fie acei cărora în dragoste să se supună toți.
5 - Acești frați care vor fi așa, - să fie cei întrebați și cei ascultați.
Aceștia să fie cei care trebuie să fie priviți ca stâlpi.
Fiecare dintre frați să-i privească și să-i prețuiască nespus de mult din pricina lucrării lor (1 Tes. 5, 13).
Nimeni să nu treacă peste cuvântul lor și orice hotărâre luată de ei - să fie ascultată de către toți,
căci Domnul vorbește prin ei.
6 - Dumnezeu n-a trimis și nu trimite niciodată pe nici un înger din cer, ca să lămurească pe acela care nu vrea să asculte de frați.
Cu atât mai mult Dumnezeu Însuși nu vorbește El direct și Personal niciodată, nici unuia care disprețuiește pe frații săi aleși
și care nesocotește cuvântul și îndrumările Frățietății lui duhovnicești.
7 - Unor neascultători îngâmfați, care pretind că lor le vorbește direct Dumnezeu, - acelora le vorbește diavolul, prefăcut în înger de lumină,
fiindcă numai diavolul a îndemnat totdeauna la neascultare și la mândrie.
Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru ne-a îndemnat totdeauna numai la smerenie și la ascultare unii de alții.
8 - Frații mei scumpi și aleși și surorile mele, fiți cu cea mai mare băgare de seamă la orice șoaptă a Satanei: nu vă socotiți cu trufie mai înțelepți decât frații voștri.
Nu vă considerați cu ambiție mai buni ca înaintașii voștri,
nu vă priviți mai presus ca toți
și nu vă arătați mai vrednici, prin vorbe.
- Aceasta este o ispită diavolească și oricine a căzut în ea a fost pierdut.
9 - Frate ales - și deosebit,
te rog cu lacrimi, nu te socoti mai presus ca frații tăi cei ostenitori în Lucrarea lui Hristos.
Chiar dacă ești cel mai bătrân între ei.
Chiar dacă ești cel mai talentat dintre ei.
Chiar dacă ești cel mai vrednic dintre ei
și chiar dacă ai suferit sau ai lucrat sau ai luptat cel mai mult dintre ei...
- Nu te socoti tu însuți pe tine, - niciodată mai presus nici față de cel mai din urmă dintre frații tăi.
Ci socotește-te totdeauna mai prejos - pentru ca să poți primi - dacă îți va veni - un sfat și chiar o mustrare de la oricare dintre ei,
- chiar dacă după părerea ta, n-ai meritat-o.
Aceasta te va înălța în ochii Domnului tău, iar El va face să fii înălțat nespus și în fața fraților tăi.
10 - Toate răstălmăcirile Biblice, toate cârtirile dintre frați,
toate relele lăuntrice și mari, ale Bisericii adevărate a lui Hristos,
au luat naștere și întindere de la lucrătorii mândri și răi,
de la frații care n-au știut să se păzească, să se ferească și să se depărteze la timp (Rom. 16, 17; Fap. Ap. 20, 29-31; Tit 3, 10-11).
O, dacă ar fi aceasta o învățătură ținută în seamă, măcar pentru viitor!
11 - Nici unul dintre cei dezbinați nu s-au mai întors înapoi.
Nici unul dintre ei nu și-au mai recunoscut greșeala.
Nici unul nu s-a mai îndreptat din rătăcirea lui, fiindcă demonul mândriei care a pus stăpânire pe orice dezbinător în chiar clipa când s-a ridicat peste frații lui și în contra lor, - nu l-a mai lăsat din ghearele sale.
Știți oare pe vreunul care să se fi căit și să se fi întors din rătăcirea lui?
Noi nu știm pe nici unul!
12 - Fii cu grijă fratele meu, alesul și trimisul Domnului.
Orice gând îl ai, adu-l nu numai la cunoașterea Domnului - ci și la a fraților.
Orice încredințări primești, vino cu ele să întrebi nu numai pe Domnul - ci și pe frați,
13 - Orice descoperiri ce ți s-ar face de către vreun duh,
orice profeții ce ți-ar fi inspirate,
orice adevăruri ce ți s-ar lumina,
și orice glas ți-ar vorbi,
- vino cu ele neapărat și adu-le grabnic la cunoștința fraților tăi.
Cere-le părerea lor,
primește-le sfatul și ascultă-le îndrumarea,
fiindcă numai atunci nu greșești, sau nu vei fi înșelat.
Numai atunci poți fi și tu liniștit și bine încredințat că nu ești într-o cursă a diavolului
- sau nu ești atras într-o primejdie a lui.
14 - Voi frați aleși și trimiși ai Domnului, - învățați din experiența sfinților apostoli!
- Feriți-vă de împărțeala de ajutoare...
Nu primiți voi ajutoarele și nu le împărțiți voi. Treaba aceasta totdeauna va crea multe bănuieli, suspiciuni, murmurări, cârtiri și nemulțumire.
Ochii firii pământești sunt foarte mari și limba ei este foarte lungă.
Feriți Cinstea Evangheliei de ocările care vin totdeauna din astfel de treburi,
și feriți cinstea voastră de bănuieli necinstite.
Tot ce ați câștigat într-o viață puteți pierde într-o clipă.
Pe toți câți vi i-ați apropiat prin mii de griji, - vi-i puteți îndepărta printr-o singură neglijență.
Nu vă ocupați voi cu lucrurile trupești.
Nu împărțiți voi bunurile materiale.
Nu vă risipiți voi timpul cel scump, pentru cele ce pier.
15 - Voi consacrați-vă total Domnului și fraților - tot timpul vostru și toată puterea voastră numai pentru cele duhovnicești,
numai pentru cele veșnice,
numai pentru cele de Sus.
Lăsați toate celelalte în grija altora.
Aceasta va înălța mereu mai frumos Numele Domnului vostru cât și cinstea Evangheliei pe care o propovăduiți voi.
16 - În felul acesta se vor înălța mereu mai frumoase și sufletele fraților voștri și nivelul duhovnicesc al adunării Domnului în care lucrați.
Iar aceste binecuvântări se vor întoarce peste voi mereu mai frumoase, mai mari și mai fericite.
În adunarea lui Dumnezeu trebuie să fie totdeauna o bună rânduială,
iar unde este o bună rânduială fiecare lucru este la locul lui, fiecare treabă se face la vremea ei, fiecare slujitor este la postul său.
Cel mai bun lucru pe care l-a făcut Domnul Dumnezeu la Începutul Creațiunii, a fost Ordinea, buna rânduială pe care a statornicit-o prin legi veșnice, când a așezat vremile, locurile și mișcările tuturor lucrurilor și lucrărilor Lui.
Și pentru că această ordine este desăvârșită și neschimbată, - toate lucrurile Lui merg bine
și toate lucrările Sale se fac frumos.
17 - Așa este oriunde este ordine, rânduială și ascultare din Dumnezeu.
Și după cum aceasta se vede atât de minunat în toate lucrările lui Dumnezeu dinafara noastră, tot așa trebuie să fie și în cele dinăuntrul nostru.
Și dacă în lumea firească și văzută este atâta rânduială, cu cât mai multă trebuie să fie în lumea cea duhovnicească și nevăzută!
18 - Dacă în familia ta nu poți trăi dezordonat și nesupus - cum să poți trăi în Familia lui Hristos, în felul acesta?
Ci oricine nesocotește buna rânduială și ascultare frățească va fi osândit și de Cuvântul lui Dumnezeu - și de cuvântul fraților.
19 - Orice însărcinare primită de la Dumnezeu, este neapărat nevoie să fie recunoscută și de către frați
- fiindcă Dumnezeu nu lucrează fără ai Lui.
Duhul Sfânt încredințează totdeauna pe Biserica Sa vie de harul pe care îl dă El unuia pe care și-L alege pentru o slujbă a Lui în ea.
Și încă de la început duhul fraților adevărați este în același gând cu Duhul Sfânt în recunoașterea acestei alegeri.
20 - Oricine merge în vestirea Cuvântului Sfânt fără un deplin asentiment frățesc, - acela este un om dubios și străin.
Oricine își ia singur o însărcinare, fără învoirea fraților și împotriva lor, este un om primejdios pentru Lucrarea lui Dumnezeu.
Porunca Domnului prin apostolii Săi, este ca oricine are să îndeplinească o însărcinare în Lucrarea Domnului trebuie să fie mai întâi:
vorbit de bine de toți frații,
apoi să fie plin de Duhul Sfânt
Te rugăm Doamne Duhule Sfinte, dă Bisericii Tale numai astfel de oameni.
Amin.