Ceva despre locurile grele din Biblie; În Biblie sunt și „ape mai adânci”, în care pot intra numai cei ce știu „înota”

Acum sunt doi ani, scriam în această foaie că Biblia este o Carte scrisă pe înţelesul tuturor. Dumnezeirea S-a îngrijit ca hrana şi mana cea cerească din Biblie să fie la îndemâna tuturor. Biblia cuprinde cea mai uşoară mâncare: pâine şi apă duhovnicească.

Dar, pe de altă parte, în Biblie sunt şi mâncăruri duhovniceşti mai grele; sunt şi ape mai adânci. Sunt locuri - mai ales unde e vorba despre dogme şi norme de credinţă - pe care Sfinţii Părinţi le-au meditat o viaţă întreagă şi soboare întregi le-au lămurit. Aceste locuri nu ţin de priceperea şi amestecul nostru.

De câte ori vei da peste un loc greu din Biblie, să zici: Asta-i o apă prea adâncă pentru mine... Să trec mai departe, căci, slavă Domnului, este aici destulă mâncare şi apă potrivită pentru mine.

Oricine se poate scălda fără să se înece într-o apă ce-i ajunge până la umeri. Dar pentru o adâncime mai mare trebuie să ştie înota.

Oriunde ai merge pe unde se scaldă lumea vara - fie la mare, fie la râuri, fie la lacuri sărate sau alte scălzi - în faţa scăldătorilor sunt trase linii de hotar pentru cei ce nu ştiu înota. „Numai pentru înotători” e scris la aceste hotare; adică: până aici apa este mai puţin adâncă; poate intra în ea toată lumea. Dar de aici încolo, apa este mai adâncă; pot intra în ea numai cei ce ştiu înota.

La fel e şi cu Biblia. În Biblie sunt „apele cele vii” în care poate intra toată lumea. Dar pe alocuri, în aceste ape sunt şi adâncimi.

„O apă văzut-am curgând din lăcaşul Domnului. Un om mi-a zis: «Treci apa». Şi am intrat în apă; şi apa la început ajungea până la glezne, apoi până la genunchi şi pe urmă până la brâu...” (Ezec 47, 4-5).

Aşa e şi cu Biblia. Aici apa este mică, dar dintr-o dată, parcă o vezi cum creşte şi se adânceşte. Când adâncimea ei este prea mare pentru mine, mă opresc.

Spre pildă: „Că ce folos de va dobândi omul toată lumea şi îşi va pierde sufletul său?” (Lc 9, 25). Asta-i o apă mică. Pot intra cu folos în ea; dar, iată, deodată apa începe a creşte: „Că oricine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, dar cine va fi pierdut sufletul său pentru Mine, acela îl va mântui” (Lc 9, 24). Iată, apa s-a adâncit. Aici trebuie pregătire (ştiinţă de a înota), iar dacă n-o ai, treci mai departe, căci este destulă apă potrivită pentru tine.

În greşeala de a stărui unde e mâncare prea grea şi apă prea adâncă, stăruie îndeosebi sectarii. Pe baptişti îi vezi veşnic la gârla „botezului”, iar adventiştii se zbat în adâncimile de la Apocalipsa şi Daniil.

Dar de multe ori greşesc şi ai noştri în punctul acesta.

Nu de mult a venit la mine unul din ostaşii tineri şi începători, să-i explic eu locul cela şi cela din Apocalipsa. „Dar bine, dragul meu - i-am răspuns eu -, cine te-a pus să sari tocmai în adâncimea aceasta care şi pentru mine e prea mare... care chiar şi pentru Sf. Părinţi a fost prea mare?”

Repet ceea ce am spus acum doi ani: în Biblie sunt şi locuri grele, care nu se ţin de competenţa şi amestecul nostru.

«Oastea Domnului» nr. 1 / 3 ian. 1932, p. 2

Ca să fi tare în Scripturi,

citeşte zilnic, citeşte regulat Cuvântul lui Dumnezeu. Asta-i singura cale pentru a ajunge să fii „tare în Scripturi”.

O uitătură azi, una mâine în Biblie n-aduc mare folos. Dacă însă îţi umpli cămara inimii cu adevărul comorilor din Sf. Scriptură, în clipe grele vei avea întotdeauna la îndemână o mulţime de locuri din Biblie care te vor mângâia şi atâtea făgăduinţe care îţi dau iarăşi viaţă şi-ţi luminează orice întuneric.

O, dacă face să fii „tare” în ceva, apoi fii tare în Biblie! E tăria care ţine totdeauna.

«Isus Biruitorul» nr. 18 / 28 apr. 1935, p. 5