Ceva despre spălatul și tunsul oilor
Pr. Iosif Trifa - Ca o oaie fără glas
Sub mâna „tunzătorului” și noi trebuie să stăm ca „o oaie fără de glas”. Să ne predăm „tunsului”
Întocmai ca o oaie pe care o ia tunzătorul și îi tunde toată lâna, așa face și Domnul cu copiii Lui: îi „tunde”, luându-le toate plăcerile din lumea aceasta și trecându-i prin încercări și suferințe. De câte ori vine rândul nostru la această operație a tunsului, noi să ne supunem, așa cum S-a supus El: „...ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund...”. Mi-e teamă însă că noi ne deschidem prea tare gura când sosește acel timp.
Mai întâi gândiți-vă că o oaie răsplătește grija și osteneala stăpânului prin faptul că e tunsă, că își dă lâna ei. Ne dă și carne, când este tăiată, însă, cât timp trăiește, unica plată pe care oaia o dă păstorului este lâna și laptele.
Și noi trebuie să răsplătim grija Păstorului nostru cel Bun. Iar răsplata noastră este aceasta umilă și slabă: să ne predăm tunsului, să suferim când El ne cheamă la suferință.
Încercările sunt foarfeca Păstorului nostru. Suferința e timpul tunsului.
În timpul acestui tuns - dacă-l înțelegem - noi suntem niște bune oi ale lui Hristos și cu bucurie suferim, zicând: „Eu mă supun, o Doamne, ca Tu să iei de la mine totul și să faci cu mine ce vrei, căci eu nu mai sunt al meu, ci sunt al Tău, răscumpărat de Tine cu un preț scump”.