Tunsul este un bine pentru oi
Pr. Iosif Trifa - Ca o oaie fără glas
Încercările sunt o binecuvântare pentru noi
Gândiți-vă, apoi, că tunsul este un bine pentru oaie. Înainte de a începe tunsul, lâna este lungă și învechită. Fiecare tufiș și mărăcine smulge câte un fir din ea. Oaia ți se pare că poartă o haină zdrențoasă. Și apoi, dacă i s-ar lăsa lâna, n-ar fi în stare să suporte arșița verii. Ar fi peste măsură de împovărată cu îmbrăcămintea și, desigur, ar tânji și s-ar îmbolnăvi, așa cum am păți și noi dacă în toiul verii am purta cojoacele iernii.
Așa e, fraților, și cu noi. Când Domnul ne tunde, nu ne place această operație, cum nu le place nici oilor. Însă această operație este spre slava Lui și spre binele și fericirea noastră.
Sunt multe lucruri pe care noi le-am păstra, dar păstrarea lor nu ne-ar fi spre binecuvântare, ci spre blestem. Mana care a căzut din cer a fost numai atâta timp bună, cât timp Cuvântul lui Dumnezeu a binecuvântat-o. Însă când binecuvântarea a încetat, a făcut viermi și miros.
Mulți oameni și-ar păstra bunurile până când ele s-ar strica cu totul, însă Dumnezeu nu voiește aceasta.
Până la un timp a fost pentru tine o binecuvântare să fii bogat; însă mai departe ar fi fost o pierzare și de aceea ți-a luat Domnul bogăția pământească.
Până la un timp, copilul tău a fost pentru tine o fericire. Dar nu peste mult timp ar fi devenit un stricat, de aceea s-a îmbolnăvit și a murit.