Ceva în legătură cu Evanghelia de duminică: [fiul rătăcit]
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Acum duminică, avem la rând Evanghelia fiului rătăcit.
S-au spus multe și s-au scris și mai multe despre această Evanghelie. Și se vor mai vorbi și scrie multe încă, dar nimeni și niciodată nu va putea spune tot despre înțelesul acestei Evanghelii care arată nemărginita dragoste a lui Dumnezeu, pentru omul care se întoarce la El.
Nemărginită este această dragoste și nici un om, oricât de curat ar fi el, nu va fi vrednic îndeajuns de ea, și nu va putea s-o răsplătească îndeajuns niciodată. Precum orice copil, nu va putea răsplăti îndeajuns niciodată dragostea și grija ce-au purtat-o față de el, părinții lui. Niciodată nu va putea răsplăti și cu nici un preț din lume, nopțile nedormite ale mamei lui, lacrimile ei, îngrijorările ei, suferințele ei. Precum nu va putea răsplăti nici purtarea de grijă și dragostea mare și tăinuită a tatălui său.
Un fiu niciodată nu le va putea răsplăti pe acestea îndeajuns. Oricâți bani, oricâte averi le-ar da el. Poate însă să le răsplătească întrucâtva, cu aceea ce i-au dat și i-au purtat părinții; cu dragostea și ascultarea lui față de ei. E mic și prețul acesta pe lângă jertfele ce le-au făcut ei pentru el.
Dragostea și ascultarea e singurul preț cu care un fiu mai poate să-și plătească din datoria cea mare ce o are către părinții săi.
Așa e și cu noi, fiii și copiii Tatălui ceresc. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică (Ioan 3, 16).
Dar lumea de azi nesocotește tocmai această nemărginită dragoste. Calcă în picioare tocmai această nemărginită Jertfă. Cei mai mulți dintre copiii de azi ai Tatălui ceresc, au părăsit casa părintească și dragostea părintească. Au plecat în lume, după carne, după plăceri, după petreceri, după pofte...
Cei mai mulți copii ai Tatălui ceresc, nu voiesc nici să audă de Tatăl lor, nu voiesc să se mai întoarcă la El.
Păcatele și poftele lumii i-au vrăjit, i-au încântat, i-au legat cu lanțuri grele, de care ei nu se mai pot și nici nu vor, să se mai dezlege!
În pustia lumii acesteia, întâlnești atâția fii rătăciți ai Tatălui ceresc păscând porcii tuturor păcatelor și fărădelegilor, fără să se mai gândească la Tatăl lor și la casa lor părintească.
Fiului rătăcit, spune Evanghelia, că i se făcuse dor de casă și de belșugul ce-l avusese odată.
Dar eu cred că nu i se făcuse dor atât de belșugul de mâncări și averi ce-l avusese acasă, cât de dragostea tatălui său. Această aducere aminte de dragostea tatălui său l-a făcut să plângă cu amar. Și să se întoarcă, rugându-l să-l primească măcar ca pe o slugă, ca pe un servitor.
El ar fi primit cu bucurie să fie servitor la curtea tatălui său, numai să-l poată vedea, să-i poată auzi graiul, să-l poată simți pe tatăl său lângă el.
Această dragoste l-a pus pe fiul rătăcit pe drumul întoarcerii, această dragoste trezită în el, l-a făcut să cadă plângând la picioarele părintelui său și stăpânului său.
De aici, de la acest punct, de la această dragoste, ar trebui să pornească și întoarcerea noastră la Dumnezeu!
Tu fiule rătăcit al Tatălui ceresc, care păstorești prin pustia acestei lumi, toți porcii lui Satana: beția, minciuna, sudalma, desfrânarea, focul, trufia, etc, - de această dragoste ar trebui să-ți aduci tu aminte. Această dragoste care a mers până la jertfirea Fiului Său pentru tine și păcatele tale, de această dragoste ar trebui să-ți aduci aminte și această dragoste nemărginită ar trebui să te facă să te întorci la El. Acasă la El!...
O, de ți-ai da seama iubitul meu, de dragostea cea mare și nemărginită a Tatălui ceresc, eu cred că nici o clipă nu ai mai sta în păgânătatea ta, în faptele tale cele rele.
O, de-ai vedea pe Tatăl Cel ceresc cum așteaptă în prag întoarcerea ta acasă la El, de-ai simți dorul și dragostea Lui, eu cred că nici o clipă nu ai mai sta acolo unde ești, departe de El, de casa Lui, de dragostea Lui!...
Fratele meu! Ridică-ți ochii de la pământ, de la averi, de la plăceri, de la patimi; ridică-ți ochii către Tatăl ceresc, către casa Lui, către dragostea Lui pe care tu ai le-ai părăsit, ridică-ți ochii și-L vei vedea cum așteaptă în prag venirea ta, întoarcerea ta, căința ta!
Întoarce-te la El, și-L vei vedea venind în calea ta, iertător, zâmbitor, iubitor.
El te așteaptă fratele meu, de ce nu vii la El? De ce întârzii în faptele tale rele? Dragostea Lui te așteaptă... vino astăzi la El!
Traian Dorz.