Chemarea şi venirea
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Hristos va vorbi mereu şi tuturor oamenilor
fie de pe amvoane, fie de pe cruci,
fie din închisori, fie din morminte,
fie din cărţi, fie din conştiinţe,
fie de pe pământ, fie de sub el,
- până le va vorbi din cer pentru ultima dată.
Fără să-L poată opri nimeni, până va împlini tot Cuvântul Său.
2 - Din pricină că n-au ţinut seama de adevăr, foarte mulţi au pierdut comori nepreţuite.
Foarte mulţi au lepădat pe Hristos din pricină că s-au înşelat crezând că ştiu de unde este cel ce le vorbea,
- când ei sărmanii nu ştiau.
Aşa se înşală cei ce o iau înaintea Domnului.
3 - Tu, cercetează duhul celui care vorbeşte şi cântăreşte puterea lui.
Alege adevărul din cuvintele sale şi iubirea din inima lui.
Dacă în acestea găseşti aur curat, preţuieşte-l şi păstrează-l cu grijă,
căci acest aur n-are nici miros, nici devalorizare.
Adevărul este singurul aur cu o valoare veşnică.
4 - Dacă propovăduiți pe Hristos şi vorbiţi despre Harul Său în Biserica şi Oastea Sa, atunci aveţi grijă să şi fiţi de acolo şi ai acestora.
Căci cei care vă ascultă văd.
Ei au să afle şi au să vadă că voi într-adevăr sunteţi din Hristos şi că aveţi harul Lui, sau nu.
5 - Dacă trăiţi Evanghelia lui Isus Hristos, în Lucrarea Sa, aşa cum vă numiţi
- atunci vorbind, chipul vostru va străluci,
- glasul vostru va fi limpede şi cald,
iar izbânda voastră va fi sigură.
Căci Hristos va fi cu voi, mărturisind despre voi şi cu voi, cum şi voi faceţi asta pentru El.
6 - În lume nu-i nevoie să strigi, dar în Templu este nevoie.
Între cei dinafară nu-i atâta nevoie ca Domnul să strige, dar între cei dinăuntrul Casei Sale, câtă nevoie de strigăte stăruitoare.
Căci venind în Templu,
hotărându-se pentru Domnul, împlinind începutul voii lui Dumnezeu,
oamenii cred că au făcut tot ce era nevoie să facă, şi că de acum încolo tot ce vorbeşte Hristos, nu-i mai priveşte pe ei, ci pe alţii.
7 - Când prorocul Natan a vorbit lui David, după păcătuirea sa, uşor a înţeles David totul.
Dacă este vorba chiar despre dânsul, asta a înţeles-o foarte greu.
Tu eşti acela!
Cel mai greu de înţeles este adevărul care te priveşte chiar pe tine însuţi.
8 - Ca să vină oamenii la Templu, nu-i nevoie să li se spună prea tare.
Dar ca să vină la Dumnezeu, este nevoie să li se strige, mereu şi mereu - şi totuşi aşa de greu aud.
Şi mai greu după ce au rupt, este să asculte.
9 - Ca să se boteze şi să se reboteze oamenii, nu este nevoie să li se spună prea mult. Sunt gata s-o facă, unii de nu ştiu câte ori. Oamenii se botează uşor, dar nu se nasc din nou aproape niciodată.
Dar ca să sfinţească în inimile lor pe Hristos ca Domn, aceasta trebuie să li se strige toată viaţa şi totuşi n-o fac aproape nici unii.
10 - Ca să se hotărască omul să vină la biserică sau la adunare
- şi chiar să se predea Domnului, să intre în Oastea Sa,
- nu-i tocmai aşa de greu, - unii o fac uşor.
Dar ca să ajungă să dorească a-L realiza în viaţa lor pe Hristos, cât de greu este lucrul acesta.
Oamenii se „pocăiesc” uşor, dar se schimbă foarte greu.
11 - Sunt unele adevăruri care trebuiesc strigate, nu spuse încet
acestea sunt acele adevăruri care se primesc numai anevoie şi de către cei mai puţini.
Dar acestea sunt cele mai însemnate şi de mai mare preţ pentru mântuirea sufletului fiecăruia.
12 - Slujitori ai Domnului, faceţi şi voi ca Domnul: adevărurile mari şi importante, le strigaţi.
Adică le spuneţi cu curaj.
Le spuneţi clar,
şi le spuneţi stăruitor şi repetat ca să le audă toţi
- dar mai ales să le vadă.
13 - Faceţi şi voi ca Domnul: celor de pe uliţe le vorbiţi încet, cu blândeţe, cu milă, cu răbdare şi cu înţelegere.
Dar celor din Templu, le strigaţi cu stăruinţă, cu putere, cu mustrare, cu durere ca să audă toţi.
Cei de pe uliţe aud mai uşor. Cei din Templu mai greu.
14 - Faceţi şi voi ca Domnul: nu-i părăsiţi totuşi niciodată pe oameni
când nu vă ascultă, sau nu mai pot să vă asculte,
când nu mai sunt atenţi la învăţătură,
când sunt cu gândul în altă parte
când se depărtează şi nu vă mai pot auzi,
- atunci strigaţi!
Strigătul este ultima soluţie pentru ei
şi dezvinovăţirea voastră ultimă.
15 - Deşertăciunea pretenţiilor omeneşti, e totdeauna jalnică.
Toată lăudăroşia oamenilor cu cunoaşterea şi ştiinţa lor, este ca un balon gol, care se sparge foarte repede şi de care nu se alege nimic.
Cine oare poate cunoaşte toate lucrările nemărginite ale lui Dumnezeu? Şi cine poate să ştie cum sunt ele? Cine le poate socoti câte sunt şi cum să poată pricepe cineva cum se cunosc? ...
16 - O, dacă nu cunoaşteţi de unde vin şi unde se duc nici măcar unele din lucrările Domnului
- cum vreţi oare să cunoaşteţi de unde vine El şi Cine este Acela prin care s-au făcut şi se ţin ele?
17 - Dacă nu-L veţi putea cunoaşte pe Dumnezeu sub forma iubirii şi bunătăţii, aşa cum li s-a înfăţişat El în Hristos
spre a-L putea pătrunde prin credinţă şi prin Duhul Sfânt ca fiinţa cea nouă şi duhovnicească născută de Sus,
- atunci nu-L veţi mai putea cunoaşte şi nici şti niciodată pe Dumnezeu.
18 - Încercările şi necazurile care vin în faţa fiilor lui Dumnezeu îşi au şi ele ceasul lor.
Până nu-ţi soseşte ceasul să fi dat în mâinile oamenilor, poţi să te tot plimbi în fiecare zi printre ei.
Poţi să lucrezi şi să umbli în fiecare zi sub ochii lor curioşi şi printre toate cursele aşezate de ei în calea ta,
- poţi chiar fără nici o grijă şi fără nici o teamă să le ieşi mereu în faţă,
- căci nu ţi se va întâmpla nimic.
Zilnic poţi să stai în Templu sau să umbli prin cetate în văzul tuturor, nimeni nu va pune mâna pe tine... până încă nu a sosit ceasul tău.
Sau al lor.
19 - Dar când vine ceasul...
Şi dacă trebuie să-ţi vină un astfel de ceas,
atunci oriunde ai merge,
atunci oriunde te-ai ascunde,
chiar şi în cea mai tainică grădină depărtată, ca în Gheţimani
- şi chiar dacă ai umbla şi te-ai ruga noaptea cel mai tainic ascuns,
- tot te vor găsi, - şi tot te vor lua acei care trebuie să pună mâna pe tine.
Fiindcă aşa trebuie să fie.
20 - Până când Dumnezeu nu te dă în mâinile oamenilor, oricât ar vrea ei, nu-ţi pot face nimic.
Iar când Dumnezeu te dă în mâinile lor, oricât ai vrea, tot nu poţi face nimic.
Şi când ai ajuns în clipa aceasta, este bine nici să nu încerci a face nimic. Este bine atunci să împreuni mâinile liniştit şi întinzându-le să spui: eu sunt.
Căci Dumnezeu este Acela care te-a dat în mâinile lor.
Binecuvântată fie voia Domnului.
Amin.