Chemarea și venirea
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Hristos va vorbi mereu și tuturor oamenilor
fie de pe amvoane, fie de pe cruci,
fie din închisori, fie din morminte,
fie din cărți, fie din conștiințe,
fie de pe pământ, fie de sub el,
- până le va vorbi din cer pentru ultima dată.
Fără să-L poată opri nimeni, până va împlini tot Cuvântul Său.
2 - Din pricină că n-au ținut seama de adevăr, foarte mulți au pierdut comori neprețuite.
Foarte mulți au lepădat pe Hristos din pricină că s-au înșelat crezând că știu de unde este cel ce le vorbea,
- când ei sărmanii nu știau.
Așa se înșală cei ce o iau înaintea Domnului.
3 - Tu, cercetează duhul celui care vorbește și cântărește puterea lui.
Alege adevărul din cuvintele sale și iubirea din inima lui.
Dacă în acestea găsești aur curat, prețuiește-l și păstrează-l cu grijă,
căci acest aur n-are nici miros, nici devalorizare.
Adevărul este singurul aur cu o valoare veșnică.
4 - Dacă propovăduiți pe Hristos și vorbiți despre Harul Său în Biserica și Oastea Sa, atunci aveți grijă să și fiți de acolo și ai acestora.
Căci cei care vă ascultă văd.
Ei au să afle și au să vadă că voi într-adevăr sunteți din Hristos și că aveți harul Lui, sau nu.
5 - Dacă trăiți Evanghelia lui Isus Hristos, în Lucrarea Sa, așa cum vă numiți
- atunci vorbind, chipul vostru va străluci,
- glasul vostru va fi limpede și cald,
iar izbânda voastră va fi sigură.
Căci Hristos va fi cu voi, mărturisind despre voi și cu voi, cum și voi faceți asta pentru El.
6 - În lume nu-i nevoie să strigi, dar în Templu este nevoie.
Între cei dinafară nu-i atâta nevoie ca Domnul să strige, dar între cei dinăuntrul Casei Sale, câtă nevoie de strigăte stăruitoare.
Căci venind în Templu,
hotărându-se pentru Domnul, împlinind începutul voii lui Dumnezeu,
oamenii cred că au făcut tot ce era nevoie să facă, și că de acum încolo tot ce vorbește Hristos, nu-i mai privește pe ei, ci pe alții.
7 - Când prorocul Natan a vorbit lui David, după păcătuirea sa, ușor a înțeles David totul.
Dacă este vorba chiar despre dânsul, asta a înțeles-o foarte greu.
Tu ești acela!
Cel mai greu de înțeles este adevărul care te privește chiar pe tine însuți.
8 - Ca să vină oamenii la Templu, nu-i nevoie să li se spună prea tare.
Dar ca să vină la Dumnezeu, este nevoie să li se strige, mereu și mereu - și totuși așa de greu aud.
Și mai greu după ce au rupt, este să asculte.
9 - Ca să se boteze și să se reboteze oamenii, nu este nevoie să li se spună prea mult. Sunt gata s-o facă, unii de nu știu câte ori. Oamenii se botează ușor, dar nu se nasc din nou aproape niciodată.
Dar ca să sfințească în inimile lor pe Hristos ca Domn, aceasta trebuie să li se strige toată viața și totuși n-o fac aproape nici unii.
10 - Ca să se hotărască omul să vină la biserică sau la adunare
- și chiar să se predea Domnului, să intre în Oastea Sa,
- nu-i tocmai așa de greu, - unii o fac ușor.
Dar ca să ajungă să dorească a-L realiza în viața lor pe Hristos, cât de greu este lucrul acesta.
Oamenii se „pocăiesc” ușor, dar se schimbă foarte greu.
11 - Sunt unele adevăruri care trebuiesc strigate, nu spuse încet
acestea sunt acele adevăruri care se primesc numai anevoie și de către cei mai puțini.
Dar acestea sunt cele mai însemnate și de mai mare preț pentru mântuirea sufletului fiecăruia.
12 - Slujitori ai Domnului, faceți și voi ca Domnul: adevărurile mari și importante, le strigați.
Adică le spuneți cu curaj.
Le spuneți clar,
și le spuneți stăruitor și repetat ca să le audă toți
- dar mai ales să le vadă.
13 - Faceți și voi ca Domnul: celor de pe ulițe le vorbiți încet, cu blândețe, cu milă, cu răbdare și cu înțelegere.
Dar celor din Templu, le strigați cu stăruință, cu putere, cu mustrare, cu durere ca să audă toți.
Cei de pe ulițe aud mai ușor. Cei din Templu mai greu.
14 - Faceți și voi ca Domnul: nu-i părăsiți totuși niciodată pe oameni
când nu vă ascultă, sau nu mai pot să vă asculte,
când nu mai sunt atenți la învățătură,
când sunt cu gândul în altă parte
când se depărtează și nu vă mai pot auzi,
- atunci strigați!
Strigătul este ultima soluție pentru ei
și dezvinovățirea voastră ultimă.
15 - Deșertăciunea pretențiilor omenești, e totdeauna jalnică.
Toată lăudăroșia oamenilor cu cunoașterea și știința lor, este ca un balon gol, care se sparge foarte repede și de care nu se alege nimic.
Cine oare poate cunoaște toate lucrările nemărginite ale lui Dumnezeu? Și cine poate să știe cum sunt ele? Cine le poate socoti câte sunt și cum să poată pricepe cineva cum se cunosc? ...
16 - O, dacă nu cunoașteți de unde vin și unde se duc nici măcar unele din lucrările Domnului
- cum vreți oare să cunoașteți de unde vine El și Cine este Acela prin care s-au făcut și se țin ele?
17 - Dacă nu-L veți putea cunoaște pe Dumnezeu sub forma iubirii și bunătății, așa cum li s-a înfățișat El în Hristos
spre a-L putea pătrunde prin credință și prin Duhul Sfânt ca ființa cea nouă și duhovnicească născută de Sus,
- atunci nu-L veți mai putea cunoaște și nici ști niciodată pe Dumnezeu.
18 - Încercările și necazurile care vin în fața fiilor lui Dumnezeu își au și ele ceasul lor.
Până nu-ți sosește ceasul să fi dat în mâinile oamenilor, poți să te tot plimbi în fiecare zi printre ei.
Poți să lucrezi și să umbli în fiecare zi sub ochii lor curioși și printre toate cursele așezate de ei în calea ta,
- poți chiar fără nici o grijă și fără nici o teamă să le ieși mereu în față,
- căci nu ți se va întâmpla nimic.
Zilnic poți să stai în Templu sau să umbli prin cetate în văzul tuturor, nimeni nu va pune mâna pe tine... până încă nu a sosit ceasul tău.
Sau al lor.
19 - Dar când vine ceasul...
Și dacă trebuie să-ți vină un astfel de ceas,
atunci oriunde ai merge,
atunci oriunde te-ai ascunde,
chiar și în cea mai tainică grădină depărtată, ca în Ghețimani
- și chiar dacă ai umbla și te-ai ruga noaptea cel mai tainic ascuns,
- tot te vor găsi, - și tot te vor lua acei care trebuie să pună mâna pe tine.
Fiindcă așa trebuie să fie.
20 - Până când Dumnezeu nu te dă în mâinile oamenilor, oricât ar vrea ei, nu-ți pot face nimic.
Iar când Dumnezeu te dă în mâinile lor, oricât ai vrea, tot nu poți face nimic.
Și când ai ajuns în clipa aceasta, este bine nici să nu încerci a face nimic. Este bine atunci să împreuni mâinile liniștit și întinzându-le să spui: eu sunt.
Căci Dumnezeu este Acela care te-a dat în mâinile lor.
Binecuvântată fie voia Domnului.
Amin.