Minunile şi credinţa
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Nu a fost şi nici nu va fi niciodată vreun popor, sau vreun rând de oameni,
în faţa căruia Dumnezeu să nu fi făcut cel puţin o lucrare uimitoare,
şi să nu fi făcut cel puţin o minune...
Atunci cât de vinovat este cel ce nu crede!
2 - Dar tu care ai văzut şi ai putut vedea atât de multe lucrări ale lui Dumnezeu, nu numai în jurul tău, dar chiar cu tine petrecute.
Şi totuşi nici până azi n-ai îngenuncheat să te predai Lui.
Ce mai aştepţi? Nu te îngrozeşti de osânda împietririi inimii tale?
Ar fi vremea!
3 - Nu uita legământul pe care l-ai făcut şi al cărui semn îl porţi pe conştiinţa ta, pe amintirea ta, pe viaţa ta - pe toată fiinţa ta. De acum şi în veşnicie.
Chiar dacă tu l-ai căutat şi l-ai uitat nu l-a uitat Dumnezeu.
Şi nu-l poţi înlătura de pe viaţa ta, căci zilele tale în care l-ai făcut, l-au întipărit cu foc şi l-au scris în cărţile din ceruri. Toate acestea nu ţi se vor mai putea despărţi niciodată de el.
În Ziua Judecăţii, zilele tale şi cuvintele tale care sunt în veci semnele legământului tău
- te vor osândi înaintea Aceluia cu care l-ai încheiat şi pe care L-ai nesocotit călcându-l.
4 - Când cineva doreşte să facă neapărat vreun rău, - uşor poate găsi motiv ca să-l facă.
Chiar şi pentru ucideri şi pentru furturi
pentru adultere şi pentru avorturi,
- fiinţele care le fac, găsesc şi pot găsi destule motive ca să le poată face „legal” şi „justificat”.
Căci mintea ticăloasă totdeauna ajută braţul ticălos.
5 - Cei care trebuie să săvârşească răul au nevoie de un adăpost ca să-l poată face, cât mai crud sau mai liniştit,
aşa cum se pot săvârşi numai crimele împotriva adevărului, crimele împotriva lui Hristos.
Dar cine îndreptăţeşte păcatul, este tot atât de vinovat ca şi cine îl face.
Omul rău, îşi săvârşeşte răul la adăpostul legii rele pe care şi-o face el, anume pentru asta.
6 - Norodul care s-a învăţat să judece limpede şi desluşit în toate celelalte lucruri şi probleme ale vieţii,
în purtarea faţă de Hristos, majoritatea poporului nu se deosebeşte cu nimic nici azi faţă de norodul de acum două mii de ani.
Nedreptatea se repetă până vor fi oamenii nedrepţi.
7 - Fiindcă Hristos nu S-a schimbat, nu S-a schimbat nici Cuvântul Său, nici cerinţele Sale, nici Lucrarea Sa şi nu s-au schimbat nici vrăjmaşii Lui.
Nu s-au schimbat nici mijloacele lor.
Şi, biet norod, - ce trist este că nu te-ai schimbat nici tu.
8 - Când judeci după înfăţişare, totdeauna eşti în primejdie să-L osândeşti pe Hristos.
Când judeci după înfăţişare, adesea prigoneşti pe credincioşii Lui.
Găseşti totdeauna pricină de poticnire la alţii,
afli mereu lucruri nepotrivite în Cuvântul lui Dumnezeu, sau purtări nepotrivite la fraţi,
sau scăderi la vorbitori,
sau defecte la păstori...
Nu judecaţi niciodată după înfăţişare, ci după dreptate.
9 - Când judeci după înfăţişare, totdeauna uşor poţi osândi pe un sfânt, şi lăuda pe un prefăcut.
Uşor poţi vedea răul bine şi binele rău. Uşor vezi duh ce este literă şi literă ce este duh,
vezi drept ce este strâmb - şi strâmb ce este drept.
Iar în felul acesta vei osândi totdeauna pe Hristos,
şi vei justifica pe Satana.
10 - Când vei începe să judeci cu privirea părţii din afară te vei mulţumi cu îmbrăcămintea „cuviincioasă” şi „modernă”, fără a te gândi că aceasta acoperă adeseori suflete dezgolite,
te vei mulţumi cu zâmbetele presupuse şi cu vorbele mieroase, fără să ştii că acestea acopăr cea mai primejdioasă rătăcire duhovnicească.
Nu judecaţi niciodată după aparenţă...
11 - Nu te mulţumi cu reguli frumoase,
cu program şi cu muzică frumoasă,
cu biserică şi cu adunare îngrijită în exterior,
dar goală de iubire, goală de căldură, goală de putere, goală de părtăşie, goală de sfinţenie, goală de Hristos.
12 - Toţi cei ce fac răul sunt vinovaţi, dar cei care făcându-l încearcă totuşi să-l acopere cu litera sfântă, cu îmbrăcămintea cuviincioasă, cu îndreptăţiri, cu forma împlinirii şi cu evlavie „prefăcută”
aceia sunt nespus mai vinovaţi.
Să fim cu foarte mare grijă când primejdia aceasta va fi cu noi sau între noi, sau în noi.
13 - Nu vă înşelaţi privind mai mult numai la înfăţişare, vorbind prea mult numai despre ea. Şi oprindu-vă prea mult numai asupra ei.
Mărturisiţi cu putere sufletelor pe Hristos, şi nu încetaţi a face lucrul acesta oricând, mai ales privind lăuntrul sufletelor.
14 - Când vă luptaţi voi cu înfăţişarea din afară, adesea veţi izbuti foarte puţin sau deloc. Firea pământească te apără chiar şi cu versetele duhului.
Dar când veţi face ca Hristos să lupte cu aceste lucruri, biruinţa este asigurată prin transformarea lăuntrică a oamenilor.
Când se vindecă boala dinăuntru, uşor se vindecă apoi şi cea dinafară.
15 - Voi să luptaţi mereu pentru a curăţi partea dinăuntru a sufletelor prin primirea lui Hristos, prin sfinţirea Duhului, prin vindecarea inimii, prin naşterea din nou.
Căci în felul acesta, Hristos va face apoi cu uşurinţă şi sigur curăţirea şi a părţii dinafară, îndreptarea purtărilor şi a cuvintelor, a hainelor şi a părului...
16 - Cât de mişcător vorbeşte pentru Dumnezeirea Domnului Isus Hristos tocmai ura şi împotrivirea stârnită contra Lui. Ura care nu s-a stins nici azi, dar care nu L-a putut nici înfrânge, nici întuneca.
17 - Hristos va sta în lume şi va vorbi lumii atâta vreme cât El Însuşi va voi. Nici o putere din lume nu va putea acoperi glasul Lui până nu Şi-l va retrage El Însuşi.
18 - Caiafa va pieri,
Irod va muri mâncat de viermi,
Iuda se va spânzura,
Nero se va sinucide,
Iulian va fi înfrânt...
Toţi vrăjmaşii lui Hristos şi ai Evangheliei Sale vor fi îngropaţi rând pe rând în înfrângere, în ruşine şi în uitare,
dar Hristos va vorbi mereu.
19 - Hristos va vorbi împotriva păcatului din lume şi din Biserică
împotriva răutăţilor şi fărădelegilor de orice fel, fie ale celor dinăuntru, fie ale celor dinafară.
Împotriva exploatării şi a urii de orice fel,
împotriva oricărei crime, agresiuni şi discriminări de rasă sau religie. Împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi a oricărei prefăcătorii şi asupriri.
Şi nimeni nu-I va putea înăbuşi glasul niciodată.
20 - O, câte nedreptăţi şi grozăvii s-au săvârşit spre a fi înăbuşit glasul lui Isus,
câţi vrăjmaşi dinafară şi dinăuntru, s-au ridicat împotriva Lui!
Câte uneltiri şi vânzări, câte trădări şi rătăciri,
câte lepădări şi asupriri împotriva Lui.
- Şi totuşi iată că El vorbeşte mereu.
Slavă veşnică Lui.
Amin.