Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric.
Domnul Isus, numai El a spus, numai El a putut spune: Eu sunt Lumina lumii şi cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric.
Numai El a putut spune lumii: Eu am venit ca să fiu Lumină în lume.
Pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.
Nimeni înaintea Lui şi nimeni după El, - n-a mai spus şi n-a mai putut spune, aceste cuvinte,
- pentru că şi cei care veneau dinaintea Lui, ca şi cei care veneau după El, - şi care au vrut vreo strălucire în lumea aceasta, toţi au primit lumina lor numai de la El.
După cum soarele luminează şi înaintea sa, până nu răsare şi înapoia sa, după ce a apus...
De când a venit Lumina, de cum vine soarele, - nu mai există întuneric,
căci întunericul a fost biruit prin chiar ivirea Luminii, prin chiar răsărirea soarelui.
Ceea ce mai pare întuneric acum, este numai lipsa luminii, acolo unde soarele nu este lăsat să pătrundă.
De când a venit Hristos în lume, nu mai există osândire,
nici putere a păcatului,
nici judecată a morţii.
Ceea ce mai este din toate acestea acum, este numai lipsa Lui din cineva, de undeva, de cândva, - unde n-a fost primit şi lăsat să pătrundă Hristos.
Şi după cum întunericul există mai dinainte ca o putere şi ca o stăpânire, până la venirea Luminii, iar Lumina l-a nimicit cu venirea ei,
tot aşa osânda, păcatul şi moartea existau ca o putere a răului şi nimicirii, înainte de Hristos,
iar Hristos la venirea Lui le-a nimicit, pironindu-le pe Cruce prin răstignirea Lui
şi le-a dezbrăcat de orice putere
şi le-a făcut de ocară înaintea lumii.
Da, Hristos a ieşit biruitor asupra tuturor acestora, prin Cruce, aducându-ne la viaţă pe noi toţi cei care eram robiţi de ele, după ce ne-a iertat toate păcatele (Colos. 2, 13-15).
Printr-un salt uriaş, totul a fost izbăvit în lumină, ca atunci când soarele se ridică peste nişte munţi uriaşi.
De atunci, singura osândă este neprihănirea lui Hristos,
şi singurul păcat este neascultarea de Hristos,
şi singura moarte este ruperea de Hristos,
şi singurul întuneric este lipsa luminii lui Hristos.
De atunci, cine crede în Hristos şi Îl urmează pe El, acela a scăpat de orice osândire (Rom. 8, 34).
Cine crede în Hristos şi Îl urmează pe El, acela în veac nu va vedea moartea.
De aceea dacă lumea va fi osândită şi dacă sufletul cuiva va fi osândit şi judecat, - va fi aşa numai pentru că - odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul respingând Lumina (Ioan 3, 19).
Şi judecata - pentru că au făcut acest mare rău cu ştiinţă,
- alegându-şi cu voia şi cu ştiinţa lor, neascultarea de El.
O, dar ce fericit de simplu şi de sigur, este totul când Îl adori pe Dumnezeu în cea mai limpede credinţă, din cea mai adâncă smerenie, din cea mai curată sinceritate,
- atunci vezi că fiecare lucru de pe pământ,
şi că fiecare fiinţă
şi că fiecare întâmplare,
este o înlănţuire de minuni ale dragostei, ale înţelepciunii, ale bunătăţii şi puterii lui Dumnezeu, toate spre binele şi fericirea noastră,
atunci vezi că orice altă fericire de pe pământ decât cea a ascultării de Hristos, - devine netrebnică, - îndată ce o priveşti în lumina Lui.
Şi că nimic pe lume nu ţi se pare nici mai uşor, nici mai fericit decât să-L iubeşti pe Domnul şi Dumnezeul tău cu toată inima ta,
şi să-I dovedeşti cu grabă şi cu bucurie aceasta, făcând din tot sufletul tău cu plăcere şi cu grabă voia Sa.
Atunci regăseşti pretutindeni pe Hristos şi simţi pretutindeni un nebiruit îndemn să-L slăveşti, să-L mărturiseşti, să I te-nchini.
Atunci în orice singurătate vei găsi un loc de rugăciune şi de meditaţie. Şi în orice om un ascultător al Lui.
Totul din convingerea că nu există o altă întrebuinţare mai fericită a timpului tău, a sănătăţii şi a puterii tale, a inteligenţei şi a talentului, a întregii tale vieţi, - decât a-L sluji şi a-L slăvi pe Hristos, Lumina şi Viaţa ta şi a întregii lumi.
Slavă Ţie Credinciosul şi Adevăratul Dumnezeu, Creatorul Lumii şi Biruitorul Întunericului, slavă Ţie.
Slavă Ţie care ai făcut Lumina spre nimicirea întunericului şi a stăpânirii lui.
Slavă Ţie care prin Învierea Ta ai biruit Moartea.
Slavă Ţie Isuse Veşnic Biruitor, care vei împărăţi, până ce Îţi vei supune pe toţi vrăjmaşii Tăi, aşternut picioarelor Tale şi a picioarelor noastre.
Ţie, care prin Credinţa în Numele Tău, ai pus pe toţi oamenii într-o stare după voia lui Dumnezeu Tatăl,
după ce, prin Sângele Tău Scump, ai plătit răscumpărarea tuturor.
Slavă Ţie care ai scăpat de Înfricoşata Judecată de Apoi, pe toţi cei care s-au alipit de Tine şi au venit sub adăpostul binecuvântat al Crucii Tale.
Te rugăm fă-ne tuturor parte de toate aceste haruri şi binecuvântări ale Tale prin credinţa, prin nădejdea şi prin dragostea Numelui Tău Cel Sfânt.
Amin.