Cine Mă urăște pe Mine, urăște și pe Tatăl Meu.
După cum iubirea de Hristos este dovedită de către orice ucenic al Său prin păzirea și ascultarea Cuvintelor Sale (Ioan 14, 15-23),
- acela Îl urăște pe Hristos, fiindcă luptă împotriva unității Bisericii, împotriva dragostei frățești și împotriva adevărului Dumnezeiesc.
Vremi îndelungate, în anii prigonirilor, Lucrarea Domnului și Biserica Domnului n-a putut avea, spre a-și păstra unitatea și spre a-și împlini misiunea ei, ca mijloc de îndrumare și ca unealtă de ascultare pentru cei veniți la Domnul, decât dragostea ei și Cuvântul lui Hristos și rugăciunea și lacrimile frățești.
Căci nici o putere de pe lume în afară de aceste mijloace ale lui Hristos, nu-l poate face pe nimeni să-și părăsească păcatul și să devină un om nou, cinstit, vrednic și bun.
Nici o putere de pe lume nu-l poate ține pe cineva curat lângă Hristos și ascultător de frați decât aceasta: Cuvântul lui Dumnezeu, Rugăciunea și Dragostea frățească.
Dacă pe un suflet nu-l mai leagă de Hristos dragostea,
dacă nu-l îndeamnă cu evlavie la sfințirea vieții Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu
și dacă nu-l ține în unitatea și ascultarea frățească rugăciunea și lacrimile,
- atunci ce legi oare l-ar mai putea obliga la aceasta?
Cine, dinafară, l-ar mai putea sili să fie credincios adevărat în învățătura și frățietatea lui, dacă aceste puteri ale Duhului Sfânt nu-l silesc dinăuntrul său?
Nimic nu-l mai poate ținea dinafară, pe cine nu-l ține dinăuntrul său nimic.
În Lucrarea și Biserica Domnului au venit și vin mulți,
dar de rămas, n-au rămas decât acei care au fost legați de Hristos și de frați, nu prin porunci și legi omenești, ci prin porunca dragostei și prin legea lacrimilor.
În Lucrarea și Biserica Domnului vor mai veni încă destui,
dar orice ar fi fost acești veniți și orice ar părea ei că sunt, oricât de mult s-ar lăuda ei și ar promite, - cu adevărat lucrători ai lui Hristos și cu adevărat folositori Frățietății Creștine, nu vor fi decât acei care dincolo de orice obligații și rânduieli dinafară stabilite, vor fi alipiți de Hristos prin căldura dragostei inimii lor ascultătoare și smerite, iar de frați, prin părtășia curată la rugăciunea și la lacrimile lor.
Acest adevăr poate că este și explicația pentru ce Domnul a lăsat Lucrarea Lui, timp îndelungat, fără statute și fără regulamente scrise. Fără dispoziții care să fixeze obligații și tipare cu porunci și reguli de legi și obligații.
Căci acestea, oricât ar fi de calde și de largi, nu-l pot, numai ele, încălzi pe cel rece. Nici lărgi pe cel îngust.
Dar a lăsat Hristos pe totdeauna și tuturor alor Săi, porunca și condiția dragostei, a ascultării și a lacrimilor. Acestea, când sunt așa cum trebuie să fie, înlocuiesc nespus mai desăvârșit orice lege și orice regulament.
O, ce bine le vede acestea cel treaz
și ce adânc le simte cel curat
și ce desăvârșit le împlinește cel ascultător!
În felul acesta Dumnezeu Însuși alege pe oricine îl vede El că este vrednic
și înalță pe oricine vede El că este smerit
și laudă pe acela pe care îl vede El că nici nu se gândește la nici o laudă, lucrând în smerenia inimii sale cu Dumnezeul său.
Așa se aleg și se dovedesc cei care iubesc pe Hristos, cu adevărat, - și se urăsc pe ei înșiși
și așa se aleg și se dovedesc și cei care Îl urăsc pe Isus și se iubesc numai pe ei înșiși.
Slavă veșnică Ție Isuse Doamne, Dumnezeul și Mântuitorul nostru care iubești Biserica Ta și ții atât de mult la Lucrarea Ta.
Tu i-ai lăsat Bisericii Tale legea și rânduiala dragostei, Cuvântul și lacrimile lor.
Pentru ca prin ascultarea acestora să se dovedească totdeauna adevărații Tăi credincioși. Adevărații Tăi ucenici și adevărații Tăi lucrători.
Și prin trăirea acestora Lucrarea Ta să se păstreze totdeauna vie și totdeauna proaspătă.
Oricine nu rămâne în dragoste, în ascultare și în lacrimi, rămâne izolat și va pieri,
iar Tu vei duce Lucrarea Ta mai departe prin alții, care vin și rămân în aceste trei virtuți.
Slavă Ție pentru că așa ai găsit Tu cu cale să lucrezi și în Frățietatea Oastei Tale. Și așa este drept.
Te rugăm păstrează-i mereu grija Ta Oastei Tale, și rămâi în ea pe totdeauna viu și lucrător prin iubire, prin Cuvânt și prin lacrimi.
Amin.
+
Dac-ai luptat în viață să te ridici prin ură,
o clipă-i ridicarea dar veșnică-i căderea...
- dac-ai căzut, iubindu-i pe alții cu căldură
o clipă este moartea, dar veșnică-nvierea.