Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Domnul Isus a spus: Cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimes pe Mine.
Într-adevăr demult El era Tatăl şi Tatăl era El.
Într-adevăr demult Fiul era Una şi Unul cu Tatăl:
- nu numai una, ci şi Unul.
Tot aşa într-atât de mult Domnul Isus Hristos, a venit să Se unească cu ai Săi, încât a spus: Mă rog ca toţi să fie una cum Tu Părinte eşti în Mine şi Eu în Tine...
- ei să fie una în Noi...
şi ei cu ei să fie una aşa cum şi Noi suntem una...
Tu în ei şi Tu în Mine...
- în chip desăvârşit, unul!
În chip desăvârşit, una şi unul în aşa fel încât oricine îi va vedea pe ei să-L vadă pe Cel ce i-a trimis. Pe El în ei, pe ei în El. Celor ce îi văd pe ei să li se pară că-L văd pe Isus.
Celor ce-i aud pe ei să li se pară că-L aud pe El.
Celor ce-i primesc pe ei să pară şi să creadă că Îl primesc şi că-L aud pe El.
Aceasta înseamnă: Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte.
Atunci fiecare ucenic va fi un locţiitor al Învăţătorului şi Domnului Isus.
Fiecare vestitor, ar fi ca un glas al Lui.
Fiecare îndrumător, ar fi un arătător al lui Isus, ca un deget al Său, cu care arată Hristos Calea...
Viaţa ordonată este una din cele mai Dumnezeieşti virtuţi:
aceasta înseamnă să faci totul bine şi totul la timp,
- adică să nu întârzii niciodată de la rugăciune şi de la meditaţie,
- să-ţi plăteşti orice datorie la timpul ei şi faţă de orice la vremea sa.
- Să dai orice ajutor, orice sfat, orice exemplu când trebuie, cui trebuie, unde trebuie şi cât trebuie.
- Să te sileşti întotdeauna spre o tot mai mare sfinţire lăuntrică, nu pentru ochii oamenilor, ci pentru ai Domnului.
- Să sui spre o tot mai demnă, mai cinstită şi mai folositoare viaţă în afară, printre cei între care eşti.
- Să fii măsurat în vorbire, chibzuit în fapte, mărginit în dorinţe.
- Să fii atent cu oricine, încrezător în mai puţini şi cuviincios cu toţi.
- Să fii mulţumitor pentru orice, îndatoritor faţă de oricine şi punctual oriunde.
- Să fii serios în mulţime, iubitor în familie, smerit între fraţi şi sfânt în singurătate.
- Să iubeşti înfrânarea oricând, bunătatea oriunde şi dreptatea oricui.
- Să umbli evlavios cu orice om, să stai numai cât eşti folositor în orice loc.
- Şi să cauţi a fi ca Hristos în tot timpul şi-n tot locul.
Atunci cine te va vedea pe tine se va gândi totdeauna la Hristos
şi va fi îndemnat să te urmeze către El.
Atunci viaţa ta ordonată, va revărsa mereu binecuvântarea spre tine, bucurie spre alţii şi slavă spre Dumnezeu.
Cine trăieşte în felul acesta va umbla mereu în prezenţa lui Dumnezeu, în lumina lui Hristos şi în roadele Duhului Sfânt.
Va avea în mintea lui sănătoasă inteligenţa înţelepciunii cereşti.
Va avea rugăciunea totdeauna fierbinte şi cuvânt totdeauna ziditor.
Va căuta să placă totdeauna lui Dumnezeu, chiar dacă ar întâmpina orice împotrivire din partea lumii.
Va vorbi totdeauna adevărul simţit, blând, respectuos, dar hotărât.
Va înţelege pe oricine, va învăţa de la toţi şi va fi pildă tuturor.
O, desigur, nu dintr-o dată se ajunge la starea aceasta, dar cui îşi dă toate silinţele, harul Domnului Isus îi ajută să ajungă.
Întrebarea este numai cât ne dăm noi silinţele, cu voinţa de a ajunge. Cât luptăm şi cât lucrăm pentru aceasta!
O, suflete al meu, ce văd la tine oare şi ce văd în tine aceia care Îl caută pe Domnul?
Cât văd cu tine, şi cât văd prin tine, oamenii pe Hristos?
Câţi se apropie de Dumnezeu din pricina ta - şi câţi se depărtează şi mai mult văzând faptele tale (Rom. 2, 24).
Acestea ar trebui să fie zilnic întrebările pe care ar trebui să ni le punem toţi,
pentru a ne strădui să ajungem cât mai curând să le dăm un vrednic răspuns.
Slavă Ţie Isuse Doamne, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, la care privim neîncetat, putând trăi în lumină după cum Tu Însuţi eşti Lumină,
- şi ne putem bucura pe veci de putere şi de ajutor, pentru orice lucru şi cuvânt bun al nostru.
Slavă Ţie Doamne Isuse, pentru sfinţii Tăi apostoli şi mărturisitori, care pentru bucuria pe care le-ai pus-o Tu înainte, au dispreţuit slava lumii, au nesocotit ruşinea şi au biruit moartea, rămânând alipiţi de Tine şi credincioşi Adevărului, precum ai fost Tu Tatălui Ceresc,
prin orice încercări au trebuit să treacă, numai ca să Te poată arăta pe Tine înaintea oamenilor.
Te rugăm mereu şi mereu Isuse Doamne, nu lăsa niciodată Biserica Ta, cât va fi ea pe pământ, fără astfel de mărturisitori şi ucenici ai Tăi.
Şi nu lăsa Sfânta Ta Evanghelie şi Sfântul Tău Adevăr, cât vor mai fi ele în luptă cu întunericul şi cu minciuna,
nu ne lăsa fără astfel de purtători ai Feţei Tale şi umblători în chipul Tău.
Ci fă-ne şi pe noi înşine, Doamne Isuse, să ne străduim cu toată grija şi cu tot dinadinsul, spre a putea ajunge la starea şi la vrednicia de a Te purta pe Tine
şi de a Te arăta pe Tine, în chip fericit, tuturor celor care vor privi cu grijă şi vor cerceta în necruţare viaţa noastră.
Amin.