Colaborarea în Domnul
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - Să ne dăm toate silințele să înaintăm în Duhul Domnului la o tot mai strânsă și mai rodnică împreună lucrare frățească.
Eforturile personale pe care ni le dăm fiecare pentru a obține cât mai frumoase performanțe duhovnicești în lucrările de creație - sunt lăudabile și sunt necesare.
Dar este un efort și mai lăudabil și mai necesar, acela de a ajunge la o împreună-lucrare de grup.
2 - Când Mântuitorul i-a învățat pe apostolii Săi sfinți că trebuie să devină fiecare un vas ales în slujba lui Dumnezeu - le-a vorbit totdeauna la plural și nu la singular: Voi toți sunteți frați. Toți trebuie să ajungeți una. Să gândiți la fel, să simțiți la fel, să vorbiți la fel și să lucrați la fel.
3 - Realizarea fiecăruia personal la cel mai înalt nivel creator este o taină înaltă. Dar este una și mai înaltă ca aceasta, realizarea în grup, a unui și mai înalt nivel de creație. Aceasta numai Hristos și Duhul Sfânt o poate face.
4 - Un grup de creație nu-l anulează pe nici unul dintre membrii săi, dar prin împreună-lucrarea tuturor se ajunge acolo unde este idealul Evangheliei: Hristos în toți - toți în Hristos.
5 - Napoleon a zis: când vreau să se facă un lucru, îl încredințez la unul singur. Când vreau să nu se facă, îl încredințez la mai mulți.
Hristos însă spune altfel: Împreună-lucrarea unui grup în Hristos, realizează nu numai mai repede, dar și mai bine lucrarea încredințată lor de Dumnezeu. Când condițiile o permit și sufletele sunt în Duhul, - acesta este cel mai înalt ideal și aduce realizarea cea mai frumoasă.
6 - Membrii acestui grup unit, deși lucrează fiecare aparte, când se adună împreună își împărtășesc unul altuia tot ce au creat. Aceasta apoi trece în dezbaterea tuturor, și fiecare simte lucrarea creată ca un bun al Frățietății, al Domnului - și contribuie cu ce poate la înfrumusețarea ei, fără nici un gând egoist.
Ce înaltă și curată conștiință este asta!
7 - Acolo unde lucrătorii Domnului s-au obișnuit cu munca împreună, unul observă o deficiență, altul alta; unul propune o îmbunătățire, altul alta. Și totul se încheie fericit pentru toți.
Ce har dă Domnul acolo unde frații lucrează armonios împreună. Și ce pagubă veșnică se produce acolo unde nu este colaborare între frații lucrători.
8 - Ura vrăjmașului lui Dumnezeu iată cât de mult a reușit să stabilească o strânsă și puternică legătură, unire și colaborare între toți slujitorii săi, insuflându-le aceeași ură de moarte împotriva lui Hristos și a tot ce este al Lui, - din orice parte a lumii ar fi și în orice fel ar lucra, cei ce urăsc pe Hristos sunt mânați de aceeași ură cu toții împotriva Numelui lui Dumnezeu și a bisericii Lui.
De ce oare iubirea lui Dumnezeu n-a putut încă să-i unească atât de strâns pe închinătorii lui Hristos, pentru a colabora la fel pentru cauza Lui?
9 - Să ne împărtășim fiecare tuturor tot ce Domnul ne-a descoperit deosebit și frumos nouă. În felul acesta fiecare, îmbogățind pe alții se îmbogățește și el prin ceilalți cu tot ce Dumnezeu le-a descoperit lor.
Ce frumos este acest circuit de valori și ce binecuvântare aduce el fiecăruia și tuturor.
10 - Să ne dăm toate silințele ca să ne creăm cât mai dese ocazii de acestea - și să folosim cu toată dragostea din plin aceste mijloace sfinte spre slava lui Dumnezeu și lărgirea Împărăției Lui în noi și între noi.
11 - Acolo unde se formează o adunare a Domnului, se presupune că totdeauna se va găsi cineva îndreptățit și dator să se ocupe de această adunare, și să răspundă pentru ea.
Așa este, și așa trebuie să fie oriunde se dorește ordinea și armonia între frați.
Duhul Domnului dorește să așeze în fruntea adunării totdeauna pe cei mai smeriți. Duhul firii pământești împinge pe cei mai îngâmfați.
Ce bine este când reușește Domnul.
Și ce rău este când reușește vrăjmașul.
12 - Să fim geloși pentru Lucrarea Domnului și să ținem cu toată inima la tot ce este al ei. Să-i pregătim hrana cea mai gustoasă la mesele ei duhovnicești. Cele mai dulci cântări, cele mai plăcute cuvântări, cele mai înalte rugăciuni, cele mai curate meditații.
13 - Să-i privim totdeauna cu cea mai mare dragoste și admirație pe frații și surorile noastre, fără să vedem nici un cusur la nici unii și să nu îngăduim nimănui să ni-i vorbească de rău. Dacă le vedem scăderi - să le acoperim cu rugăciune. Dacă descoperim slăbiciuni, să le îndreptăm cu lacrimi și blândețe. Dacă avem de făcut mustrări, să le facem mai mult în genunchi, cum a făcut Samariteanul Milostiv când dezinfecta ranele fratelui căzut.
14 - Să fim geloși pentru specificul Frățietății noastre, rânduit ei de Duhul Sfânt. Tot ce-i al ei frumos - să facem și mai frumos. Tot ce-i al ei bun - să-l facem și mai bun. Tot ce-i al ei câștigat cu jertfe - să-l păstrăm cu scumpătate ca pe lumina ochilor noștri. Aceasta este o gelozie după voia lui Dumnezeu, fiindcă este scris: dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, este mai rău decât un păgân (1 Tim. 5,8).
15 - Tot ce facem pentru Domnul trebuie să fie cel mai adânc gândit, cel mai cu grijă aranjat, cel mai inspirat realizat. Să nu ne ispitească gândul de a face mult, ci în primul rând de a face bine. Nu neapărat cantitatea, norma, grămada. Poți face o sută de cizme într-o noapte și poate că vor fi bune. Dar dacă vrei să faci o sută de poezii, sau o sută de cântări bune, - asta nu mai merge.
Cine vrea să facă o sută de poezii pe noapte, acela mai bine să doarmă.
16 - Tot ce facem să fie făcut cu dragoste și de cea mai înaltă calitate, chiar dacă facem numai o lucrare pe lună, dar asta să rămână. Toți cei care o văd sau o aud, sau o gustă - să poată spune: asta da, e într-adevăr inspirație.
De obicei la o astfel de lucrare nu mai ai nevoie să corectezi nimic. Ce vine direct de Sus, vine gata.
17 - Marii oameni ai lui Dumnezeu care au creat ceva nemuritor în Istorie, în literatură, în artă - erau părtași firii Dumnezeiești și au realizat o trăire de acest fel. Numai așa au putut ei da omenirii valori la care noi, întinzându-ne pe vârful degetelor priceperii noastre, abia dacă putem să le atingem partea lor cea mai de jos.
18 - Prin trăirea lor superioară, oamenii superiori, au putut comunica cu acele zone inaccesibile mulțimii în care Dumnezeu le-a împărtășit adevărurile Lui nemuritoare.
Ei s-au putut întinde atât de sus până unde Dumnezeu a putut să coboare spre ei. Acolo s-a făcut contactul cu Divinul. Și s-a născut creația nemuritoare.
19 - Noi simțim uneori ceva divin, dar vag și prea îndepărtat. Dar când încercăm să materializăm aceste simțăminte ne izbim de greutatea că nu avem mijloacele cu care să le înfățișăm pe măsura revelației.
20 - Lucrările neobișnuite și eterne n-au corespondent de exprimare în limbajul obișnuit și trecător. Pentru lucrurile cerești nu avem termen de comparație pe pământ, nici cuvinte prin care să le exprimăm... Toți cei ce au scris Cuvântul lui Dumnezeu în limba omenească s-au izbit de această insuficiență a mijloacelor de exprimare.
Adevărurile din existența veșnică le putem pricepe numai prin credință. Ea este singura care înțelege limbajul lor.
Dumnezeul nostru, Te rugăm dă-ne-o să-l înțelegem...
Amin.