Colaboratorul și încrederea
Traian Dorz - Semănați Cuvântul Sfânt
1 - În lucrarea adevărată a Evangheliei a fost totdeauna cea mai necesară, colaborarea dintre cler și mireni. O bună lucrare pentru mântuirea mulțimii, numai împreună o pot face atât unii cât și alții.
2 - Misionarismul preoțesc fără misionarismul laic, ajunge un materialism gol și bigot. Misionarismul laic fără cel preoțesc decade în anarhie și în haos.
3 - Dumnezeu le-a rânduit aceste două aripi ale Evangheliei, ca să zboare în armonie, purtând trupul bisericii vii a lui Hristos mereu spre înălțimi, precum au purtat Moise și Aron poporul sfânt prin pustie.
4 - Dar o lucrare sănătoasă și rodnică între aceste două părți care sunt rânduite să fie nedespărțite pe totdeauna, nu se poate face fără încredere deplină unii în alții... nici fără o frumoasă prețuire a unora pentru munca celorlalți.
5 - Oricât ar fi un cleric de pregătit și format pentru slujba sa și oricât de bine și-ar împlini el slujba sa pastorală în parohia lui, - el tot nu poate împlini singur această slujbă, fără o grupare activă de credincioși mireni.
6 - Precum nici un mirean bun nu poate împlini în totul slujba unui cleric, așa nici acesta, cât ar fi de bun nu poate împlini slujba unui mirean.
7 - Cele două categorii de lucrători duhovnicești le-a rânduit Dumnezeu să lucreze și să sufere împreună pentru bunul mers al Evangheliei în locul unde i-a ridicat Dumnezeu. Cum lucrează într-o familie bună soțul și soția uniți de Dumnezeu.
8 - Și după cum un soț cât de bun nu poate face pe deplin slujba soției sale, tot așa nu poate face nici soția slujba lui.
9 - Dacă își respectă și își prețuiește fiecare locul și chemarea sa, dar respectă și prețuiește și locul și chemarea celuilalt, atunci toate lucrurile merg bine și familia lor este binecuvântată.
10 - Dacă însă cei doi care împreună au datoria de viață și moarte să colaboreze frumos - se resping, se disprețuiesc și se împotrivesc unul contra celuilalt, - la ce se poate ajunge acolo?
11 - Oastea Domnului, ca lucrare Evanghelică vie, rânduită a fi un voluntariat duhovnicesc și un misionarism laic este, prin însăși hotărârea lui Dumnezeu legată în biserică pentru misiunea ei sfântă de clerul acestei biserici.
12 - Câtă vreme au trăit în armonie și au colaborat cu încredere pentru mântuirea poporului și înviorarea bisericii - lucrarea lor împreună a fost binecuvântată de Dumnezeu cu roade nemuritoare, oriunde s-a păstrat ea.
13 - Îndată însă ce vrăjmașul a stricat această armonie și a semănat în unii din cler neîncrederea și ura față de frați, iar în unii dintre frați neîncredere și împotrivire față de cler, toată binecuvântarea și bucuria de acolo s-a pierdut, acolo unde s-a strecurat otrava.
14 - Și precum cei doi soți uniți prin taina voii lui Dumnezeu, nu au altă cale decât împreună până la moarte tot așa și Oastea Domnului și clerul.
15 - Dumnezeu a unit aceste două misiuni împreună pentru totdeauna. Și nici unul nu va putea să se despartă de celălalt, decât rupând acel legământ în care Dumnezeu i-a unit și călcând voia lui Dumnezeu.
16 - Oriunde cei doi soți înțeleg că soarta lor este legată pe viață și pe moarte și ei se suportă, se ajută și până la urmă se iubesc, ei trăiesc fericiți și binecuvântați.
Dar oriunde nu se pot înțelege și uni, acolo trăiesc certându-se, bătându-se, urându-se și chinuindu-se unul pe celălalt până la moarte, - și sunt pedepsiți.
Dar nu pot să se despartă.
17 - Oastea Domnului și clerul bisericii sunt la fel. Dumnezeu a vrut ca între aceste două părți active ale bisericii Sale să fie unitate, colaborare și împreună lucrare în dragostea și frica lui Dumnezeu. Iar unde este așa, acolo totul se desfășoară fericit.
18 - Dar oriunde, dintr-o parte ori din alta, nu există această încredere și iubire - aceștia se chinuiesc unii pe alții, trăiesc învrăjbiți și nefericiți, dar trăiesc așa fiindcă nu se pot despărți decât cu prețul pierzării unora ori a tuturora.
19 - Cuvântul dragostei și porunca trăirii în pace, este dată cu mai mare tărie de la Dumnezeu spre aceste suflete, care au această misiune sfântă atât în familia lor cât și în familia lui Dumnezeu.
20 - Părinților și fraților, voi nu vă mai puteți despărți niciodată, fără să vă puneți în primejdia păcatului de moarte pe voi înșivă ori pe alții. Trebuie să trăiți și să lucrați împreună, ori să pieriți împreună cum nu există divorț între cei doi soți până la moarte.
Ce a unit Dumnezeu, nimeni să nu despartă.
Doamne Duhule Sfinte, fă-i să se iubească și să lucreze împreună, pentru a nu ajunge la osânda veșnică. Amin.