Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.
Pentru multe ar trebui noi să credem în Dumnezeu, tot ce este în jurul nostru ar trebui să ne facă numai să credem.
Ar trebui să credem pentru tot ce vedem Ziua şi Noaptea, fiindcă totul este minune şi frumuseţe de la El,
ar trebui să credem pentru tot ce vedem Primăvara, Vara, Toamna şi Iarna - adică de la naştere până la înmormântare,
ar trebui să credem pentru tot ce simţim în noi, în apropierea şi în depărtarea noastră, căci pretutindeni este Dumnezeu,
şi pentru tot ce pricepem cu mintea, cu simţirile şi cu duhul nostru, fiecare din acestea fiind o minune,
şi pentru tot ce este în Trecut, în Prezent şi în Viitor - căci totul este Înţelepciune, Putere şi Iubirea Lui
şi pentru tot ce este deasupra noastră, lângă noi sau dedesubtul nostru,
- căci toate acestea îşi au începutul din El,
trăiesc viaţa lor prin El
şi îşi vor încheia sfârşitul în El. Nimic nu este fără El.
Dar dacă obişnuinţa cu toate acestea pune adesea peste ochii noştri sufleteşti un văl leneş şi întunecos,
iar peste mintea noastră obişnuinţa, cu ele pune orbia nepăsării sau lepădarea necredinţei, spre a nu-L mai putea vedea pe Dumnezeu şi să nu le credem pe acestea ca lucrări ale Lui,
- atunci totuşi există încă ceva,
ceva mai aproape de noi.
Ceva din noi care vorbeşte şi mai puternic despre El, decât toate acestea,
există conştiinţa noastră
şi amintirile noastre.
Conştiinţa noastră care nu este materie, ci este altceva, - fiindcă materia nu are conştiinţă de sine!
Şi amintirile noastre, care păstrează în ele atât de multe minuni petrecute cu noi înşine, sau în faţa noastră - câte sunt mult mai multe decât este necesar pentru a ne încredinţa despre El,
iată întâmplările pe care nu le putem înţelege,
fenomene pe care nu le putem explica,
- izbăviri de care nu ne dăm seama cum s-au produs
şi lucrări care nimeni n-ar fi putut nici să le prevadă nici să le schimbe,
dar în care am văzut supranaturalul, adică puterea lui Dumnezeu, lucrările mâinilor şi ale voii Lui...
Ce altceva sunt toate acestea decât dovezile Lui?
Iată: aceste lucrări, în vremi obişnuite, sau în vremi neobişnuite, sunt tot aşa de puternice.
Ele se petrec cu toţi, fie că au credinţa întâi, fie că o au în urmă.
Şi lasă aceleaşi zguduiri în toate inimile, fie că cred în Cel ce le face, fie că nu cred încă...
Iată deci, măcar pentru aceste lucruri, care cu fiecare dintre noi s-au petrecut într-un fel... Şi într-un timp,
măcar pentru ele - zic, fiecare dintre noi nu avem nici o dezvinovăţire dacă nu credem în Hristos prin care s-au produs şi se produc.
Mântuitorul Hristos, a venit în lumea aceasta. Şi în lumea aceasta a venit în Trup omenesc.
A venit ca o Personalitate Istorică,
a lăsat fapte istorice
şi cuvinte istorice
şi dovezi istorice,
toate mai puternice decât oricare altă personalitate istorică a omenirii,
- atunci de ce oare nu este crezut?
Şi dacă nimeni nu tăgăduieşte alte mari vieţi de care vorbeşte istoria
şi dacă nimeni nu pune la îndoială adevărul şi dreptatea sau lumina, lăsată de alte mari existenţe istorice,
de ce totuşi, se încearcă tăgăduirea tocmai a lui Isus, a Aceluia din care s-au inspirat toţi cei care au lăsat omenirii ceva într-adevăr folositor şi etern?
Dragul meu, adânceşte-te şi tu în conştiinţa ta.
Şi-n amintirile tale, să-L afli pe Dumnezeul tău.
Cu conştiinţa cercetează cele mai dinăuntru ale tale, spre a vedea ce puternic ţi-L dovedesc pe El.
Şi cu amintirile cele dinafară
şi vei vedea că amândouă aceste căi te vor călăuzi spre Dumnezeu, te vor duce la Hristos, şi te vor face să te prăbuşeşti la picioarele Lui strigând iluminat:
- Cred Doamne, ajută necredinţei mele!
Te vor face să strigi ca Toma:
- Domnul meu şi Dumnezeul meu: Cred acum din tot sufletul meu!
Şi te vor face apoi, nu numai să te mai poţi îndoi niciodată de existenţa şi de Dumnezeirea Lui, ci să le vezi cu atâţia ochi noi şi pe toate celelalte pe care nu le văzuseşi înainte. Şi care te vor face apoi să strigi ca sfântul Pavel încă şi mai uimit:
Laudă şi slavă veşnică Ţie Marele nostru Dumnezeu Atotputernic,
care eşti,
care erai
şi care vei fi,
în etern şi în etern...
Pentru minunăţia şi frumuseţea lucrărilor Tale văzute şi nevăzute de noi, slavă Ţie Marele şi Puternicul Mântuitorul nostru Dumnezeu.
Pentru toate acestea pe care le văd ochii noştri, le cuprinde mintea noastră, sau le simte inima noastră, noi Te lăudăm pe Tine şi-Ţi mulţumim Ţie, Fericitul şi Strălucitul nostru Dumnezeu...
Pentru toate câte întrec puterea priceperii şi a cuprinderii noastre, noi credem puternic în Dumnezeirea Ta şi în Adevărul Tău.
Dorim să Te slujim şi să Te slăvim pe Tine cu toată puterea şi iubirea noastră.
Fiindcă aceasta este toată fericirea sufletelor noastre, Făcătorul şi Binefăcătorul nostru Bun.
Ajută-ne Te rugăm, în nespusa Ta iubire.
Amin.