Credeți-Mă că Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine; credeți cel puțin pentru lucrările acestea.
Pentru multe ar trebui noi să credem în Dumnezeu, tot ce este în jurul nostru ar trebui să ne facă numai să credem.
Ar trebui să credem pentru tot ce vedem Ziua și Noaptea, fiindcă totul este minune și frumusețe de la El,
ar trebui să credem pentru tot ce vedem Primăvara, Vara, Toamna și Iarna - adică de la naștere până la înmormântare,
ar trebui să credem pentru tot ce simțim în noi, în apropierea și în depărtarea noastră, căci pretutindeni este Dumnezeu,
și pentru tot ce pricepem cu mintea, cu simțirile și cu duhul nostru, fiecare din acestea fiind o minune,
și pentru tot ce este în Trecut, în Prezent și în Viitor - căci totul este Înțelepciune, Putere și Iubirea Lui
și pentru tot ce este deasupra noastră, lângă noi sau dedesubtul nostru,
- căci toate acestea își au începutul din El,
trăiesc viața lor prin El
și își vor încheia sfârșitul în El. Nimic nu este fără El.
Dar dacă obișnuința cu toate acestea pune adesea peste ochii noștri sufletești un văl leneș și întunecos,
iar peste mintea noastră obișnuința, cu ele pune orbia nepăsării sau lepădarea necredinței, spre a nu-L mai putea vedea pe Dumnezeu și să nu le credem pe acestea ca lucrări ale Lui,
- atunci totuși există încă ceva,
ceva mai aproape de noi.
Ceva din noi care vorbește și mai puternic despre El, decât toate acestea,
există conștiința noastră
și amintirile noastre.
Conștiința noastră care nu este materie, ci este altceva, - fiindcă materia nu are conștiință de sine!
Și amintirile noastre, care păstrează în ele atât de multe minuni petrecute cu noi înșine, sau în fața noastră - câte sunt mult mai multe decât este necesar pentru a ne încredința despre El,
iată întâmplările pe care nu le putem înțelege,
fenomene pe care nu le putem explica,
- izbăviri de care nu ne dăm seama cum s-au produs
și lucrări care nimeni n-ar fi putut nici să le prevadă nici să le schimbe,
dar în care am văzut supranaturalul, adică puterea lui Dumnezeu, lucrările mâinilor și ale voii Lui...
Ce altceva sunt toate acestea decât dovezile Lui?
Iată: aceste lucrări, în vremi obișnuite, sau în vremi neobișnuite, sunt tot așa de puternice.
Ele se petrec cu toți, fie că au credința întâi, fie că o au în urmă.
Și lasă aceleași zguduiri în toate inimile, fie că cred în Cel ce le face, fie că nu cred încă...
Iată deci, măcar pentru aceste lucruri, care cu fiecare dintre noi s-au petrecut într-un fel... Și într-un timp,
măcar pentru ele - zic, fiecare dintre noi nu avem nici o dezvinovățire dacă nu credem în Hristos prin care s-au produs și se produc.
Mântuitorul Hristos, a venit în lumea aceasta. Și în lumea aceasta a venit în Trup omenesc.
A venit ca o Personalitate Istorică,
a lăsat fapte istorice
și cuvinte istorice
și dovezi istorice,
toate mai puternice decât oricare altă personalitate istorică a omenirii,
- atunci de ce oare nu este crezut?
Și dacă nimeni nu tăgăduiește alte mari vieți de care vorbește istoria
și dacă nimeni nu pune la îndoială adevărul și dreptatea sau lumina, lăsată de alte mari existențe istorice,
de ce totuși, se încearcă tăgăduirea tocmai a lui Isus, a Aceluia din care s-au inspirat toți cei care au lăsat omenirii ceva într-adevăr folositor și etern?
Dragul meu, adâncește-te și tu în conștiința ta.
Și-n amintirile tale, să-L afli pe Dumnezeul tău.
Cu conștiința cercetează cele mai dinăuntru ale tale, spre a vedea ce puternic ți-L dovedesc pe El.
Și cu amintirile cele dinafară
și vei vedea că amândouă aceste căi te vor călăuzi spre Dumnezeu, te vor duce la Hristos, și te vor face să te prăbușești la picioarele Lui strigând iluminat:
- Cred Doamne, ajută necredinței mele!
Te vor face să strigi ca Toma:
- Domnul meu și Dumnezeul meu: Cred acum din tot sufletul meu!
Și te vor face apoi, nu numai să te mai poți îndoi niciodată de existența și de Dumnezeirea Lui, ci să le vezi cu atâția ochi noi și pe toate celelalte pe care nu le văzuseși înainte. Și care te vor face apoi să strigi ca sfântul Pavel încă și mai uimit:
Laudă și slavă veșnică Ție Marele nostru Dumnezeu Atotputernic,
care ești,
care erai
și care vei fi,
în etern și în etern...
Pentru minunăția și frumusețea lucrărilor Tale văzute și nevăzute de noi, slavă Ție Marele și Puternicul Mântuitorul nostru Dumnezeu.
Pentru toate acestea pe care le văd ochii noștri, le cuprinde mintea noastră, sau le simte inima noastră, noi Te lăudăm pe Tine și-Ți mulțumim Ție, Fericitul și Strălucitul nostru Dumnezeu...
Pentru toate câte întrec puterea priceperii și a cuprinderii noastre, noi credem puternic în Dumnezeirea Ta și în Adevărul Tău.
Dorim să Te slujim și să Te slăvim pe Tine cu toată puterea și iubirea noastră.
Fiindcă aceasta este toată fericirea sufletelor noastre, Făcătorul și Binefăcătorul nostru Bun.
Ajută-ne Te rugăm, în nespusa Ta iubire.
Amin.