Credinţa
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Da, credinţa-i temelia celorlalte roade bune
nu poţi să clădeşti nimica de nu vrei pe ea a pune
dar dacă aşezi credinţa a vieţii temelie
ea le ţine şi le nalţă, poţi s-aşezi pe ea o mie.
2 - Da, credinţa, - dar credinţa nu-i oricare crez din lume
ci credinţă-i numai una, care bine să te-ndrume
e credinţă care-aduce naşterea din nou în viaţă
şi-apoi creşterea în toate câte bunul simţ ne-nvaţă.
3 - Nu-i credinţă-adevărată ceea care nu te schimbă
care nu-ţi dă altă fire, altă inimă şi limbă
ceea care nu te face dintr-un om lumesc, un frate
care duce-o viaţă sfântă, în lumină şi-n dreptate.
4 - Nu-i credinţă-adevărată ceea care tot vorbeşte
lăudându-se pe dânsa iar pe altul îl huleşte
ci credinţă-adevărată e aceea care tace
şi-n răbdare, ce e bine nu şi-l laudă,
- ci-l face.
5 - E credinţă-adevărată numai cea ce-aduce roadă
bunătatea şi iubirea care toţi pot să le vadă
cine n-are-aceste roade cu cât mai mult vorbăreşte
nu că are o credinţă
- ci că n-are, dovedeşte.
6 - O credinţă neclintită e-avuţia cea mai mare
dar un suflet doar prin fapte dovedeşte că o are.
7 - Ce ciudat e crezul care că-i credinţă se numeşte
dar afar-de vorbărie cu nimic nu dovedeşte
cel ce crede că-i credinţă, se înşală şi se minte
căci credinţa se arată numa-n roade,
nu-n cuvinte.
8 - O credinţă ce se schimbă, una ieri şi alta mâne
e-o minciună şi acuma
şi minciună-n veci rămâne
e-o batjocură şi astăzi, şi-o batjocură-n vecie
tot ce poate ca să spună n-are nici o temelie.
9 - O credinţă-ntemeiată pe un legământ divin
neschimbată-i pe vecie prin oricâte lupte vin
dacă legământul este încheiat pe adevăr
neschimbat pe veci rămâne,
până într-un fir de păr.
10 - Dacă Binele e-acelaşi, ieri şi azi şi-n veci la fel
tot aşa-i şi legământul şi credinţa noastră-n el
când credinţa ieri e una, azi e alta, mâine-aşa
ce credinţă mai e asta,
cine va mai crede-n ea?
11 - Adevărul nu se-nşeală cu-o credinţă doar din gură
numai oamenii se-nşeală cu această-adunătură
cei ce cred că mântuirea e uşoară şi-i oriunde
vai în ce-nşelare umblă
şi ce foc îi va pătrunde.
12 - Nu vă înşelaţi, - credinţa nu-i aşa la întâmplare
cum o zic în orice vreme toate gurile flecare
ci credinţa care duce la răsplata mântuirii
e credinţa pân-la moarte dusă-n căile cinstirii.
13 - Cine n-are rod umblarea în smerenie şi faptă
cât s-ar lăuda pe sine n-are o credinţă dreaptă
ci cu cât mai mult vorbeşte dar n-arată fapta bună
cu atât a lui credinţă dovedeşte că-i minciună.
14 - O credinţă-adevărată
doar prin fapte se arată
ceea care rod nu poartă
dovedeşte că e moartă.
15 - Sufletul ce sincer crede
ştie că-Adevăru-l vede
şi când spune şi când tace
şi când poate şi nu face
şi se teme ca să spună
ceea ce ar fi minciună
- dacă crezi urmaşul meu
umblă-n adevăr mereu.