Credinţa nu-i numai
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Credinţa nu-i numai Iubirea ce crede totul orişicui
ci-i şi-Adevăr
ce-ţi porunceşte să nu dai oricui crezare.
- Ce limpede-i aceasta,
totuşi atâta timp eu nu ştiui
până-am plătit uşurătatea cu lacrimi
şi cu jertfe-amare.
Acum când am lumina
cu care-n adâncimi privesc
nu m-ameţeşte înălţimea
cum nici vâltoarea nu mă-mbată
trec peste marea liniştită
cum peste valuri mari păşesc
cu ochii unei noi cunoaşteri
ce rar mai poate fi-nşelată.
Cu cât tăcerea-i mai adâncă,
cu-atât cuvântul e mai clar
cu cât am plâns mai multe lacrimi,
cu-atât vederea-i mai curată,
cu cât mai mare-a fost furtuna
e mai senin în urmă
dar
puţini cunosc ce spun acestea
şi mulţi nu-nvaţă niciodată.
Câte-am pierdut în lumea asta
şi câte încă-am să mai pierd
căci numai la hotarul morţii
începe-adevărata viaţă.
Abia acum ştiu ce-i Iubirea
când nu mai ştiu să mai dezmierd
- dar de aici începe drumul scăpat de fumuri
şi de ceaţă.