Credința nu-i numai
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Credința nu-i numai Iubirea ce crede totul orișicui
ci-i și-Adevăr
ce-ți poruncește să nu dai oricui crezare.
- Ce limpede-i aceasta,
totuși atâta timp eu nu știui
până-am plătit ușurătatea cu lacrimi
și cu jertfe-amare.
Acum când am lumina
cu care-n adâncimi privesc
nu m-amețește înălțimea
cum nici vâltoarea nu mă-mbată
trec peste marea liniștită
cum peste valuri mari pășesc
cu ochii unei noi cunoașteri
ce rar mai poate fi-nșelată.
Cu cât tăcerea-i mai adâncă,
cu-atât cuvântul e mai clar
cu cât am plâns mai multe lacrimi,
cu-atât vederea-i mai curată,
cu cât mai mare-a fost furtuna
e mai senin în urmă
dar
puțini cunosc ce spun acestea
și mulți nu-nvață niciodată.
Câte-am pierdut în lumea asta
și câte încă-am să mai pierd
căci numai la hotarul morții
începe-adevărata viață.
Abia acum știu ce-i Iubirea
când nu mai știu să mai dezmierd
- dar de aici începe drumul scăpat de fumuri
și de ceață.