Crucea și Jertfa
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - O, Nemuritoare și strălucită Cruce a Jertfei lui Isus!
Lângă tine îngenunchează dragostea noastră și de tine se leagă speranțele noastre.
Sub tine se îngroapă slăbiciunile noastre, și de tine este pironită osânda noastră.
În tine este puterea noastră și spre tine înălțăm mâinile și privirile noastre.
De tine ne alipim inimile pătrunse de fiorul celei mai recunoscătoare dintre câte iubiri datorăm pe pământ sau în cer
în viața aceasta trecătoare
sau în cea veșnică.
2 - Nici în pământ și nici în cer n-am avea loc, dacă nu am fi stat noi lângă tine Cruce și Jertfă a lui Hristos,
- dacă nu ai fi stat tu lângă noi.
Căci nici în viața aceasta și nici în viața veșnică, n-am avea nici o bucurie dacă nu am fi aflat-o pe aceea care ne-o aduci tu nouă,
sau ți-o aducem noi ție.
Recunoștință și credincioșie veșnică ție nemuritoare și strălucită Cruce a lui Isus Hristos, - Dulcele și Scumpul nostru Mântuitor.
Crucea Lui este dreptarul după care ne călăuzim
și Semnul Dumnezeiesc care ne luminează orientarea credinței noastre.
Ați văzut Steaua Polară de pe cerul nopții?
- Ea este brațul drept al unei cruci din patru stele, așezate în forma perfectă a Crucii.
4 - Priviți cerul într-o noapte înstelată - și veți vedea că Steaua Polară este de fapt o Cruce Polară.
Cele patru stele luminoase dintre care face parte Steaua Polară, sunt așezate în forma perfectă a unei cruci.
În noaptea când am descoperit și eu - acest lucru, tot sufletul meu s-a luminat deodată de acel adevăr scump care m-a fericit și m-a zidit mai deplin.
O ce mare este acest semn.
Punctul unic nemișcat din Univers, nu este o stea - ci este Crucea.
După ea se orientează totul.
5 - Să fie și acest semn văzut - o dovadă și un temei mai mult, de a ne apropia și a rămâne pe totdeauna lângă Crucea lui Isus.
Acolo la capătul Miază-Noaptei, punctul nemișcat este nu Steaua ci Crucea.
După ea să ne călăuzim toți, căci Acolo este Locul Locuinței Celui Preaînalt.
Cel în jurul Căruia se învârtește totul.
6 - Nimic nu te mângâie mai mult, dar nici nu te doare mai adânc - decât a vedea lângă suferința ta pe ființa cea mai iubită și cea mai îndurerată.
La nimic nu te gândești la cea din urmă despărțire decât la soarta ființei celei mai scumpe și mai singure,
care rămâne în urma ta.
Nu te doare de nimeni pe lume mai mult decât de mama ta, când rămâne și văduvă și orfană...
7 - Dacă Dumnezeu a pus în orice inimă de fiu adevărat - iubirea de mamă - acest uman și divin simțământ, - cum oare lui Isus să nu-I fi fost acest simțământ mai înalt și mai desăvârșit decât la oricine, - față de Mama Sa?
În Inima Sa tot ce este nobil și frumos - era într-o nespus mai mare măsură decât în oricare altă inimă omenească.
Și ce simțământ este mai frumos pe lume ca dragostea și grija de mama ta?
8 - Dacă pe noi care suntem răi, El ne-a făcut în stare să iubim atât de mult pe mama care ne-a născut,
care ne-a crescut
și care ne-a însoțit suferind pentru noi cu o dragoste, cu o grijă unică pe lume,
- cum oare să nu fi avut El Însuși Cel nespus de Bun, - o astfel de iubire dar nespus mai mare, - pentru Maica Lui,
care a fost cea mai sfântă, cea mai bună, cea mai iubitoare și cea mai zdrobită mamă - de pe lumea aceasta?
9 - Chiar și numai gândul la mama ta, îți umple sufletul de înfiorare și ochii de lacrimi, oricând.
Dar în vremea suferinței, odată cu gândul acesta, vin în suflet toate amintirile vieții,
toate simțămintele legate de numele mamei,
care pentru fiecare om, sunt cele mai scumpe și mai frumoase amintiri din viața lui.
10 - Cine ne-a iubit cu adevărat pe noi, acela n-a putut niciodată să nu aibă și despre mama noastră, decât cele mai respectuoase, mai sfinte și mai cerești gânduri.
Cum cât mai mult atunci, cine Îl iubește cu adevărat pe Hristos, cum ar putea vreodată să nu aibă pentru Preasfânta Lui Mamă, decât niște sfinte și fericite gânduri?
De un preț nespus mai nalt, decât despre oricare altă mamă din lumea asta!
11 - Cea mai bună dovadă că Preasfânta Mamă a lui Isus, n-a avut pe nimeni altcineva pe lume, decât pe El, este faptul că în clipa morții Sale, Fiul Sfânt Se îngrijește de un susținător al mamei Sale, - încredințând-o în ocrotirea ucenicului Său Ioan.
Ucenicul statornic și nedespărțit.
Luați aminte voi care nu vă temeți a vorbi cu gânduri necuviincioase despre Maica Domnului.
12 - Cunoscând cât suferise și cât ar fi suferit mai departe în familia aceea lui Cleopa unde era Mama Sa, - Fiul Dulce o ia de acolo în fața a doi martori - cele două Marii: - Maria Magdalena și Maria lui Cleopa,
și tot în fața lor o încredințează ucenicului iubit Ioan
- ca unui adevărat al doilea fiu al ei.
13 - Fiule, iată Mama ta - ne spune și nouă Domnul nostru.
Căci prin Isus, Preasfânta Născătoare este și Mama noastră, a fiecăruia din cei care suntem „frați” mai mici ai lui Isus.
Să o luăm deci și noi în respectul și în cinstirea noastră ca niște fii vrednici și credincioși ai dragostei lui Hristos, - cum a făcut Sfântul Ioan.
14 - Încredințându-l pe Ioan, Sfintei Sale Mame, Mântuitorul dorea să-i mângâie inima ei prea zdrobită, - dându-i un nou reazem, un nou fiu.
Punând în locul Lui, rămas prea gol, cea mai vrednică iubire pe care o putuse afla printre oameni.
Arătându-i în locul Fiului Iubit care i se lua acum, un alt fiu iubit care i se dădea...
15 - Nimeni nu se făcuse atât de vrednic de încrederea și de iubirea lui Hristos, ca ucenicul rămas lângă El în toate împrejurările grele.
După ce a suferit totul, rămânând nedespărțit, - Hristos îl învrednicește pe statornicul ucenic de cea mai mare și mai sfântă slujbă.
Îl face pe Ioan înlocuitorul Său.
Îi încredințează cea mai duioasă și mai sfântă datorie:
- datoria unică de fiu, pe care numai El, Isus, o putea împlini față de Maica Lui.
16 - Dumnezeu nu încredințează nimănui un dar scump
și nu-i dă în grijă nimănui comorile Sale, decât după ce acela s-a dovedit răbdător în necaz.
După ce a rămas statornic în cele mai grele încercări
și după ce s-a păstrat nedespărțit de Hristos până la moarte.
Domnul i-a vorbit atunci despre botezul cel greu și despre paharul cel amar, prin care se va dovedi cine este cel vrednic să aibă această cinste.
17 - Acum când Ioan renunțase demult la orice dorință de întâietate, iată Dumnezeu îi dă acest loc sfânt,
cinstea cea sfântă de a sta împreună cu Maica Sa Sfântă unul de-o parte și celălalt de alta a Crucii Lui,
- adică a Tronului Său Slăvit, a Scaunului Său Împărătesc care era Crucea, - mai strălucită ca orice tron,
mai măreață ca orice slavă,
mai aleasă ca orice altă cinste.
Fiindcă locul sfânt din veșnicie, este acela de care te învrednicești prin suferință lângă Hristos aici și acum.
18 - Cinstea eternă este cea pe care ți-o câștigi prin părtășia la Crucea lui Isus acum.
De întâietate nu te arați vrednic cu adevărat, decât după ce ajungi la acea stare duhovnicească din care n-o mai ceri, din care te și rușinezi că vreodată ai dorit-o.
19 - Slava de a suferi lângă Hristos este mai mare decât oricare altă slavă.
Harul de a pătimi împreună cu El este mai mare ca oricare alt har.
Și cinstea pe care o primești acolo unde ții mai puțin la tine, și mai mult la El, - te va așeza într-o veșnică lumină,
în locul cel mai lângă Isus.
20 - Din ceasul acela ucenicul a luat-o pe Maica Domnului la el acasă.
Nici Preasfânta Mamă nu avea o casă a ei pe pământ.
Ce bine că unii ucenici mai au și case!
Și mai ales că ei au pus aceste case în slujba lui Dumnezeu și a celor preaiubiți ai Lui.
O, Dumnezeul nostru, ia-ne în slujba Ta cu tot ce avem.
Amin.