Apoi a turnat apă într-un lighean, și a început să spele picioarele ucenicilor, și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.
Iată clipa cea mai cutremurătoare din câte au fost până acum în seara aceasta neuitată...
- și iată începutul tuturor celorlalte, care încep de aici înainte, până la sfârșit:
- Domnul Isus Se scoală de la masă,
Se dezbracă de hainele Lui,
toarnă apă într-un lighean
și începe să spele picioarele ucenicilor Săi,
apoi să le șteargă cu ștergarul cu care era încins...
Cu ștergarul cu care era încins...
Prima dată o făcuse atunci, pe Muntele Măslinilor, îndată după ce i-a ales, înainte de a le spune cel dintâi cuvânt fericit cu care începuse și Psalmii Săi (Psalm 1, 1; Matei 5, 1-12),
- dar acum în clipa asta privea la ei și mai de jos, și mai în sus.
Căci pentru ca să ștergi picioarele cuiva, cu un ștergar cu care ești încins, trebuie să te apleci până la pământ în fața lui. Trebuie să privești ca spre cer - spre el.
Mântuitorul a îngenuncheat deci înaintea fiecăruia din ei, - când le spăla picioarele.
Dar când le ștergea - a trebuit să Se aplece și mai mult, chiar până la pământ în fața fiecăruia. Ștergarul era încins, ștergându-le picioarele lor.
Iată când vrei să speli pe cineva,
adică atunci când vrei să-l mustri,
sau când vrei să te ocupi de murdăria pe care o are el sau în el,
atunci, ca să le poți spăla cu adevărat trebuie să știi să te apleci... să te cobori, până la picioarele lui, adică și mai jos decât el.
Trebuie să fii în stare să te apleci lângă el și până la starea din care să-i poți cuprinde picioarele la inima ta, ca într-o îmbrățișare plină de dragoste, pentru curățirea lui.
Cine poate iubi atât de mult - până a se smeri și îngenunchea în fața cuiva și nu se poate apropia atât de mult de el, acela nu va putea spăla și curăți niciodată în chip mântuitor pe nimenea. Cine vrea s-o facă așa, să știe că trebuie să se aplece mult.
- Dar când vrei să ștergi întinăciunea cuiva
și când vrei să-i acoperi păcatul
și să-i îndepărtezi nelegiuirea făcută de el,
adică atunci când vrei să-l ierți și să-l înfățișezi pe acesta cam neprihănit (Isaia 40, 2; Colos. 1, 22),
o, să știi că atunci trebuie să te apleci și mai mult,
trebuie să te smerești și mai mult...
Atât de mult încât să te anulezi pe tine pentru el...
Să te uiți pe tine și tot ce ai tu,
să calci pe tine și pe toate ale tale
pentru a-l înălța pe el...
dar acesta este cel mai Dumnezeiesc lucru și de aceea este cel mai greu lucru cu putință oamenilor.
Orice bine pe care îl faci altuia îți cere mai întâi să-ți faci ție un rău de aceeași mărime. Dacă poți primi răul tău spre binele lui, îl faci. Dacă nu - nu pentru că cu cât pui pe altul mai presus de tine, cu atâta trebuie să primești a te așeza tu mai întâi pe tine, mai prejos ca el.
Cu cât vrei să îmbraci pe altul, trebuie mai întâi să te dezbraci pe tine.
Cu cât vrei să faci altuia un loc mai larg, cu atâta trebuie mai întâi să-l restrângi pe al tău.
Ca să-Și poată sfinți pe ucenicii Săi în adevăr, Domnul a trebuit să Se sfințească mai întâi pe Sine Însuși pentru ei (Ioan 17, 19).
Ca să-i poată ridica pe ei, S-a smerit mai întâi pe Sine Însuși.
Ca să-i poată face în stare să moară ei pentru El, a murit mai întâi El pentru ei
și ca să-i poată învia și înălța la Cer pe toți oamenii, a trebuit să facă aceasta mai întâi cu Sine Însuși.
Numai după toate acestea El S-a putut ridica în fața tuturor, biruitor, impunător și măreț,
pentru a le cere și lor, tuturor alor Săi, cea mai mare și mai strălucită jertfire de Sine spunând: Eu v-am dat o pildă și o măsură: așa cum am făcut Eu, să faceți și voi. Atât cât v-am iubit Eu, să vă iubiți și voi (Ioan 13, 34).
Slavă veșnică Ție Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos!
Pentru că niciodată până la Tine n-a mai fost un împărat și un domn ca să mai poată, asemenea Ție, să facă robilor săi.
Slavă Ție care ne-ai arătat cel mai drept și cel mai fericit drum spre slavă: umilința
și cea mai curată și cea mai sfântă împlinire a voii lui Dumnezeu: iubirea de Dumnezeu și de oameni
și cea mai desăvârșită fericire: aceea de a îndrepta și sfinți pe alții prin Jertfa și sfințirea Ta.
Totdeauna ne-ai învățat Doamne Isuse... și din fiecare cuvânt al Tău, am desprins lumină, bucurie, nădejde și îndemn, fiecare din noi și în toate,
- dar în seara aceasta a Cinei celei de Taină, tot ceea ce ne înveți Tu este acum Taină și Minune.
Taină și minune este acest însemnat lucru, pe care ni-l arați acum cu pilda Ta. Când vrei să ne deschizi mintea asupra celei mai dintâi trepte din scara pe care putem sui la cer: adică Umilința... cea mai adâncă simțire și virtute de care avem nevoie noi când cercetăm vina altora,
și Dragostea, cea mai adâncă bunătate atunci când mustrăm
și Tăcerea, cea mai adâncă uitare, atunci când iertăm
și Blândețea, cea mai adâncă în toate acestea.
Amin, slavă Ție.
Amin.