Cum a câștigat Satana cea dintâi biruință

Pe urmele șarpelui din Grădina Edenului...

Scriptura ne amintește despre două atacuri fățișe ale satanei. În cel dintâi, diavolul a atacat pe Adam și Eva în Grădina Edenului (raiului), iar în al doilea a atacat pe Mântuitorul în pustie. În Eden a biruit pe Adam, iar în pustie el a fost biruit de Mântuitorul. Aceste două atacuri, aceste două lupte, sunt pline de învățătură despre cum atacă diavolul și despre cum poate fi biruit. Le vom cerceta deci cu de-amănuntul. Începem întâi cu atacul satanei. Să mergem întâi pe urmele șarpelui diavol din Eden, să aflăm cum l-a biruit pe Adam.

Cum a început Satana atacul contra lui Adam și Eva? Întâi și întâi, și-a schimbat înfățișarea. El nu s-a arătat pe față cine este, nici anume ce voiește. Cu gândurile lui viclene s-a ascuns într-un șarpe frumos.

Acesta e și azi cel dintâi lucru ce-l face Satana când pleacă la atac. El nu se arată. El se ascunde, ba - cum spuneam mai înainte - chiar se și tăgăduiește pe sine însuși, pentru ca omul să nu-l cunoască și să nu afle înșelăciunile lui. Când atacă diavolul, se schimbă și se ascunde. Oh, câte haine, câte înfățișări felurite și câte ascunzători are Satana când dă atacul! Dar totuși are șarpele diavol ceva ce nu se poate ascunde. Șuierul nu și-l poate ascunde. Dar acest șuier nu-l poți auzi decât atunci când trăiești o viață retrasă de vuietul acestei lumi, când trăiești o viață retrasă în rugăciune și purtări curate. Cel credincios în fiecare ispită aude de departe șuierul șarpelui diavol și se ferește de atacul lui.

Să vedem acum mai departe, ce a făcut Satana după ce s-a schimbat și s-a ascuns în chip de șarpe. A îmbiat pe Eva cu un măr frumos - ne spune Scriptura. Cu acest măr, diavolul a trezit pofta ochilor, pofta corpului. Cea dintâi lovitură a dat-o așadar Satana în corpul omului. A căutat o ușă de intrare prin carnea omului. A atacat mai întâi corpul, și apoi a sărit să ia de minte pe Eva. El atacă și azi tot așa. Satana pune ispitele și patimile în fața corpului, pentru că știe că trupul nostru este mai slab. Acest atac și ferirea de el, îl prevedea și Mântuitorul când în noaptea din Grădina Ghețimani le-a zis ucenicilor: Privegheați și vă rugați, căci duhul este plin de râvnă, dar trupul e neputincios (Matei 26, 41). Cu un măr frumos la vedere s-a apropiat Satana de Eva. Tot așa face și azi: diavoleștile patimi sunt plăcute la vedere și dulci la gustare (dar vai, amare sunt urmările lor!).

După ce cu mărul a trezit pofta ochilor, Satana a mers mai departe cu atacul. Ținta lui era să rupă legătura ascultării dintre om și Dumnezeu. Aici trebuia să-și concentreze toate puterile. El începu atacul cu multă băgare de seamă. El nu sări să rupă deodată legătura dintre om și Dumnezeu. El pipăi mai întâi această rupere cu îndoiala, zicând către Adam și Eva: Oare cu adevărat a zis Dumnezeu să nu mâncați din toți pomii raiului?... (Genesa 3, 10). Prin această șireată întrebare, diavolul umbla să strecoare în sufletul celor dintâi oameni otrava îndoielii.

Cu otrava îndoielii începe și azi Satana atacul cel mare al câștigării unui suflet. Un om din popor m-a întrebat astă vară: Oare zău, părinte, să fie rai și iad în cealaltă lume? Întrebarea era semn că diavolul strecurase otrava îndoielii în sufletul omului. În corabia vieții noastre, Satana încearcă mereu să facă găuri de îndoială, c-apoi știe el că prin aceste găuri apa pătrunde încet, încet până ce pe urmă corabia se îneacă. Ah, ce cumplită otravă sufletească este îndoiala și ce roade bogate seceră diavolul de pe urmele ei.

Să mergem mai departe cu atacul satanei. Otrava îndoielii ce o aruncase șarpele diavol în sufletul lui Adam și Eva, tocmai îndată n-a prins, căci Eva a răspuns: Da, Dumnezeu ne-a spus lămurit să nu mâncați din rodul pomului căci cu moarte veți muri. Cuvintele Evei erau un fel de respingere a atacului satanei. Atacul nu reușise. Atunci diavolul aduse în luptă o altă armă: minciuna. Nu e adevărat acest lucru - începu Satana - nu pentru asta v-a oprit Dumnezeu că veți muri... În fața adevărului, Satana puse minciuna și a început a lucra cu minciuna.

Cu minciuna lucră și azi Satana. Minciuna este doar arma pe care diavolul o folosește mai des și cu mai multă dibăcie pentru că el este tatăl minciunii, începutul și izvorul tuturor minciunilor cu care a umplut lumea de azi.

Pe lângă minciună, diavolul mai puse în luptă încă o armă: trufia, ispita trufiei. Nu pentru asta v-a oprit Dumnezeu că veți muri - zise diavolul către Adam și Eva - ci pentru că El (Dumnezeu) știe că îndată ce veți gusta, vi se vor deschide ochii și veți fi și voi asemenea ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul... Adică vorba satanei mergea cam așa: Vedeți ce Dumnezeu rău aveți? V-a închis ochii și mintea să nu cunoașteți și voi binele și răul... v-a oprit să mâncați din pomul acesta ca să nu fiți asemenea Lui... vrea să rămână El Singur mai mare ca voi... Satana vorbea și aici din ale sale, căci el însuși fusese alungat din cer pentru trufie și răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și acum trăgea în acest păcat și pe oameni.

Cu trufia lucrează și azi Satana prin lume. Lumea este plină de ispitele trufiei și mândriei cu care Satana bogate biruințe seceră.

Șarpele diavol a atacat așadar pe Adam și Eva cu: pofta ochilor, cu îndoiala, minciuna și ispita trufiei. Atacul a reușit. Eva a întins mâna, a gustat și a dat și lui Adam să guste. Satana a biruit. A fost aceasta o biruință cu urmări grozave pentru om. Puterile sufletești ale lui Adam și Eva au început îndată a se schimonosi, a se întuneca și a slăbi. Otrava răului, otrava păcatului s-a așezat în ei, în inima lor și s-a prefăcut în firea noastră cea veche, cea lumească. Răul intrat în inima lor a început acum să lucreze el însuși, dinăuntru înafară. Șarpele diavol s-a retras. El nu mai avea de lucru. Otrava ce o strecurase în sufletul lui Adam și Eva se făcuse ea însăși un izvor de păcate și rele.

Citiți cu băgare de seamă Biblia - la Genesa cap. 3 - și veți vedea acest lucru. După păcătuire, Adam și Eva au încercat să se ascundă din fața Atotputernicului Dumnezeu, ba încă Adam a și mințit. Păcatele și răutățile au început îndată să curgă din ei ca dintr-un izvor plin de otravă.

Aceste grozave urmări le avem și noi în viața noastră de câte ori ne biruie Satana cu ispitele lui.