Cum a câştigat Satana cea dintâi biruinţă

Pe urmele şarpelui din Grădina Edenului...

Scriptura ne aminteşte despre două atacuri făţişe ale satanei. În cel dintâi, diavolul a atacat pe Adam şi Eva în Grădina Edenului (raiului), iar în al doilea a atacat pe Mântuitorul în pustie. În Eden a biruit pe Adam, iar în pustie el a fost biruit de Mântuitorul. Aceste două atacuri, aceste două lupte, sunt pline de învăţătură despre cum atacă diavolul şi despre cum poate fi biruit. Le vom cerceta deci cu de-amănuntul. Începem întâi cu atacul satanei. Să mergem întâi pe urmele şarpelui diavol din Eden, să aflăm cum l-a biruit pe Adam.

Cum a început Satana atacul contra lui Adam şi Eva? Întâi şi întâi, şi-a schimbat înfăţişarea. El nu s-a arătat pe faţă cine este, nici anume ce voieşte. Cu gândurile lui viclene s-a ascuns într-un şarpe frumos.

Acesta e şi azi cel dintâi lucru ce-l face Satana când pleacă la atac. El nu se arată. El se ascunde, ba - cum spuneam mai înainte - chiar se şi tăgăduieşte pe sine însuşi, pentru ca omul să nu-l cunoască şi să nu afle înşelăciunile lui. Când atacă diavolul, se schimbă şi se ascunde. Oh, câte haine, câte înfăţişări felurite şi câte ascunzători are Satana când dă atacul! Dar totuşi are şarpele diavol ceva ce nu se poate ascunde. Şuierul nu şi-l poate ascunde. Dar acest şuier nu-l poţi auzi decât atunci când trăieşti o viaţă retrasă de vuietul acestei lumi, când trăieşti o viaţă retrasă în rugăciune şi purtări curate. Cel credincios în fiecare ispită aude de departe şuierul şarpelui diavol şi se fereşte de atacul lui.

Să vedem acum mai departe, ce a făcut Satana după ce s-a schimbat şi s-a ascuns în chip de şarpe. A îmbiat pe Eva cu un măr frumos - ne spune Scriptura. Cu acest măr, diavolul a trezit pofta ochilor, pofta corpului. Cea dintâi lovitură a dat-o aşadar Satana în corpul omului. A căutat o uşă de intrare prin carnea omului. A atacat mai întâi corpul, şi apoi a sărit să ia de minte pe Eva. El atacă şi azi tot aşa. Satana pune ispitele şi patimile în faţa corpului, pentru că ştie că trupul nostru este mai slab. Acest atac şi ferirea de el, îl prevedea şi Mântuitorul când în noaptea din Grădina Gheţimani le-a zis ucenicilor: Privegheaţi şi vă rugaţi, căci duhul este plin de râvnă, dar trupul e neputincios (Matei 26, 41). Cu un măr frumos la vedere s-a apropiat Satana de Eva. Tot aşa face şi azi: diavoleştile patimi sunt plăcute la vedere şi dulci la gustare (dar vai, amare sunt urmările lor!).

După ce cu mărul a trezit pofta ochilor, Satana a mers mai departe cu atacul. Ţinta lui era să rupă legătura ascultării dintre om şi Dumnezeu. Aici trebuia să-şi concentreze toate puterile. El începu atacul cu multă băgare de seamă. El nu sări să rupă deodată legătura dintre om şi Dumnezeu. El pipăi mai întâi această rupere cu îndoiala, zicând către Adam şi Eva: Oare cu adevărat a zis Dumnezeu să nu mâncaţi din toţi pomii raiului?... (Genesa 3, 10). Prin această şireată întrebare, diavolul umbla să strecoare în sufletul celor dintâi oameni otrava îndoielii.

Cu otrava îndoielii începe şi azi Satana atacul cel mare al câştigării unui suflet. Un om din popor m-a întrebat astă vară: Oare zău, părinte, să fie rai şi iad în cealaltă lume? Întrebarea era semn că diavolul strecurase otrava îndoielii în sufletul omului. În corabia vieţii noastre, Satana încearcă mereu să facă găuri de îndoială, c-apoi ştie el că prin aceste găuri apa pătrunde încet, încet până ce pe urmă corabia se îneacă. Ah, ce cumplită otravă sufletească este îndoiala şi ce roade bogate seceră diavolul de pe urmele ei.

Să mergem mai departe cu atacul satanei. Otrava îndoielii ce o aruncase şarpele diavol în sufletul lui Adam şi Eva, tocmai îndată n-a prins, căci Eva a răspuns: Da, Dumnezeu ne-a spus lămurit să nu mâncaţi din rodul pomului căci cu moarte veţi muri. Cuvintele Evei erau un fel de respingere a atacului satanei. Atacul nu reuşise. Atunci diavolul aduse în luptă o altă armă: minciuna. Nu e adevărat acest lucru - începu Satana - nu pentru asta v-a oprit Dumnezeu că veţi muri... În faţa adevărului, Satana puse minciuna şi a început a lucra cu minciuna.

Cu minciuna lucră şi azi Satana. Minciuna este doar arma pe care diavolul o foloseşte mai des şi cu mai multă dibăcie pentru că el este tatăl minciunii, începutul şi izvorul tuturor minciunilor cu care a umplut lumea de azi.

Pe lângă minciună, diavolul mai puse în luptă încă o armă: trufia, ispita trufiei. Nu pentru asta v-a oprit Dumnezeu că veţi muri - zise diavolul către Adam şi Eva - ci pentru că El (Dumnezeu) ştie că îndată ce veţi gusta, vi se vor deschide ochii şi veţi fi şi voi asemenea ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul... Adică vorba satanei mergea cam aşa: Vedeţi ce Dumnezeu rău aveţi? V-a închis ochii şi mintea să nu cunoaşteţi şi voi binele şi răul... v-a oprit să mâncaţi din pomul acesta ca să nu fiţi asemenea Lui... vrea să rămână El Singur mai mare ca voi... Satana vorbea şi aici din ale sale, căci el însuşi fusese alungat din cer pentru trufie şi răzvrătire împotriva lui Dumnezeu şi acum trăgea în acest păcat şi pe oameni.

Cu trufia lucrează şi azi Satana prin lume. Lumea este plină de ispitele trufiei şi mândriei cu care Satana bogate biruinţe seceră.

Şarpele diavol a atacat aşadar pe Adam şi Eva cu: pofta ochilor, cu îndoiala, minciuna şi ispita trufiei. Atacul a reuşit. Eva a întins mâna, a gustat şi a dat şi lui Adam să guste. Satana a biruit. A fost aceasta o biruinţă cu urmări grozave pentru om. Puterile sufleteşti ale lui Adam şi Eva au început îndată a se schimonosi, a se întuneca şi a slăbi. Otrava răului, otrava păcatului s-a aşezat în ei, în inima lor şi s-a prefăcut în firea noastră cea veche, cea lumească. Răul intrat în inima lor a început acum să lucreze el însuşi, dinăuntru înafară. Şarpele diavol s-a retras. El nu mai avea de lucru. Otrava ce o strecurase în sufletul lui Adam şi Eva se făcuse ea însăşi un izvor de păcate şi rele.

Citiţi cu băgare de seamă Biblia - la Genesa cap. 3 - şi veţi vedea acest lucru. După păcătuire, Adam şi Eva au încercat să se ascundă din faţa Atotputernicului Dumnezeu, ba încă Adam a şi minţit. Păcatele şi răutăţile au început îndată să curgă din ei ca dintr-un izvor plin de otravă.

Aceste grozave urmări le avem şi noi în viaţa noastră de câte ori ne biruie Satana cu ispitele lui.