Cum a scăpat înțeleptul Solomon de iad

Când s-a pogorât Domnul Iisus Hristos la iad ca să sloboadă sufletele drepților, în iad, ceva mai la fund, a dat și de înțeleptul Solomon, care aștepta să fie scos și el la lumină. Dar, spre mirarea lui, aude pe Domnul zicând:

- Solomoane, ai cerut înțelepciune multă și ți-am dat după pofta inimii tale atâta înțelepciune că, din pricina ei, ai ajuns și aici unde te găsești. Pe tine nu te scot; ajută-te cu înțelepciunea ce ți-am dat-o.

Solomon rămâne întristat înăuntru, la poarta iadului, privind cum iese mulțime de drepți. Poarta se închide și mulțimea de diavoli începe a juca de bucurie că Solomon le-a rămas lor. Nu-i mai putea suferi bietul Solomon, dar tocmai din pricina asta diavolii se purtau mai afurisit cu el.

Deodată Solomon se ridică mânios, caută și găsește o scurtătură de lemn și începe a măsura în sus și în jos, cruciș și curmeziș. Dracii stau năuciți, întrebându-se: „Oare ce vrea omul acesta să facă?”. Solomon însă măsura, măsura.

- Ce vrei să faci? îl întrebă Mamona.

- Lasă-mă în pace, că-mi încurci socotelile!

Și măsura mai departe.

- Spune, Solomoane, ce vrei să faci, până n-o pățești!- Nu ți-am spus să mă lași în pace, că mă zăpăcești?

Și începu a șopti: „Aici vine altarul... aici crucea... aici stranele”. Când auziră diavolii vorbele astea, încremeniră da spaimă și unde nu începură să urle, de gândeai că-i prăpădenia lumii. Și-l înșfăcară toți, de toate părțile, întrebându-l amenințător:

- Spune, ce vrei să faci?

- O mănăstire lui Hristos...

Nici nu isprăvi Solomon vorba și se pomeni pe cea lume.