Cum a scăpat iepurele de leu

Popoarele din ţările Răsăritului au o mulţime de fabule, adică poveşti de învăţătură puse în gura şi graiul animalelor. O astfel de fabulă din ţara Indiei o dăm mai jos.

Într-o pădure trăia odată un leu înfricoşător care era singur stăpân peste tot ţinutul acela şi cumplită moarte făcea în dobitoacele din acele hotare. Înspăimântate de această stricăciune, toate animalele ţinutului s-au strâns la sfat despre ce ar fi de făcut şi, după o lungă dezbatere, au făcut leului următoarea propunere: „Puternice leule! Prădăciunile tale nu sunt bune nici pentru noi, dar nici pentru tine, căci, prădându-ne pe noi fără cruţare, în curând n-o să ai ce să mai mănânci. Noi ne învoim de bunăvoie să-ţi trimitem în fiecare zi câte un animal să-l ai de mâncare”.

Leul găsi propunerea bună şi o primi. După câtăva vreme, veni şi rândul iepurelui să meargă de mâncare leului. Mergând el pe drum, se tot gândea cum ar putea să scape şi, cu gândurile, întârzie de la ceasul dat. Leul, cum îl văzu, strigă mânios:

- De ce-ai întârziat de la ceasul mesei, obraznicule? Am să te chinuiesc pentru această îndrăzneală.

Atunci, iepurele răspunse foarte smerit:

- Să mă ierţi stăpâne, că nu din vina mea am întârziat; venind pe drum, mi-a ieşit în cale un leu mai puternic decât tine, stăpâne, şi abia am scăpat de el.

- Cum se poate una ca asta?! zise leul. Mai puternic decât mine nu este nimeni... Hai, mi-arată pe ticălosul acela!

Iepurele îl duse pe leu înaintea unei gropi adânci şi plină de apă limpede. Când leul îşi văzu în oglinda apei chipul său, crezu că e duşmanul care-i stă în faţă. Plin de mânie se repezi să-l omoare, dar căzu în apă şi se înecă.

Aşa a scăpat iepurele de leu, împreună cu celelalte animale, trezind în leu mândria şi mânia faţă de un semen de-al lui mai tare şi mai puternic decât el.

Învăţătura din această fabulă cred că oricine o poate vedea şi afla.