Cum a scăpat iepurele de leu

Popoarele din țările Răsăritului au o mulțime de fabule, adică povești de învățătură puse în gura și graiul animalelor. O astfel de fabulă din țara Indiei o dăm mai jos.

Într-o pădure trăia odată un leu înfricoșător care era singur stăpân peste tot ținutul acela și cumplită moarte făcea în dobitoacele din acele hotare. Înspăimântate de această stricăciune, toate animalele ținutului s-au strâns la sfat despre ce ar fi de făcut și, după o lungă dezbatere, au făcut leului următoarea propunere: „Puternice leule! Prădăciunile tale nu sunt bune nici pentru noi, dar nici pentru tine, căci, prădându-ne pe noi fără cruțare, în curând n-o să ai ce să mai mănânci. Noi ne învoim de bunăvoie să-ți trimitem în fiecare zi câte un animal să-l ai de mâncare”.

Leul găsi propunerea bună și o primi. După câtăva vreme, veni și rândul iepurelui să meargă de mâncare leului. Mergând el pe drum, se tot gândea cum ar putea să scape și, cu gândurile, întârzie de la ceasul dat. Leul, cum îl văzu, strigă mânios:

- De ce-ai întârziat de la ceasul mesei, obraznicule? Am să te chinuiesc pentru această îndrăzneală.

Atunci, iepurele răspunse foarte smerit:

- Să mă ierți stăpâne, că nu din vina mea am întârziat; venind pe drum, mi-a ieșit în cale un leu mai puternic decât tine, stăpâne, și abia am scăpat de el.

- Cum se poate una ca asta?! zise leul. Mai puternic decât mine nu este nimeni... Hai, mi-arată pe ticălosul acela!

Iepurele îl duse pe leu înaintea unei gropi adânci și plină de apă limpede. Când leul își văzu în oglinda apei chipul său, crezu că e dușmanul care-i stă în față. Plin de mânie se repezi să-l omoare, dar căzu în apă și se înecă.

Așa a scăpat iepurele de leu, împreună cu celelalte animale, trezind în leu mândria și mânia față de un semen de-al lui mai tare și mai puternic decât el.

Învățătura din această fabulă cred că oricine o poate vedea și afla.