Lăcomia
Pr. Iosif Trifa - Povestiri religioase
Un om, ce veșnic era nemulțumit cu starea lui, se duse odată în pădure să taie lemne. Pe când tăia și cârtea, iată doi bătrâni - Dumnezeu și Sfântul Petru - se apropiară de el, zicându-i:
- Am auzit tânguirea ta. Noi avem puterea să-ți dăm orice vei gândi și pofti.
- Apoi, dacă este așa, zise omul, eu aș vrea să se prefacă în aur orice voi atinge cu mâinile mele.
- Fie voia ta! ziseră bătrânii, și se făcură nevăzuți.
De probă, se atinse de un stejar și îndată se prefăcu în aur. Se apucă apoi și începu a îmbrățișa arborii pădurii mânat de lăcomia de a avea aur destul. De la o vreme flămânzi și se duse să-și mănânce mămăliga ce o avea de merinde. Dar, cum se atinse de ea, mămăliga se prefăcu în aur și el rămase flămând. Porni spre casă, zicându-și: „Voi veni cu carul după aur”. Pe când ajunse, era noapte; nevasta și copiii se culcaseră. Omul intră plin de bucurie în casă și, apropiindu-se de patul lor, îi clătină din somn să le spună vestea cea bună. Dar, îndată ce se atinse de ei, nevasta și copiii se prefăcură în bulgări de aur. Omul, văzându-și pieriți pe dragii lui, începu a plânge cu hohot și a se ruga lui Dumnezeu să-l scape de aur. Bătrânii din pădure se iviră atunci și scăpară pe om de aur, trezind la viață pe soția și copilașii lui.
De atunci, omul acela n-a mai cârtit împotriva sorții lui.