Cum aș putea eu spune?
Traian Dorz - Hristos - Păstorul nostru
Cum aș putea eu spune c-am isprăvit
când am atâta încă spre bine de-mplinit?
Când sunt atâtea drumuri ce încă nu le-am mers,
atâtea lacrimi încă ce nu le-am plâns sau șters,
când sunt atâtea case în care n-am intrat
și inimi lângă care n-am plâns sau n-am cântat,
atâtea ne-mplinite trimiteri sau chemări
și taine către care nici bănuiesc cărări
și gânduri căror încă nu le-am țesut veșmânt
și arderi datorate Divinului Cuvânt
și lepădări neșterse de-aprinsul plâns amar
și jertfe neaduse Cerescului Altar
și-atâtea datorate mustrări sau mângâieri
spre vorbele ușoare sau grelele tăceri
neîmplinite-a celor cu care am un drum
prin umbra și lumina aceluiași acum.
Ce tristă-nștiințare sunt perii cei cărunți
când calea încă-i lungă iar pașii prea mărunți!
Cum pot să zic că-s gata, o cum să pot să zic
atâta datorie, - și n-am plătit nimic!