Cum aş putea eu spune?
Traian Dorz - Hristos - Păstorul nostru
Cum aş putea eu spune c-am isprăvit
când am atâta încă spre bine de-mplinit?
Când sunt atâtea drumuri ce încă nu le-am mers,
atâtea lacrimi încă ce nu le-am plâns sau şters,
când sunt atâtea case în care n-am intrat
şi inimi lângă care n-am plâns sau n-am cântat,
atâtea ne-mplinite trimiteri sau chemări
şi taine către care nici bănuiesc cărări
şi gânduri căror încă nu le-am ţesut veşmânt
şi arderi datorate Divinului Cuvânt
şi lepădări neşterse de-aprinsul plâns amar
şi jertfe neaduse Cerescului Altar
şi-atâtea datorate mustrări sau mângâieri
spre vorbele uşoare sau grelele tăceri
neîmplinite-a celor cu care am un drum
prin umbra şi lumina aceluiaşi acum.
Ce tristă-nştiinţare sunt perii cei cărunţi
când calea încă-i lungă iar paşii prea mărunţi!
Cum pot să zic că-s gata, o cum să pot să zic
atâta datorie, - şi n-am plătit nimic!