Binecuvântată să fie ziua aceea atât de mult dorită și așteptată...
Ziua când gardurile tuturor staulelor în care cei plătiți închid de veacuri oile Tale Isuse departe de Tine Păstorul Cel Bun, când gardurile acestea toate vor fi dărâmate și nimicite pentru totdeauna, dintre Tine și oile Tale, dintre ele și ele...
Ziua când ai Tăi vor fi aduși toți în singurul Tău staul, în singura Ta Biserică adevărată, în singura credință dreaptă după cum era la început.
Binecuvântată să fie Ziua și grăbită Venirea ei fericită, când sufletele care tânjesc după Tine Isuse Dorit și Scump, sufletele care sufăr că nu Te pot vedea și auzi, vor fi slobozite din toate îngrădirile acestea, și vor veni la Tine libere deplin și zburdând de veselă ce le va fi inima, spre singurul Tău staul (Maleahi 4, 2).
Ziua când toți cei care au înspăimântat cu glasul, cu fețele și cu prezența lor pe cei smeriți, blânzi și curați, nu vor mai fi văzuți nicăieri (Isaia 41, 10-12).
Ziua când nu vor mai fi nici unii din cei care îi chinuiau, pentru a le lua lâna, laptele, grăsimea și viața.
Binecuvântată să fie Ziua când toți cei care sunt blânzi și curați cu inima, nu vor mai fi nici înfometați, nici înșelați, nici robiți,
când nu vor mai fi nici apăsați, nici mâncați fără milă, de nimeni.
Ci în loc să vadă cu teamă pe tiranii lor de altădată, vor vedea cu bucurie pe Dumnezeu (Isaia 60, 18-21).
Ziua când pe toată întinderea moștenirii Tale Isuse Doamne, vor fi numai pășuni verzi și ape de odihnă,
când peste tot unde vor merge oile Tale, pădurile le vor fi prietenoase și odihnitoare,
soarele le va fi fericit și dulce, ființele cerești pașnice și drăgăstoase...
Binecuvântată fie veșnic Ziua când nu va mai fi nicăieri nici un hoț și nici un lup.
Ziua când nu va mai fi nici o teamă și nici o primejdie de nici un fel și pentru nimeni, pe totdeauna (Osea 2, 18; Matei 6, 10).
Ziua când în mijlocul unei unice turme, vei fi Tu Unicul Păstor Bun și Iubit.
Când Fața Ta Iubită și Strălucitoare va fi văzută de către toți ai Tăi de pretutindeni și pe totdeauna.
Ziua când fericiți toți ai Tăi, mereu și mereu, ne vom aținti privirile umezite de iubire, nemaisăturați de harul acesta veșnic...
O, când glasul Tău, după care am tânjit atât de mult, umblând flămânzi după El, pe toate drumurile să-L ascultăm, Îl vom putea auzi neîmpiedicați de nimeni mereu și mereu!...
Și când toți cei care Te-am iubit pe Tine și ne-am iubit între noi nu vom mai fi legați ca acum de lucrurile și de ființele străine de Tine, cu care n-am putut avea nimic apropiat...
O, ce fericiți vom fi când nu vom mai fi despărțiți și siliți să ne chinuim fiecare între atâția spini și atât de singuri... ci nepândiți și neîmpiedicați de nimeni, liberi și desăvârșiți, vom putea sta cu Tine și cu cei care îi iubim, în vecii vecilor, Isuse Iubit, Iubit...
Slăvită să fie Ziua când Îți vom putea spune Ție Preaiubitul Scump al inimilor noastre, toate simțămintele de recunoștință
și toate cântările de iubire
și toate rugăciunile de mulțumire fericită
de care sunt atât de pline sufletele noastre acum,
dar pe care neputințele din noi, sau răutatea din alții nu ne-au îngăduit să Ți le revărsăm, așa cum le-am simțit toată viața în noi.
Binecuvântată să fie ziua din care nu vom mai avea nevoie de nici un luminător, pentru că Te vom avea pe veci în mijlocul nostru pe Tine Isuse, Strălucitorul, Unicul, Fericitul Soare al iubirii noastre.
Pe Tine Izvorul Luminii din care ne vom putea adăpa din plin, cu fericita lumină, fiecare după întreaga măsură a puterii noastre de primire.
Binecuvântată fie ziua când orice greutate va fi luată de pe umerii noștri,
când grija oricărui lucru nu ne va mai împovăra,
când osteniți de atâta alergare prin ținuturile acestea străine, primejdioase și pustii, vom ajunge în sfârșit la odihna atât de dorită, lângă Tine și lângă ai noștri, în casa noastră cea nouă.
Ziua când vom simți că am ajuns chiar acasă la noi, și când în poarta ei dragă, împreună cu scumpii noștri, veniți înaintea noastră acolo, în brațele Tale...
O, brațele Tale care ne-au purtat atât de mult, brațele Tale care au sângerat și s-au rugat pentru noi, brațele Tale Isuse...
primindu-ne și cuprinzându-ne, ne vor strânge dulce, la Sânul Tău, la Inima Ta, străpunsă pentru dragostea pe care ne-ai purtat-o.
O, clipa când glasul Tău ne va spune: Veniți binecuvântații Părintelui Meu, - ce Dumnezeiască va fi!
O, Ziua aceea, când noi, copleșiți de tot ce vom vedea și vom simți, de tot ce vom trăi și auzi,
Te vom privi pe Tine Isuse cu toată fața noastră scăldată în lacrimi, în lumină și în fericire, ce unică, ce negrăită, ce strălucită va fi clipa aceasta, lacrimile acestea, sărutul acesta...
O, starea când buzele Tale Dumnezeiești și Mâinile Tale Dulci, care au suferit pentru noi, vor șterge blând și pe totdeauna, toate lacrimile din ochii noștri
și toate amintirile dureroase și triste din viața noastră
și toate urmele suferințelor, jignirilor și nedreptăților îndurate cândva și cumva pe pământ, pentru Tine și pentru că Te-am iubit.
O, Ziua aceea din care vom fi numai fericiți, numai fericiți.
Vom fi numai cu Tine, numai cu Tine Isuse,
noi toți o singură turmă, iar Tu un Singur Păstor pe toți vecii vecilor lui Dumnezeu (1 Cor. 15, 28).
Binecuvântată să fii tu Ziua aceea, atât de mult dorită și așteptată.
Binecuvântat să fii Tu Unicul și Veșnicul nostru Păstor Bun, Isuse Iubit, Iubit...
Amin.