Binecuvântată să fie ziua aceea atât de mult dorită şi aşteptată...
Ziua când gardurile tuturor staulelor în care cei plătiţi închid de veacuri oile Tale Isuse departe de Tine Păstorul Cel Bun, când gardurile acestea toate vor fi dărâmate şi nimicite pentru totdeauna, dintre Tine şi oile Tale, dintre ele şi ele...
Ziua când ai Tăi vor fi aduşi toţi în singurul Tău staul, în singura Ta Biserică adevărată, în singura credinţă dreaptă după cum era la început.
Binecuvântată să fie Ziua şi grăbită Venirea ei fericită, când sufletele care tânjesc după Tine Isuse Dorit şi Scump, sufletele care sufăr că nu Te pot vedea şi auzi, vor fi slobozite din toate îngrădirile acestea, şi vor veni la Tine libere deplin şi zburdând de veselă ce le va fi inima, spre singurul Tău staul (Maleahi 4, 2).
Ziua când toţi cei care au înspăimântat cu glasul, cu feţele şi cu prezenţa lor pe cei smeriţi, blânzi şi curaţi, nu vor mai fi văzuţi nicăieri (Isaia 41, 10-12).
Ziua când nu vor mai fi nici unii din cei care îi chinuiau, pentru a le lua lâna, laptele, grăsimea şi viaţa.
Binecuvântată să fie Ziua când toţi cei care sunt blânzi şi curaţi cu inima, nu vor mai fi nici înfometaţi, nici înşelaţi, nici robiţi,
când nu vor mai fi nici apăsaţi, nici mâncaţi fără milă, de nimeni.
Ci în loc să vadă cu teamă pe tiranii lor de altădată, vor vedea cu bucurie pe Dumnezeu (Isaia 60, 18-21).
Ziua când pe toată întinderea moştenirii Tale Isuse Doamne, vor fi numai păşuni verzi şi ape de odihnă,
când peste tot unde vor merge oile Tale, pădurile le vor fi prietenoase şi odihnitoare,
soarele le va fi fericit şi dulce, fiinţele cereşti paşnice şi drăgăstoase...
Binecuvântată fie veşnic Ziua când nu va mai fi nicăieri nici un hoţ şi nici un lup.
Ziua când nu va mai fi nici o teamă şi nici o primejdie de nici un fel şi pentru nimeni, pe totdeauna (Osea 2, 18; Matei 6, 10).
Ziua când în mijlocul unei unice turme, vei fi Tu Unicul Păstor Bun şi Iubit.
Când Faţa Ta Iubită şi Strălucitoare va fi văzută de către toţi ai Tăi de pretutindeni şi pe totdeauna.
Ziua când fericiţi toţi ai Tăi, mereu şi mereu, ne vom aţinti privirile umezite de iubire, nemaisăturaţi de harul acesta veşnic...
O, când glasul Tău, după care am tânjit atât de mult, umblând flămânzi după El, pe toate drumurile să-L ascultăm, Îl vom putea auzi neîmpiedicaţi de nimeni mereu şi mereu!...
Şi când toţi cei care Te-am iubit pe Tine şi ne-am iubit între noi nu vom mai fi legaţi ca acum de lucrurile şi de fiinţele străine de Tine, cu care n-am putut avea nimic apropiat...
O, ce fericiţi vom fi când nu vom mai fi despărţiţi şi siliţi să ne chinuim fiecare între atâţia spini şi atât de singuri... ci nepândiţi şi neîmpiedicaţi de nimeni, liberi şi desăvârşiţi, vom putea sta cu Tine şi cu cei care îi iubim, în vecii vecilor, Isuse Iubit, Iubit...
Slăvită să fie Ziua când Îţi vom putea spune Ţie Preaiubitul Scump al inimilor noastre, toate simţămintele de recunoştinţă
şi toate cântările de iubire
şi toate rugăciunile de mulţumire fericită
de care sunt atât de pline sufletele noastre acum,
dar pe care neputinţele din noi, sau răutatea din alţii nu ne-au îngăduit să Ţi le revărsăm, aşa cum le-am simţit toată viaţa în noi.
Binecuvântată să fie ziua din care nu vom mai avea nevoie de nici un luminător, pentru că Te vom avea pe veci în mijlocul nostru pe Tine Isuse, Strălucitorul, Unicul, Fericitul Soare al iubirii noastre.
Pe Tine Izvorul Luminii din care ne vom putea adăpa din plin, cu fericita lumină, fiecare după întreaga măsură a puterii noastre de primire.
Binecuvântată fie ziua când orice greutate va fi luată de pe umerii noştri,
când grija oricărui lucru nu ne va mai împovăra,
când osteniţi de atâta alergare prin ţinuturile acestea străine, primejdioase şi pustii, vom ajunge în sfârşit la odihna atât de dorită, lângă Tine şi lângă ai noştri, în casa noastră cea nouă.
Ziua când vom simţi că am ajuns chiar acasă la noi, şi când în poarta ei dragă, împreună cu scumpii noştri, veniţi înaintea noastră acolo, în braţele Tale...
O, braţele Tale care ne-au purtat atât de mult, braţele Tale care au sângerat şi s-au rugat pentru noi, braţele Tale Isuse...
primindu-ne şi cuprinzându-ne, ne vor strânge dulce, la Sânul Tău, la Inima Ta, străpunsă pentru dragostea pe care ne-ai purtat-o.
O, clipa când glasul Tău ne va spune: Veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu, - ce Dumnezeiască va fi!
O, Ziua aceea, când noi, copleşiţi de tot ce vom vedea şi vom simţi, de tot ce vom trăi şi auzi,
Te vom privi pe Tine Isuse cu toată faţa noastră scăldată în lacrimi, în lumină şi în fericire, ce unică, ce negrăită, ce strălucită va fi clipa aceasta, lacrimile acestea, sărutul acesta...
O, starea când buzele Tale Dumnezeieşti şi Mâinile Tale Dulci, care au suferit pentru noi, vor şterge blând şi pe totdeauna, toate lacrimile din ochii noştri
şi toate amintirile dureroase şi triste din viaţa noastră
şi toate urmele suferinţelor, jignirilor şi nedreptăţilor îndurate cândva şi cumva pe pământ, pentru Tine şi pentru că Te-am iubit.
O, Ziua aceea din care vom fi numai fericiţi, numai fericiţi.
Vom fi numai cu Tine, numai cu Tine Isuse,
noi toţi o singură turmă, iar Tu un Singur Păstor pe toţi vecii vecilor lui Dumnezeu (1 Cor. 15, 28).
Binecuvântată să fii tu Ziua aceea, atât de mult dorită şi aşteptată.
Binecuvântat să fii Tu Unicul şi Veşnicul nostru Păstor Bun, Isuse Iubit, Iubit...
Amin.