Foto Pr. Iosif Trifa

Cum să aducem suflete la Mântuitorul

Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului

Să aducem, dragi ostaşi, sufletele la Mântuitorul. Să pescuim neîncetat suflete din adâncul fărădelegilor. Să atragem mereu şi pe alţii în fronturile mântuirii sufleteşti.
În multe chipuri şi feluri vom putea face acest lucru. Vom putea face acest lucru:
Prin pilda vieţii noastre
Viaţa noastră şi faptele noastre sunt cea mai bună predică şi cel mai puternic ajutor pentru aducerea sufletelor la Mântuitorul.
Nu atât ştiinţă mare se cere pentru acest lucru (apostolii au fost nişte pescari de rând), ci mai ales pildă de viaţă trăită în slujba Domnului.
Chiar dacă n-ai aminti nici o vorbă despre Hristos, chiar dacă n-ai avea dar să spui ceva frumos despre mântuirea sufletului; tu totuşi predici neîncetat. Viaţa ta, purtările tale, smerenia, evlavia, răbdarea, vorbele şi mai ales faptele tale sunt o minunată predică.
Când trăieşti cu adevărat o viaţă după Evanghelie, atunci în mijlocul oamenilor viaţa ta se face sarea ce sărează şi împiedică stricăciunea vieţii, se face aluatul ce dospeşte şi pe alţii pentru o viaţă cu Domnul.
Aşa să lumineze lumina noastră cea sufletească, iubiţilor ostaşi din Oastea Domnului, ca văzând oamenii faptele noastre cele bune, să intre şi ei în Oastea Domnului.
Prin răbdare, suferinţă şi iertare
Un ostaş din Oastea Domnului îmi scrie că la început, când s-a hotărât să nu mai meargă pe la crâşme şi să nu mai înjure, a fost amarnic batjocorit. Îl arătau toţi cu degetul de parcă cine ştie ce rău ar fi făcut. Îndeosebi un fost prieten de crâşmă - îmi scrie ostaşul - pe toate drumurile striga după mine. Eu însă am stat liniştit în faţa batjocurilor lui, i-am răspuns blând cu vorbe din Sfânta Scriptură şi m-am rugat lui Dumnezeu să-l ierte. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu el, dar de la o vreme batjocoritorul a tăcut, iar azi e tovarăşul meu în lucrul Domnului...
Da, da, pentru că dragostea, răbdarea şi iertarea celui batjocorit a lucrat (mai cu putere decât orice predică) în sufletul batjocoritorului şi l-a adus şi pe el la Mântuitorul.
Evanghelia s-a răspândit în lume tocmai prin pildele de răbdare şi suferinţă pe care le-au ştiut arăta creştinii cei dintâi.
Prin răspândirea de cărţi religioase
O mare putere a vremilor noastre este tiparul. Această putere trebuie atrasă în slujba Domnului. Tiparul, slova tipărită, e un amvon, o predică care s-aude deodată în toată ţara. Dacă s-ar mai ivi azi în lume un Pavel apostolul, eu cred că n-ar mai lua în mână băţul călătoriilor, ci ar deschide o tipografie făcând să răsune Cuvântul lui Dumnezeu.
Să răspândim pe tot locul Biblii, Psaltiri, cărţi şi foi religioase. Fiecare ostaş al Domnului trebuie să fie un răspânditor de cărţi şi foi religioase căci prin aceasta se face un semănător de lumină Evanghelică şi multe suflete va câştiga pentru Mântuitorul. Fiecare Biblie, fiecare carte şi foaie religioasă desfăcută în popor înseamnă o grea lovitură dată ispititorului.
Prin fapte de milostenie
Noi ostaşii Domnului, să fim - să ne facem - şi tot atâţia samariteni milostivi, ajutându-ne unii pe alţii şi pe de-aproapele nostru. Multe suflete vom atrage şi prin pilda aceasta.
Prin rugăciune şi dragoste
Folosiţi neîncetat şi rugăciunea în câştigarea de suflete pentru Mântuitorul şi Oastea Lui. Rugăciunea face şi aici lucruri minunate. Este om învârtoşat la inimă care nici nu vrea să audă de Domnul, dar prin rugăciune şi dragoste evanghelică poţi muia inima lui şi încetul cu încetul îl poţi aduce la Domnul.
Împresuraţi neîncetat pe cei păcătoşi cu rugăciunea, cu dragostea evanghelică şi minunate izbânzi veţi avea.
Împărăţia lui Dumnezeu va sosi la noi pe pământ numai în măsura în care dragostea creştină va cuprinde inimile noastre. Foc am venit să arunc pe pământ şi cât de mult doresc să fie aprins - zicea Isus (Matei 24, 12). Acest foc este focul dragostei creştine pe care trebuie să-l aprindem neîncetat în inimile noastre şi să aprindem cu el şi pe alţii.
Împărăţia lui Dumnezeu cu nimic nu se poate ajuta mai mult decât cu acest foc al dragostei creştine. Cu nimic nu poţi câştiga mai curând pentru Evanghelie un suflet păcătos şi plin de ură decât cu dragostea evanghelică.
David prorocul liniştea cu cântecele sale furia lui Saul. Cu cântecul dulce al dragostei creştine să liniştim şi noi sufletele tulburate de viforul urii şi păcatelor.