E fratele tău!

Într-un sat săpau odată nişte oameni să scoată pământ de cuptoare. Deodată malul se desprinse şi se răsturnă peste ei acoperindu-i. La strigătele lor, aleargă oamenii să-i scape. Toţi săpau din răsputeri. Din sat soseşte şi un om care cam zăbovea la ajutor. În loc să pună cu nădejde mâna pe sapă, întreba despre cum s-a întâmplat nenorocirea şi despre cine-s cei îngropaţi sub pământ.

Dar când oamenii îi spuseră cu numele pe cei îngropaţi, se cutremură. Între ei era şi fratele lui.

Sub pământ e şi fratele meu! - strigă el îngrozit şi puse degrabă mâna pe sapă.

Scumpul meu frate din Oastea Domnului! O astfel de nenorocire - sufletească - se petrece şi lângă noi. Lumea e plină de cei îngropaţi de patimi şi fărădelegi. Sunt şi aceştia nişte îngropaţi de vii. Să sărim în ajutorul lor.

Cel îngropat de viu e fratele tău, e vecinul tău, e cunoscutul tău, e de-aproapele tău. Nu e timp de vorbe, iubitul meu ostaş. Pune îndată mâna pe sapă şi te apucă de lucru!

Intraţi îndată în lucrul Domnului! Puneţi îndată mâna pe sapă, pe undiţă, pe seceră căci lucrul Domnului este mult, dar lucrătorii sunt puţini.