Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.
O istorioară spune că în timp ce Mântuitorul era pe Cruce şi era gata să-Şi dea Duhul în Mâinile Tatălui, - prin mijlocul mulţimii care stătea acolo, şi-a făcut loc un om care venea grăbit de departe.
Se vedea că alergase de cale lungă. Şi prăbuşindu-se la picioarele Crucii şi-a ridicat ochii plini de lacrimi spre Domnul care abia mai sufla. Şi cu glas tare L-a rugat plângând şi gemând:
- Doamne, spune-mi, înainte de a muri, toată învăţătura Ta şi mie.
Domnul Isus Şi-a mai deschis odată ochii, l-a privit cu nesfârşită milă şi iubindu-l i-a zis:
- Prietene, iată, - aceasta este toată învăţătura Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu. Du-te în pace...
Apoi Isus plecându-Şi capul, a strigat: Săvârşitu-s-a.
Şi Şi-a dat Duhul...
Omul a ridicat ochii, a privit fruntea însângerată a lui Isus, mâinile şi picioarele Lui străpunse de cuie. Apoi lumina iubirii şi iertării de pe Faţa Lui...
Şi a înţeles.
N-ar trebui să poată vorbi despre învăţătura lui Hristos, nimeni care n-a înţeles ce înseamnă a iubi pe altul, după cum l-a iubit şi pe el Hristos.
Căci dacă, toate poruncile Domnului sunt adevărate,
şi dacă pentru mântuire eşti dator să le ţii pe toate acestea întocmai, cum le-a spus El...
şi dacă toate poruncile Lui cele mari se cuprind într-una singură: să iubeşti!
- Apoi cât de mare trebuie să fie această poruncă mare!...
Dar pentru un suflet credincios a iubi nu este îndeplinirea unei porunci, ci este favorul unei bucurii. Fiindcă în adevărata iubire totul este numai favor, numai bucurie. O bucurie prelungită, o bucurie îmbogăţită mereu,
atât în rugăciune cât şi în muncă,
atât în lacrimi cât şi în cântări,
atât în singurătate cât şi între fraţi,
atât în toate totdeauna, numai bucurie şi favor.
Iubind pe părinţi ca Isus,
iubind pe soţ ca Isus,
iubind copiii ca Isus,
iubind pe fraţi ca Isus,
iubind pe străini şi pe vrăjmaşi ca Isus...
iubind pe toţi ca Isus,
- nimic nu-ţi pare greu, nimic nu-ţi pare lung, nimic nu-ţi pare amar şi nimic nu-ţi pare cu neputinţă.
Iată, în aceasta stă toată taina fericirii pe care o află atât de puţini oameni. Dar fără de care omul nu înţelege nimic şi nu se alege cu nimic din toată învăţătura lui Hristos.
Dragostea nu slujeşte niciodată pentru foloase.
Nu osteneşte pentru laudă.
Nu se jertfeşte pentru răsplătiri.
Dragostea face totul pentru bucuria că iubeşte. Şi că poate face ceva pentru a se descărca de puterea şi de căldura acestei iubiri cu care se împrospătează mereu ca dintr-un izvor nesecat, din nesecatul ei izvor care este Dumnezeu.
Aşa ne-a iubit pe noi Hristos.
Şi aşa ne-a arătat că doreşte să ne iubim şi noi unii pe alţii.
Cred că atunci când dragostea lui Dumnezeu este turnată astfel în inimile noastre prin Duhul Sfânt, aşa ne şi iubim (Rom. 5, 5),
şi mai cred că nimic altceva n-ar trebui să-I cerem noi lui Dumnezeu, cu rugăciuni mai fierbinţi, decât harul să ajungem la o astfel de iubire.
Şi încă mai cred, că nici nu este un alt păcat mai mare decât acela că n-o avem, că n-o cerem şi că n-o preţuim când ni se arată.
Toate păcatele celelalte le facem numai din aceasta, adică din lipsa unei astfel de iubiri.
O, Tainic şi Strălucit Dumnezeu al Iubirii...
Tu a cărui toată minunata şi unica învăţătură se reduce la această Dumnezeiască bucurie de a iubi, iubirea - fii binecuvântat de toată iubirea inimilor noastre.
Nimeni până la Tine Doamne Isuse, nu ne-a mai adus o astfel de învăţătură.
Şi nici o gură omenească nu ne-a mai grăit astfel de cuvinte.
Pe nici o faţă n-a mai strălucit atâta frumuseţe
şi din nici o inimă nu s-a mai revărsat spre noi o asemenea căldură, ca de la Tine.
De aceea şi noi, pătrunşi de fiorul sfânt al Sfintei Tale iubiri, dorim să ne unim desăvârşit cu Tine pentru ca şi noi să ajungem fericirea Ta, iubind ca Tine.
Amin.
+
Ferice va fi vouă când fi-veţi prigoniţi
şi-n lume pentru Domnul, veţi fi batjocoriţi
când vorbe mincinoase şi rele vor căuta
să spună contra voastră fiindcă-L veţi urma,
- fiţi bucuroşi şi veseli atunci precum v-a spus
căci mare e răsplata ce vă aşteaptă Sus.