Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu.
O istorioară spune că în timp ce Mântuitorul era pe Cruce și era gata să-Și dea Duhul în Mâinile Tatălui, - prin mijlocul mulțimii care stătea acolo, și-a făcut loc un om care venea grăbit de departe.
Se vedea că alergase de cale lungă. Și prăbușindu-se la picioarele Crucii și-a ridicat ochii plini de lacrimi spre Domnul care abia mai sufla. Și cu glas tare L-a rugat plângând și gemând:
- Doamne, spune-mi, înainte de a muri, toată învățătura Ta și mie.
Domnul Isus Și-a mai deschis odată ochii, l-a privit cu nesfârșită milă și iubindu-l i-a zis:
- Prietene, iată, - aceasta este toată învățătura Mea: Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu. Du-te în pace...
Apoi Isus plecându-Și capul, a strigat: Săvârșitu-s-a.
Și Și-a dat Duhul...
Omul a ridicat ochii, a privit fruntea însângerată a lui Isus, mâinile și picioarele Lui străpunse de cuie. Apoi lumina iubirii și iertării de pe Fața Lui...
Și a înțeles.
N-ar trebui să poată vorbi despre învățătura lui Hristos, nimeni care n-a înțeles ce înseamnă a iubi pe altul, după cum l-a iubit și pe el Hristos.
Căci dacă, toate poruncile Domnului sunt adevărate,
și dacă pentru mântuire ești dator să le ții pe toate acestea întocmai, cum le-a spus El...
și dacă toate poruncile Lui cele mari se cuprind într-una singură: să iubești!
- Apoi cât de mare trebuie să fie această poruncă mare!...
Dar pentru un suflet credincios a iubi nu este îndeplinirea unei porunci, ci este favorul unei bucurii. Fiindcă în adevărata iubire totul este numai favor, numai bucurie. O bucurie prelungită, o bucurie îmbogățită mereu,
atât în rugăciune cât și în muncă,
atât în lacrimi cât și în cântări,
atât în singurătate cât și între frați,
atât în toate totdeauna, numai bucurie și favor.
Iubind pe părinți ca Isus,
iubind pe soț ca Isus,
iubind copiii ca Isus,
iubind pe frați ca Isus,
iubind pe străini și pe vrăjmași ca Isus...
iubind pe toți ca Isus,
- nimic nu-ți pare greu, nimic nu-ți pare lung, nimic nu-ți pare amar și nimic nu-ți pare cu neputință.
Iată, în aceasta stă toată taina fericirii pe care o află atât de puțini oameni. Dar fără de care omul nu înțelege nimic și nu se alege cu nimic din toată învățătura lui Hristos.
Dragostea nu slujește niciodată pentru foloase.
Nu ostenește pentru laudă.
Nu se jertfește pentru răsplătiri.
Dragostea face totul pentru bucuria că iubește. Și că poate face ceva pentru a se descărca de puterea și de căldura acestei iubiri cu care se împrospătează mereu ca dintr-un izvor nesecat, din nesecatul ei izvor care este Dumnezeu.
Așa ne-a iubit pe noi Hristos.
Și așa ne-a arătat că dorește să ne iubim și noi unii pe alții.
Cred că atunci când dragostea lui Dumnezeu este turnată astfel în inimile noastre prin Duhul Sfânt, așa ne și iubim (Rom. 5, 5),
și mai cred că nimic altceva n-ar trebui să-I cerem noi lui Dumnezeu, cu rugăciuni mai fierbinți, decât harul să ajungem la o astfel de iubire.
Și încă mai cred, că nici nu este un alt păcat mai mare decât acela că n-o avem, că n-o cerem și că n-o prețuim când ni se arată.
Toate păcatele celelalte le facem numai din aceasta, adică din lipsa unei astfel de iubiri.
O, Tainic și Strălucit Dumnezeu al Iubirii...
Tu a cărui toată minunata și unica învățătură se reduce la această Dumnezeiască bucurie de a iubi, iubirea - fii binecuvântat de toată iubirea inimilor noastre.
Nimeni până la Tine Doamne Isuse, nu ne-a mai adus o astfel de învățătură.
Și nici o gură omenească nu ne-a mai grăit astfel de cuvinte.
Pe nici o față n-a mai strălucit atâta frumusețe
și din nici o inimă nu s-a mai revărsat spre noi o asemenea căldură, ca de la Tine.
De aceea și noi, pătrunși de fiorul sfânt al Sfintei Tale iubiri, dorim să ne unim desăvârșit cu Tine pentru ca și noi să ajungem fericirea Ta, iubind ca Tine.
Amin.
+
Ferice va fi vouă când fi-veți prigoniți
și-n lume pentru Domnul, veți fi batjocoriți
când vorbe mincinoase și rele vor căuta
să spună contra voastră fiindcă-L veți urma,
- fiți bucuroși și veseli atunci precum v-a spus
căci mare e răsplata ce vă așteaptă Sus.