Cum vine eliberarea?

Pentru acest lucru, întâi şi întâi se cere să simţim dominaţia străină; să simţim starea noastră cea păcătoasă, să simţim tirania păcatului. Să ne aducem aminte de timpul când petreceam în libertatea cea dulce a unei vieţi curate şi libere de tirania patimilor rele. Această aducere aminte, trezeşte în noi nemulţumirea cu dominaţia străină (cu starea cea păcătoasă). Trezeşte în noi dorul de a scăpa de ea. Ne-am săturat de jugul ei. Nu mai putem suferi robia şi tirania ei.

Simţurile noastre cele bune ţin mereu consfătuiri... pun la cale un complot. Pregătesc o răscoală ca să scuture jugul robiei. Când totul e gata, urmează răscoala. Într-o bună noapte se face vuiet mare în cetatea sufletului nostru. S-au răsculat virtuţile. Tot ce este bun în noi, toate puterile noastre sufleteşti au intrat în lupta cea mare ce se dă pentru eliberarea cetăţii.

Lupta e grea. Sângele curge şiroaie. Vrăjmaşul diavol s-a slobozit în luptă cu toate puterile lui ca să înăbuşe răscoala. Lupta e în cumpene. Puterile ne slăbesc; vrăjmaşul e mai tare decât noi... ne trebuie ajutor. Dar în toiul luptei, vine vestea că Regele cetăţii S-a reîntors şi soseşte cu ajutor mare. E la poartă. Ostaşii prind putere. Regele a sosit. Regele e acum în fruntea lor; e în fruntea răscoalei... Vrăjmaşul e înfrânt. Domnul cetăţii Îşi reocupă iar cetatea şi tronul. Bucurie mare se face în cetate. A scăpat de jugul robiei.

Acesta este, dragă cititorule, războiul cel sfânt. Eu l-am făcut cu zgomot mare de luptă, dar el se petrece fără nici un zgomot. El se petrece, el trebuie să se petreacă, dragă suflete, în inima ta şi a mea. Răscoala din acest război este căinţa pentru păcate şi dorul după o viaţă nouă şi curată. Iar sângele ce se varsă sunt lacrimile noastre.

Ferice de cel ce a trecut şi de cel ce trece prin acest război de mântuire sufletească.

Fratele meu! Ai căzut în lupta contra ispitelor? Te-au biruit patimile şi păcatele? Nu dispera! Pierzania nu stă în această cădere, ci stă în stăruirea în păcate. Stă în nepăsarea ta de cele sufleteşti. Stă în aplecarea capului tău în jugul robiei sufleteşti.

Ah, ce înfricoşată este starea aceasta! Dacă cineva ar intra în casa ta, ţi-ar lega mâinile şi picioarele şi ţi-ar preface casa într-un arest - ce ai face? Ai protesta, nu-i aşa, cu toată puterea şi ţi-ai apăra cu toate puterile acel dar mare şi scump ce se cheamă: libertate!

Dar faţă de ispititorul diavol nu faci lucrul acesta. Cu ajutorul patimilor rele, diavolul îţi leagă mâinile şi picioarele... îţi fură libertatea cea dulce a sufletului... îţi pune după cap un jug greu şi ruşinos, şi tu, fratele meu, suferi acest jug? Suferi această robie? Om în toată puterea, stai slugă şi rob la diavolul?

Scumpul meu frate! Eu te rog să nu mai suferi această ruşine! Răscoală-te şi scutură jugul robiei! Cetatea ta şi libertatea ta nu e pierdută. Domnul aşteaptă răscoala ta ca să vină în ajutorul tău. Războiul cel sfânt al mântuirii tale se începe numai după răscoala ta. Fratele meu! Răscoală-te!...