Cum vine eliberarea?

Pentru acest lucru, întâi și întâi se cere să simțim dominația străină; să simțim starea noastră cea păcătoasă, să simțim tirania păcatului. Să ne aducem aminte de timpul când petreceam în libertatea cea dulce a unei vieți curate și libere de tirania patimilor rele. Această aducere aminte, trezește în noi nemulțumirea cu dominația străină (cu starea cea păcătoasă). Trezește în noi dorul de a scăpa de ea. Ne-am săturat de jugul ei. Nu mai putem suferi robia și tirania ei.

Simțurile noastre cele bune țin mereu consfătuiri... pun la cale un complot. Pregătesc o răscoală ca să scuture jugul robiei. Când totul e gata, urmează răscoala. Într-o bună noapte se face vuiet mare în cetatea sufletului nostru. S-au răsculat virtuțile. Tot ce este bun în noi, toate puterile noastre sufletești au intrat în lupta cea mare ce se dă pentru eliberarea cetății.

Lupta e grea. Sângele curge șiroaie. Vrăjmașul diavol s-a slobozit în luptă cu toate puterile lui ca să înăbușe răscoala. Lupta e în cumpene. Puterile ne slăbesc; vrăjmașul e mai tare decât noi... ne trebuie ajutor. Dar în toiul luptei, vine vestea că Regele cetății S-a reîntors și sosește cu ajutor mare. E la poartă. Ostașii prind putere. Regele a sosit. Regele e acum în fruntea lor; e în fruntea răscoalei... Vrăjmașul e înfrânt. Domnul cetății Își reocupă iar cetatea și tronul. Bucurie mare se face în cetate. A scăpat de jugul robiei.

Acesta este, dragă cititorule, războiul cel sfânt. Eu l-am făcut cu zgomot mare de luptă, dar el se petrece fără nici un zgomot. El se petrece, el trebuie să se petreacă, dragă suflete, în inima ta și a mea. Răscoala din acest război este căința pentru păcate și dorul după o viață nouă și curată. Iar sângele ce se varsă sunt lacrimile noastre.

Ferice de cel ce a trecut și de cel ce trece prin acest război de mântuire sufletească.

Fratele meu! Ai căzut în lupta contra ispitelor? Te-au biruit patimile și păcatele? Nu dispera! Pierzania nu stă în această cădere, ci stă în stăruirea în păcate. Stă în nepăsarea ta de cele sufletești. Stă în aplecarea capului tău în jugul robiei sufletești.

Ah, ce înfricoșată este starea aceasta! Dacă cineva ar intra în casa ta, ți-ar lega mâinile și picioarele și ți-ar preface casa într-un arest - ce ai face? Ai protesta, nu-i așa, cu toată puterea și ți-ai apăra cu toate puterile acel dar mare și scump ce se cheamă: libertate!

Dar față de ispititorul diavol nu faci lucrul acesta. Cu ajutorul patimilor rele, diavolul îți leagă mâinile și picioarele... îți fură libertatea cea dulce a sufletului... îți pune după cap un jug greu și rușinos, și tu, fratele meu, suferi acest jug? Suferi această robie? Om în toată puterea, stai slugă și rob la diavolul?

Scumpul meu frate! Eu te rog să nu mai suferi această rușine! Răscoală-te și scutură jugul robiei! Cetatea ta și libertatea ta nu e pierdută. Domnul așteaptă răscoala ta ca să vină în ajutorul tău. Războiul cel sfânt al mântuirii tale se începe numai după răscoala ta. Fratele meu! Răscoală-te!...